Repere geografice

Îţi spun să nu te mânjeşti
Undeva către Mânjeşti
Şi să nu te ţigăneşti
Cândva pe la Ţigăneşti
Ca să nu te mai piteşti
Când te duci pe la Piteşti
Mai bine să salţi de vesel
Prin comuna Devesel
Sau mai bine înfloreşti
Când vei sosi în Floreşti
Voi să nu vă afumaţi
Acolo pe la Afumaţi
Nici de cum să nu urlaţi
Când mergeţi pe la Urlaţi
Nici să nu umblaţi flămânzi
Prin Moldova la Flămânzi
Îmbinaţi dreptatea cu constanţa
Ca-n Dobrogea la Constanţa.

poezie de David Boia (13 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupa

cu ochii mei adânci şi trişti
şi larg înlăcrimaţi
să văd prin tine cum persişti
de-avalma pe urlaţi

ca regăsit printre stihii
şi stele cu nesaţ
şi lupi cu mutre stacojii
pornite pe urlaţi

cu plug să vin să te urez
scrâşnind din omoplaţi
şi rimă dulce ca un crez
şi pusă pe urlaţi

dar sunt pustiu şi nu mă ţin
bojocii terminaţi
în cupa plină cu venin
aseară, pe urlaţi...

poezie de Iurie Osoianu (31 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatului Popescu – Urlaţi

Că pledează foarte tare
Când combate pe confraţi,
Faptul nu e de mirare...
Dânsul este... din Urlaţi.

epigramă de Constantin Monea din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Piteşti şi poliţia produce

Oamenii de bine din Piteşti
Au dat ţării Dacii şi Dobrini,
Mai nou un grup de poliţişti
Produc "carnete de maşini".

epigramă de Paul Constantin (12 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murdărind pe alţii cu noroi, inevitabil te mânjeşti şi tu.

aforism de David Boia (26 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu păcurarul când trăieşti, trebuie să te mânjeşti.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui lipsit de orice urmă de talent

Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De ce să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să-nşiri pe foi, ecran, cuvinte,
Ca într-un nesfârşit bombardament?

Mai bine să mă doară orice dinte
Decât să dau de tine permanent!
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De să scrii mereu, au n-ai nici minte?

De ce să nu te duci în Parlament,
Că merg destui acolo, la plăcinte,
Şi nici acolo nu-i vreun competent?

Ţi se deschid maşini, aşezăminte
Şi-ţi iei, lunar, salariul aferent;
Sau, şi mai bine, fă-te preşedinte,

Când vezi că n-ai nici urmă de talent...

(De-acu nişte ani...)

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurajări electorale

Când staţi bolnavi, flămânzi şi n-aveţi pâine,
Când duceţi traiul greu de azi pe mâine,
Când îngheţaţi de frig şi moartea vine,
Nu uitaţi dragii mei, să trăiţi bine!

epigramă de Valeria Moroşan (martie 2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

De ce te mai întorci acasă, tată? –
doar vezi prea bine, casa-i dărâmată,
în locul ei găseşti o alta casă,
cu turlă-naltă şi mai arătoasă,
dar nu este la fel de primitoare
precum căsuţa noastră cu pridvoare.

Iar eu, când vin acolo câteodată,
parcă-s străin la mine-n curte, tată.
Doar mărul ce mai dăinuie la poartă
mă mai întreabă seara despre soartă.
Nici el nu cred că se mai simte bine,
stă aplecat, iar fructele-s puţine...
Cu trunchiul său, cândva atât de falnic,
zidit între betoane pare jalnic.
Nici ploaia nu-i mai udă rădăcina
de când betonul a umplut grădina.

Eu ştiu că mai apari prin curte, tată,
să reclădeşti căsuţa dărâmată –
cobori din Constelaţia Licornul
doar noaptea când ne frânge somnul
şi către zori, pe când cocoşii cântă,
te-ntorci în cer, cu aripa mai frântă.
Iar eu trezit, în plină dimineaţă,
văd umbra ta cum se topeşte-n ceaţă,
şi lacrimi grele ochii mi-i inundă
când mira soarelui apare tremurândă.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vegetarienii

Nu cárne, bacon, drob, cârnaţi
(Nici proaspeţi şi nici afumaţi),
Nu cáltaboş, salam, friptură,
Nici hamburger, cotlet, untură,

Nu crénvurşti, mici, pateu, sarmale,
Nici şuncă, şniţel, unt, pârjoale,
Nu cábanos şi slăninuţe,
Nici lebăr, pizza, chifteluţe,

Nu lápte, gúlaş, musaca,
Nici hótdog, icre, telemea,
Nu brânză, parmezan, stufat,
Nu cáşcaval ‒ nici afumat,

Nu péşti, homari, nici ouă, miere,
Nici áltele ce-ţi fac plăcere.
O întrebare îndrăznesc:
Atuncea pentru ce trăiesc?

