Într-un colț al grădinii, printre frunzele putrede, destrămate, mijea firul ierbii. Adulmecându-i izul înțepător și dulce, Ene Lelea zâmbi, fascinat de minunea primăverii. Trecu în poarta grădinii și se sprijini cu brațele pe gardul de nuiele. În fața lui la vreo sută de metri, pe buza malului apăru dintre mărăcinișuri o vulpe, cu coastele năpârlite și coada stufioasă, sclipind roșcat. Se furișă sprintenă printre două mușuroaie făcute de hâr ciogi și se orpi între doi pruni, cu botul întins în vânt. Ene Lelea abia acum o zări. Sta neclintită pe labele dinapoi și asculta. Vântul îi umflă părul de pe ceafă, vânăt și-i gâdilă nările.
- încotro, cumătră? Întrebă Ene Lelea și fluieră după câini.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Frumosii nebuni ai marilor orase" de Fănuș Neagu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Trei stele așezate în triunghi, scânteiau cu luciri minerale în dunga de zăpadă de lângă scara magaziei. Mirosea a mraniță, a coajă de copac și a boștină fiartă. Într-un colț al grădinii, printre frunzele putrede, destrămate, mijea firul ierbii.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lelea de la Orăștie
Pe lelea de la Orăștie
Eu și acum o mai iubesc,
M-a cucerit, fir-ar să fie,
Cu pieptul ei... ardelenesc!
epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului de lele
Lelea s-a emancipat,
Muică, ce mai tura-vura,
Baltă soțul și-a lăsat,
C-a atras-o aventura.
Periodic, prin alt sat,
T(c)urul ei își face tura,
Lelea s-a emancipat,
Muică, ce mai tura-vura!
Matematici a- nvățat
-Rea îi fu învățătura-
Și de-atunci, neîncetat,
Face numere cu gura.
Lelea s-a emancipat.
rondel de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dulău lătră gros, hodorogit, între căpițele de fân, vulpea strănută, înveselită parcă de răgușeala dușmanului ei, se răsuci și dispăru în josul malului.
"Am scăpa-o se necăji Ene Lelea, dar mâine seară stau la pândă." Auzi țipătul prelung și straniu al unei păsări poposite în vărsătura Buzăului și se-nfioră. Sângele-i goni spre inimă, într-o zvârcolire dureroasă care se risipi în toate fibrele trupului, tulburătoare.
Pe urmă se simți ușor și dogorând și-i veni să râdă. Dinții îi luciră sub mustața blondă, albi ca și capacul tabacherii pe care-o învârtea uitat în mâini. Îi pătrunsese brusc o veselie neînțeleasă ca după o noapte de somn bun, și porni să dea ocol curții tăvălite în văpaia lunii, cu miile de lucruri care altădată nu atrăgeau luarea-aminte prin nimic, iar acum se impuneau ochiului, învăluite, într-un farmec aparte, duios, uimind sufletul și chemându-te să te apleci asupra lor, să le mângâi. Străbătu aria de-a curmezișul, fără o țintă precisă și auzind gălăgie în șopronul unde fierbea cazanul de țuică, se opri în dosul ușii vechi, afumate și aruncă o privire înăuntru printre două stinghii rupte.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era de cu seară. Ene Lelea, ieșit în curtea gospodăriei asculta vuietul Buzăului scăpat din ghețuri. Sufla austrul. Luna subțire, scorojită ca o lipie arsă, văruia fruntea casei cu cerdac și cu două turnulețe de tablă. Un nor, ca o culme de negură, zăbovea peste livadă. Trei stele așezate în triunghi, scânteiau cu luciri minerale în dunga de zăpadă de lângă scara magaziei. Mirosea a mraniță, a coajă de copac și a boștină fiartă.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ene Lelea îi răsturnă tabachera în pumn, silindu-l să le ia pe toate și ieși în cute grăbit, căci văzuse afară, la geam capul Soricăi. Apăsa cu fruntea pe sticla rece, topind încrestăturile ca de ferigă ale gheții, pe care austrul încă firav n-avea putere să le șteargă
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezvăluiri incendiare
Ca să-și scape Ghiță pielea,
Cât mai umblă poate lelea,
La vreo două știri torpile,
Încă mai pune... fitile
epigramă de Mihaela Banu din Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când lelea tot zâmbește, umblă după căpătuit.
proverbe românești
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Orăștie printre dacii veseli
Dacă-ajung la Orăștie
Cred că bine o să-mi fie,
Fericit o să mă facă
Vin de-mi toarnă lelea... dacă!
epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un mod de viață
singurătatea e o viețuitoare
locuiește între fâșiile cărnii
din când în când
se sprijină de umbra pașilor
adulmecându-i forma
uneori
deghizată în oameni
trece strada
fără
să țină cont
de marea înghesuială
pășește greoi ca și cum
ar sprijini cerul
ultima dată a rămas acolo
în căutarea unei alte umbre
și respira printre coastele mele
abia atunci
mi-am dat seama că
viața nu-i decât
o repetiție
pentru marea trecere
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nimeni nu-i perfect
Găsii precum îmi place mie
O lele-n târg, la Orăștie,
Cu buze dulci și dulce pielea,
Atâta doar că umblă lelea.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-a găsit hârbul capacul, ticva dopul și lelea bărbatul.
proverbe românești
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul
Lelea mea din Orăștie
Cu obrazul fin, stilat
Și cu decolteu la ie
Am aflat că e... bărbat.
epigramă de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Umbra salcâmului de lângă fântână în care dormeau, pe prăjini, câteva perechi de curci și bibilici, cădea peste el ca o plasă deasă. Două crengi noduroase închipuiau pe pământ figura unui călăreț cu cojoc și căciulă. Ene Lelea se aplecă și potrivi la șoldul călărețului un vreasc, în formă de spadă. Când era copil, în nopți ca astea, maică-sa chema o bătrână să-i "toarne cositorul". Baba venea, topea cositor într-o lingură și-l răsturna, bolborosind, într-o găleată cu apă descântată. Cositorul se închega luând înfățișări ciudate, în care bătrâna deslușea, după semne ale ei, norocul băiatului. Își aminti că mereu era vorba de bani mulți, o comoară, de un drum lung prin Bărăganul ascuns în ceață și de o fată frumoasă.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secretele "Vidrei"
Meșteră-n tăbăcărie
Și cojoace de jivine,
Lelea de la Oraștie
Ia și pielea de pe tine!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oenologică
Lelea de la Orăștie
Precum Eva îmbrăcată
Poartă frunză doar de vie...
Pe motiv că e palmată!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confirmare
Oriunde-ar fi românul știe
Și nu-i nevoie să-i mai spui,
Că lelea de la Orăștie
A fost și ea, o vreme..., "pui"!
epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a ascunselea-n Ardeal
Lelea țuica-ascunde bine;
Dacă badea n-o găsește,
Se ascunde și pe sine,
Că de nu... o chelfănește...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interior etern
Soarele pătrunde tiptil, pe șoptite, în camera goală și se reflectă în ochii ei de copil.
Vântul adie ușor în interior și zboară frunzele de pe podea, direct in părul fetei.
Soarele se amestecă printre frunze, cu vântul, cu părul, cu rochia, cu ochii.
Se simte in aer miros de bujor
Ceva delicat, precum un pui de rândunea ce stă între două palme, temător, încrezător...
poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prudență
O las și-mi văd de pruncii mei,
Pe lelea de la Orăștie,
Că s-ar putea să nu se știe:
S-a-ntors din Vest bărbatul ei.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!