Când doi se ceartă...

Ursul, se lupta cu lupul pentru tronul din pădure,
Să ajungă la putere şi bugetul să îl fure,
Moţiuni, trădări infame şi limbajul suburban
Erau arme folosite să se-ajungă la ciolan.
Moş Martin, în bătălie cu o haită de lupi tineri,
A pierdut săracul coada, asta într-o zi de vineri
Şi-a trecut în opoziţie, hăituit şi de străini,
De-a ajuns doar să înjure şi să mânce rădăcini.
Lupii asmuţiţi din umbră, dar făţiş, de un lupan,
Ce ştia de fapt tot natul că era un dog german,
Mazilit-au fără milă urşii de la stat, apoi
Şi-au plasat pe loc confraţii cu salarii-n euroi.
Au ajuns şi câini pe funcţii după un cumplit răzbel,
Că urcat-a la Finanţe un căţel micuţ şi chel,
Ce era făţiş, pe-o labă, chiar cu dogul amintit,
Ajungând chiar şef de haită, mazilind un travestit
Cântăreţ de operetă, cu un glas dumnezeiesc,
Ce era o corcitură de dulău ardelenesc.
Amândoi au prins ciolanul cam golaş şi descărnat
Şi au tras de el cu forţă, fiecare separat,
Până când de-atâta luptă şi cumplită tevatură,
Au scăpat, de oboseală, osul mult râvnit din gură.
Ursul ce trecea pe-acolo mormăind încet şi rar,
L-a-nhăţat cu lăcomie mulţumind frumos de dar,
Însă pacifist din fire n-a uzat de termeni duri,
Ci a spus, când o să moară, le va da firimituri.

Morala 1
În politica înaltă se modifică discursul:
Când căţeii-n van se ceartă, va lua ciolanul ursul!

Morala 2
Dacă îţi lipseşte coada nu-i un mare handicap,
Mult mai grav, e la putere, să ajungi şi să n-ai cap!

Morala 3
Un ciolan cu carne grasă lasă gust plăcut în gură,
De îl dregi cu o palinkă şi un gulaş- garnitură!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul la putere (fabulă cu dus-întors)

De regulă, când cineva ajunge la putere
la puterea a doua, a treia
sau a câtă doriţi dumneavoastră,
îşi ia în echipă
pe cei apropiaţi lui,
ca mai apoi să-i promoveze
în funcţii înalte; nu va mai spui...
Aşa s-a întâmplat şi cu ursul nostru,
care, odată ales în funcţie de... mare boss
peste supuşii lui,
alte animale, care mai mari, care mai mici
şi-a ales echipa lui
formată din bursuci, caduci,
mameluci şi, mai cu seamă
din maimuţe urlătoare,
fiecare în parte primind
funcţia ce i se cuvine;
Ei bine, odată căzut de la putere,
toate celelalte animal, jivine,
promovate şi-au văzut în continuare
de treabă!...

Morala, pentru cine întreabă,
aici lucrează prevederea
cu... perierea!...

