Câmpuri eoliene în Dobrogea
Eol, al vânturilor zeu,
N-a dispărut ca Diogene
Ci pe meleaguri dobrogene,
Moriști învârte teleleu
Ba chiar mai mult, lui nu-i e greu,
Ca la odrasle pământene
Prin chiloței, sau prin izmene,
Să vânture discret, mereu
Iar din eoliene câmpuri,
El naște mii de kilowați
Căci dinspre mare, rânduri, rânduri,
Trec nori de aer alergați...
Când trage Marea Neagră vânturi,
Noi, devenim mai luminați.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre devenire
- poezii despre Marea Neagră
- poezii despre Dobrogea
- poezii despre Diogene
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.