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa

Când cel străin ne-avertizează
De risc, ne impresionează...
De cel autohton, fireşte.
Nici cancerul nu se lipeşte!

epigramă de Constanţa Apostol din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu o duci bine lasă totul pe mâine.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii şi mielul

O haită de lupi
s-au năpustit în stână
să prindă mielul cu blană de aur
să-l jupoie, să-l pună pe frigare
şi blana să o facă dar pentru diavol
merg tiptil, lupii în jurul stânei
doar or găsi o portiţă
prin care să intre să smulgă mielul fermecat,
ca apoi să se sature şi să se îmbogăţească
în stână stau ascunşi mulţi paznici
cu blană albă şi glas ascuţit
aşteptând mişcarea brutală
a lupilor flămânzi
au reuşit să intre, dar cum mai ies?
acei mişei de lupi
care până mai ieri erau flămânzi
şi stăpânul turmei le-a sacrificat o scroafă
ca să-i sature pe lupii flămânzi de altă dată!
scroafa nu au mancat-o, au pus-o la îngrăşat
pentru zile negre când este cazul de sacrificat
acum ei vor mai mult, vor mielul cu blană de aur
şi cu sufletul, Lumină din Soare,
este greu pentru lupii diabolici
să poată distruge Lumina
ei câte blăni ar schimba, tot flămânzi şi răi rămân
ajutaţi de către o vulpiţă beţivă şi hoaţă,
care face pui prin boscheţi
şi crede că-i verde bobul de strugure
când nu poate ajunge la el
şi uite aşa timpul trece,
ei sunt doar resturi care fură nuca altora
spunând în gura mare "năravul din fire nu are lecuire"
şi nici "aşchia nu sare departe de copac"
totul s-a transformat în scrum
de la un muc de ţigară
aruncat de vulpea cea şireată şi beată!
lupilor perverşi şi sluţi, staţi ascunşi în coadă Satanei
aşteptând Lumina de apoi ce bate scurt
la poarta morţii
spunând cu glas de vis "nu au loc în Paradis,
ei stau în Purgatoriu"
aşa cum le stă bine lupilor ce schimbă blana prea des!

fabulă de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nici o împrejurare nu este bine şi nici cinstit a săvârşi nedreptatea... prin urmare, nici când cineva a îndurat o nedreptate nu trebuie s-o întoarcă.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu şi nici

Nu despreţui
Persoane
Nici lucruri
Nu desconsidera
Lumina
Nici adevărul
Nu defăima
Înţelepciunea
Nici dreptatea
Nu nesocoti
Prezentul
Nici viitorul
Nu denigra
Îngerii
Nici providenţa.

poezie de David Boia (15 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este adevărat că "artiştii" trebuie să fie flămânzi, pentru a putea gândi bine. Şi nici că trebuie să fie îmbrăcaţi prost. Nu sunt criterii de diferenţiere a autenticităţii sau a calităţii artiştilor. Gândurile se digeră mai bine, odată cu mâncarea caldă, în burtică.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telegondola

Îţi fuge gândul undeva departe
Spre-acel loc magic din această lume
Cu ale lui canale întortocheate,
Veneţia, oraşul cu renume.

Acolo sunt gondole minunate,
Cu forme zvelte, bine definite,
Care din zori de zi şi până-n noapte
Plutesc uşor pe ape liniştite.

Dar tu te deplasezi numai prin aer
Şi bucuria ta e foarte mare
Că nici turistul nu mai este fraier
Să urce sus pe munte pe cărare.

Totuşi, eşti mândră că nu ai nevoie
Nici de prăjini de împins, nici de proptele,
Căci ai ales cândva de bunăvoie
Să fii şi tu gondolă, însă..."tele".

poezie de Octavian Cocoş (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucide ce iubeşti!

Atunci când nu ucizi tot ce iubeşti
Tu nu ai cunoscut sublima clipă
Când, îmbătat de bucurie, risipeşti
Comori întregi pentru un cânt în pripă

Atunci când nu ucizi tot ce iubeşti
Când eşti înconjurat de gânduri bune
Aluneci lent către deşertăciune
Mai iute pierzi ce-ncerci tu să piteşti

Atunci când nu ucizi tot ce iubeşti
N-ai cunoscut nicicând durerea clipei
Ce-apare după tremurul aripei
Atunci când viaţa-ţi lin îţi risipeşti

poezie de Eugen Galateanu
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărâtă turturea!

Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soţia şi-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte tot jăleşte,
Şi nu se mai însoţeşte!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede

Trece prin pădurea verde
Şi să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,
Ea o turbură şi trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură şi bea.

Unde vede vânătorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
Să nu se mai pedepsească.

Când o biată păsărică
Atât inima îşi strică,
Încât doreşte să moară
Pentru a sa soţioară,

Dar eu om de-naltă fire,
Decât ea mai cu simţire,
Cum poate să-mi fie bine?!
Oh, amar şi vai de mine!

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum treci acum

şi visul e-n ruine
te simţi bine
şi mă simt bine
trec apa zburând spre tine
şi e bine când te-ntorci la mine

nici nu mai sunt ruine
tu eşti stăpâna ambelor destine
ne este destul de bine
când simt dragostea-n mine

îţi jur iubire pe vecie
şi jur să plâng
când o să pleci de lângă mine
un pustnic o să ajung

treci prin vis din vis
în vis îmi vine
să te sărut dincolo de mirare
cu disperare revii în vis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu pleci

Nici nu pleci, nici nu rămâi,
Mă cuprinzi între inele
Şi-mi pui sânii căpătâi,
Ridicându-mă la stele.

Nici nu vii, nici nu te duci,
Mă tot chemi înspre ispită,
Straiele... când le arunci
Şi te vrei, a fi... iubită.

Nici nu taci, nici nu vorbeşti,
Mă priveşti întrebătoare,
Trupul când ţi-l dezgoleşti
Cu mişcări provocatoare.

Nici nu fugi, nici nu te-nchini,
Mă dai păcatelor... sfinte,
Când mă iei dintre lumini
Şi mă laşi... între cuvinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!