fabulă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, ursul şi viţelul

Odată-am fost în pădure,
Şi în lujerii de mure
Mormăia ursul Mor-Mor,
Parcă cerea ajutor.
Printre puieţii de brazi,
Mi-am făcut puţin curaj.
De urs m-am apropiat
Să văd ce s-a întâmplat.
Pasămite, lângă el
Gemea din greu un viţel.
Am rămas stupefiat,
Să văd că nu l-a mâncat!
Ursu-l mâgâia pe cap,
Eu nu ştiam ce să fac.
Nu-mi venea de loc a crede
Că în iarba multă, verde,
Împreun-au petrecut o noapte,
Şi-a scăpat viţelul de moarte.
Mă apropii. Mâna-ntind,
Mi-era frică să-l ating.
Văzând că ursu-i bucuros,
Pe spate eu l-am întors.
Am văzut că nu mai are,
Decât numai trei picioare.
Prin pădure, rătăcit,
Mistreţii l-au hăcuit.
De colţii lor l-a scăpat
Chiar Moş Martin, supărat.
Pe misreţi i-a alungat,
Apoi viţelul l-a luat,
În pădure l-a ascuns,
Unde lupii n-au pătruns.
A stat noaptea lângă el,
L-a oblojit fel de fel.
Iar când s-a luminat,
După ajutor ursu-a strigat.
Viţeluşul gemea greu.
Vroia să-l îngrijesc şi eu.
Cămaşa mi-am spintecat,
Picioruşul i-am legat,
Şi primul ajutor i-am dat.
Apoi, ursul m-a ajutat
Să îl duc până în sat.
Sătenii când m-au văzut
Au crezut că sunt pierdut.
Cum e posibil să vin
Alături de Moş Martin!
Ba, să cărăm şi-n spinare,
Amândoi, o arătare.
Lângă oamenii miraţi
Stăteau alături trei fraţi
Moş Martin şi cu viţelul
Şi eu, omul, doctorelul.

Morala:
Şi fiarele au, se pare,
Câteodată suflet mare.
Iar noi trebuie să ştim,
Cum şi când le preţuim.

fabulă de Dumitru Delcă (20 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma animalelor

Azi, coboară urşii-n stradă,
Sar la oameni în ogradă,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul,

Astăzi, vezi, în mod frecvent,
Doar maimuţe-n parlament,
Papagalic e discursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Vin şacalii după bani
Într-o ţară de fazani,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Dornici de salarii mari,
Chiar şi boii sunt măgari,
Ei câştigă-n veci, recursul,
Iar guvernul plimbă ursul!

Politicienii noi,
Din popor făcură oi,
Lupii şi-au stilat discursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul la stână

Când un câine urlă,
nu este turbat.
Urlă că în târlă
lupul a intrat.

Măgăruşul rage
ceva din abecedar.
Iar ciobanul trage
vesel din pahar.

Lupului deloc nu-i pasă.
Prinde oaia cea nai grasă,
Şi prin lujerii de mure
o târăşte în pădure.

Prea mult pe gânduri, n-a stat.
După ce s-a înfruptat,
sătul şi bine dispus,
se ia la ceartă c-un urs.

Ursul, mormăind ceva,
parcă-i spune "vino-ncoa"!
Lupul tace ca un peşte
şi-n pădure o tuleşte.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul şi vulpea

Într-o bolniţă de fiare
Ursul vine grav bolnav,
Văitându-se că moare
După vechiul său nărav.
Vulpea, hoţomancă mare
Nu-l ia în seamă defel,
Spune că nimic nu are,
C-o fi surmenat niţel!
Or, poate din mierea dulce
Nu se simte tocmai bine
Şi îi cere să se culce:
-Somnul e mai bun, Martine!
-Dar, cumătră, doar un hap!
Dă-mi te rog, că am să Mor, Mor!
Am dureri grozave-n cap
Şi-apoi, oasele mă dor!
Doftoriţă mare, vulpea-
Cunoscută între haite-
S-a făcut că nu aude,
Lăsând ursul să se vaite.

MORALA:
Aşa-i, când ai simulat
Rişti să fii astfel, tratat!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepurele, lupul, vulpea...

În Carpaţii noştri dragi
Plini cu zmeură şi fragi,
Cu alune şi cu mure,
Lupul, vulpea şi-un iepure
S-au sfătuit îndeajuns
Să îl doboare pe urs,
Fiindcă în pădure are
Puteri discreţionare,
Decretând, cu toţii,-n cor:
-Jos cu ursul dictator!
Vulpea prin natura firii
Făcu planul... loviturii!
-Iarna asta fiind grea
Ursul nost' va hiberna
Şi va pierde din putere.
Curajoşi, voi, în bârlog
Veţi intra la urs, mă rog!
Să îi cereţi abdicarea.
Grăbiţi, fără să discearnă
Şi abia ieşiţi din iarnă,
Cei doi au intrat la urs.
Bănuiţi cum a decurs
Întâlnirea celor trei...
S-au bătut ca nişte zmei
Şi, când au ieşit pe brânci
Au primit în cap şi stânci
Prăvălite de şireată...
Lupta fiind încheiată
Dictatura sfărâmată
Şi puterea preluată.

MORALA:

Nu poţi câştiga o luptă
Fără viclenie multă;
Numai forţa nu-i de-ajuns,
Vezi istoria de(mai)sus!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă cu pandemie

În codru, e o mare anarhie,
Căci a sosit un zvon îngrozitor:
Se-apropie o mare pandemie,
Că urşii-s agitaţi şi spun că mor.

S-au interzis comerţul, contrabanda,
Iar fiarele-s blocate-n vizuină,
Căci virusul lansat de ursul Panda,
Din China, le-a băgat în carantină!

Cum atmosfera a-nceput să fiarbă
Şi drumurile toate s-au închis,
S-a ordonat să se mănânce iarbă,
Fiindcă şi vânatu-i interzis.

E în vigoare starea de urgenţă
Şi pe pancarte mari s-a afişat,
Că vinovaţii nu mai au clemenţă
Şi cel ce va fi prins, va fi mâncat!

Bătrânii-au fost închişi cu toţii-n peşteri,
Să nu mai facă umbră-n bătătură,
Ba chiar au inventat un soi de meşteri,
Blăniţe, să îi lege strâns la gură.

Chiar peştii ce-au crezut că or să scape,
Sunt obligaţi ca să se spele-atent,
Şi le-au turnat cu multă grijă-n ape,
Canistre mari cu clor şi detergent.

S-au anchetat mai multe zburătoare,
Ţinute pe pământ cu burta goală,
Dar le-au permis cu chiu cu vai să zboare,
Păstrând normal, distanţa socială!

Trecând vreo două luni de carantină,
Vulpoiul detectiv, printr-un discurs,
A denunţat că după o cantină,
A observat la tomberoane-un urs,

Ce ignorând că-i timp de pandemie,
Spunea că moare, ca şi-n alte dăţi,
În timp ce se-nfrupta cu lăcomie,
Grăbit, cu fel şi fel de bunătăţi.

Investigat de leu, în graba mare,
Bătut la tălpi cu băţul noduros,
Mărturisi, de fapt, că el nu moare...
Ci e voinic şi foarte sănătos!

Morala 1

O pandemie, ce mai tura vura,
E folosită să-ţi închidă gura!

Morala 2

Când nu sunt euroi şi nici dolari
Toţi vor să scape de pensionari!

Morala 3

O bufniţă recent a stabilit
Că ursul e agent acoperit!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula fricosului

Mergea odată, frate, un om cam între vârste
pe cărările unei păduri înguste,
şi se gândea că: "Dacă îmi apare
o jivină oarecare,
cu ce mă apăr, Doamne, că nu am nimic
nici tu armă, nici tu topor, şi nici cuţit".
Şi tot gândindu-se, aşa, îndată
aude mormăind în faţă,
o namilă de urs cât bivolul din vale.
Atunci, el neştiind ce să mai facă
se prăvăli pe cale,
ca mort să se prefacă.
Ursul veni la el, îl ascultă un pic
îi puse botul jilav pe la urechi şi nas,
dar personajul pe loc a rămas
chiar dacă, mormăind ursul a plecat
el de acolo, însă, nu s-a mai ridicat.

Şi morala este, ca un dos de palmă
personajul meu a murit de spaimă.

fabulă de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

URSUL

Dansează iarăşi ursul solitar,
Neliniştit că-şi va răni o labă
Şi, prins în lanţul unui biet ursar,
Din când în când mai calcă câte-o babă.

epigramă de Grigore Tunşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc chior

Vulpoiul s-a cuplat cu o ursoaică şi-o vizita acas' necontenit,
Căci ursul, cu o coadă foarte scurtă şi nopţile mergea la pescuit.
Se petreceau orgii fără de seamăn, beţii, manele, dansuri din buric,
Vecinii şuşoteau pe-ascuns la colţuri, dar culmea, ursul n-a aflat nimic.
Idila lor dura de multă vreme şi ei erau destul de relaxaţi,
Iar ursul n-a băgat deloc în seamă că unii ursuleţi erau roşcaţi.
Vreo doi aveau chiar şi o coadă lungă, ce o purtau cu şarm şi sex-appeal,
Dar soaţa îi spunea la urs că-i numai, fiindcă e fantastic de viril.
În prag de seară se porni o ploaie, cu fulgere ce coborau din nor,
Ursoaica-n vizuină, cu vulpoiul, îşi consumau partida de amor,
Când bietul urs, murat până la piele, se-ntoarse la bârlog inopinat
Şi auzind cum geme-a sa nevastă, intră-năuntru foarte speriat.
Dar mare-i fu surpriza şi mirarea când a văzut vulpoiu-aproape nud
Şi grabnic puse mâna pe o puşcă, deşi era îngrozitor de ud.
A tras un foc în curtezanul care, făcând din pat o săritură scurtă,
S-a-mpiedicat flagrant chiar în desuuri, aterizând chiar lângă urs, pe burtă,
Iar glonţul ce-a pornit cu zgomot mare, ca fulgerul din gura de la flintă,
Se-nfipse în peretele din spate şi nu a nimerit direct în ţintă!

Morala

Când mergi prea des acasă la vecine
Şi soţul are puşcă-n panoplie,
Mai bine prins, cu budigăi pe vine,
Decât să iei un glonţ în scăfârlie!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei şi-şi vâră-n apă toată coada!... În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheţa limba-n gură şi chiar cenuşa de sub foc. Îngheaţă zdravăn şi apa din băltoagă, şi prinde coada ursului ca într-un cleşte. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei şi de frig, smunceşte o dată din toată puterea. Şi, sărmanul urs, în loc să scoată peşte, rămâne făr' de coadă! Începe el acum a mornăi cumplit ş-a sări în sus de durere; şi-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar şireata vulpe ştie cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieşise din vizuină şi se vârâse în scorbura unui copac din apropiere.

Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi ursul

Vulpiţa cea roşcată şi cochetă,
Ochi de mărgean, spirit de majoretă,
Ne-având răbdare s-aştepte sorocul,
Plecă-n lume să-şi cate norocul.

Şi mândră de blăniţa-i mătăsoasă,
Porni veselă şi graţioasă,
Crezându-se, din toate, mai cu moţ,
Deci demnă de cel mai de seamă soţ.

Ajunse, astfel, drept la Parlament,
Unde ştia că ursu-i "prezident"
Şi îşi făcu intrarea triumfală,
Convinsă de victoria-i finală.

Văzând-o el, sexy şi mlădioasă,
Pe loc o invită cu el la masă:
Bucate-alese, vinuri de 5 ani,
Că doar, ursul nu se uita la bani!

Îi promitea ursul viaţă frumoasă,
Uitând complet c-avea nevastă-acasă!
Vorbea de blănuri, pantofi, bijuterii,
Cluburi de noapte şi călătorii...

Impresionată, vulpiţa decise
Că-i mulţumită de cele promise,
Dar cum ţintea mai sus, ea cu-al ei fler,
Ceru şi-un post înalt în minister.

Luat de val, ursul nu da-napoi,
Orice, numai să fie amândoi!
Aşa-ncepu, cu vorbe dulci de dor,
Frumoasa lor poveste de amor.

Dar ce ţi-e scris, nu-i tocmai cum gândeşti;
Ar trebui să ştii să te fereşti!
Din când în când, destinu-ţi joacă feste,
Nu poţi trăi mereu ca-ntr-o poveste!

În politică, te-aştepţi la rocadă,
Lumea nemulţumită iese-n stradă;
Se-ntâmplă, după o degringoladă,
Ca şi cel mai solid guvern să cadă!

Aflând, cu mare tristeţe, ştirea,
Vulpiţei îi trecu brusc iubirea;
Mai ales că, de când a prins esenţa,
Soţia-şi făcu simţită prezenţa!

Morala:

Să n-alergi după funcţii sau averi,
Mâine poate nu va mai fi ca ieri,
Viaţa demonstrează-adesea, oricât ai nega:
Nu doar lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi ursul

Vulpiţa cea roşcată şi cochetă,
Ochi de mărgean, spirit de majoretă,
Ne-având răbdare s-aştepte sorocul,
Plecă-n lume să-şi cate norocul.

Şi mândră de blăniţa-i mătăsoasă,
Porni veselă şi graţioasă,
Crezându-se, din toate, mai cu moţ,
Deci demnă de cel mai de seamă soţ.

Ajunse, astfel, drept la Parlament,
Unde ştia că ursu-i "prezident"
Şi îşi făcu intrarea triumfală,
Convinsă de victoria-i finală.

Văzând-o el, sexy şi mlădioasă,
Pe loc o invită cu el la masă:
Bucate-alese, vinuri de 5 ani,
Că doar, ursul nu se uita la bani!

Îi promitea ursul viaţă frumoasă,
Uitând complet c-avea nevastă-acasă!
Vorbea de blănuri, pantofi, bijuterii,
Cluburi de noapte şi călătorii...

Impresionată, vulpiţa decise
Că-i mulţumită de cele promise,
Dar cum ţintea mai sus, ea cu-al ei fler,
Ceru şi-un post înalt în minister.

Luat de val, ursul nu da-napoi,
Orice, numai să fie amândoi!
Aşa-ncepu, cu vorbe dulci de dor,
Frumoasa lor poveste de amor.

Dar ce ţi-e scris, nu-i tocmai cum gândeşti;
Ar trebui să ştii să te fereşti!
Din când în când, destinu-ţi joacă feste,
Nu poţi trăi mereu ca-ntr-o poveste!

În politică, te-aştepţi la rocadă,
Lumea nemulţumită iese-n stradă;
Se-ntâmplă, după o degringoladă,
Ca şi cel mai solid guvern să cadă!
Motto: GERMINEZ, DECI... CREEZ!

Aflând, cu mare tristeţe, ştirea,
Vulpiţei îi trecu brusc iubirea;
Mai ales că, de când a prins esenţa,
Soţia-şi făcu simţită prezenţa!

Morala:
Să n-alergi după funcţii sau averi,
Mâine poate nu va mai fi ca ieri,
Viaţa demonstrează-adesea, oricât ai nega:
Nu doar lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba!

fabulă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul, după scrutin

Ursul, mare democrat,
Când ajunse deputat,
Transformă, fără temei,
Urna goală în... ştiubei.

epigramă de Ion Cuzuioc din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul păcălit de vulpi - Bătălie pentru şefia PDL

Ursul stă şi-acum cu coada-n tău,
Dar voturi nu mai sunt de adunat,
Toţi mint de-ngheaţă apa, dar mai rău
Acum sunt două vulpi de înfruntat.

epigramă de Valentin David (27 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţugulea se opri, iară după ce veni ursul la dânsul, se căzni până ce îi scoase steapul, apoi îl legă la bubă şi ursul plecă mormăind de unde a venit. A doua zi, pornind dis-de-dimineaţă, a mers toată ziua. Când era însă pe la scăpătatul soarelui, ajunse şi el la împăratul ce-l trimisese. Cum ajunse, îi înfăţişă pe fata împăratului stririlor. Împăratul, cum văzu pe Ţugulea, intră în grozile morţii. El îl credea pierit. Apoi priimi cu mare cinste pe fată şi-i pregăti pentru dormit cămara unde dormea mă-sa. Lui Ţugulea îi dete şi luă o cămară în palaturile împărăteşti. Apoi spuse împăratului tot ce păţi până ce îi aduse fata.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă cu silicoane

O vacă ce voia în ciurdă mult mai rapid să avanseze,
S-a hotărât să facă pasul, la uger să se opereze,
Să-şi implanteze silicoane umflate, grele, uriaşe,
Ce grabnic să o propulseze în topul vacilor fruntaşe.
Şi botox şi-a băgat în buze să pară tuturor drăguţă,
Ba chiar să fie invitată-n emisiunea lui Măruţă
Şi-a cumpărat botine scumpe, de la promoţie şi iată,
Că a ajuns din vaca proastă, subit, o vacă încălţată!
Ajunsă înapoi în staul, pe tocuri şi cu mers tălâmb,
De toată lumea suspectată că a ajuns să calce strâmb,
Ea a stârnit pe loc invidii şi-n loc de-aprecieri sublime,
Au început subit să curgă rapoarte, plângeri, anonime,
Ba şi insinuări voalate menite să îţi strice cheful,
Că ar avea o legătură neortodoxă chiar cu şeful.
De-atât scandal şi tevatură, noian de otrăvite şoapte,
Scăzu dramatic apetitul pentru producţia de lapte
Că s-au luat măsuri urgente şi o echipă de control,
A apărut având un frunte un bou imens, cu glas domol,
Ce a făcut doar şcoala vieţii, căci clase el avea doar două,
Dar promovase cu partidul uitându-se la poarta nouă.
Văzând că vaca strică treaba cu obiceiurile-i rele,
A transferat-o chiar la sediu să-i toarne lapte în cafele,
Căci îi plăcuse de văcuţă şi să scuteasc-o filodormă,
O puse pe un post de capră, dar numai cu juma de normă!

Morala 1
Şi botoxul şi siliconul în cantităţi exagerate,
Pot să provoace un dezastru când este vorba de lactate.

Morala 2
De vei uza de silicoane să avansezi la un birou,
Există riscul foarte mare să nimereşti ca şef, un bou.

Morala 3
O avansare prea rapidă de te va duce în ispită,
Nu o s-ajungi o secretară, ci doar o capră travestită!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi Ursul

Într-o toamnă-aşa târzie
Un noiembrie să fie
Au decis animalele
Să-şi aleagă regele.

Animale s-au bătut
Să se-aleagă cu-un ţinut.
Însă în lupta finală,
Să rămână un stăpân
Au rămas, vreau să vă spun,
Vulpea şi cu ursul brun.

Mai demult, bunica vulpii
Se aflase-n fruntea turmii,
Dar muncind puţin şi rar,
A lăsat un gust amar.

Bunicuţa a-nvăţat-o
Pe vulpiţa urecheată
Nişte şiretlicuri fine
Pe ursul brun să-l domine.

Ursul brun le-a explicat
Animalelor din sat:
Dacă-o vreţi pe nepoţica,
Vă conduce iar bunica.

Speriaţi de-această veste
Că bunica din poveste
S-ar întoarce să le facă
Viaţa-mară încă-o dată,
Animalele au spus
Regele să fie urs.

fabulă de Marius Cătălin Nistor (16 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Cătălin Nistor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă idilică

Un lup, cuprins de pandalii,
S-a-ndrăgostit de o mioară
Scria în codru, poezii,
Urla la stele înspre seară,

Nu o scăpa din ochi nicicând,
La stînă, sau la gura văii,
A devenit atât de blând,
Că îl băteau la fund dulăii!

Cuprins de-al dragostei fior
Şi doldora de-adrenalină,
El a răpit-o din ciopor
Ducând-o drept în vizuină.

I-a oferit ciuperci, vânat,
Şi casa sa de pe tăpşan
Dar sistematic refuzat,
De-un timp, a devenit vegan.

Dadea banchete în pădure
Cu ursi, confraţi şi cu vulpoi,
Mancând trifoi, ciuperci şi mure,
Ce le livra un iepuroi.

Oiţa deveni vedetă,
Era curtată intensiv,
Avea agenda sa secretă
Şi-a prins să behăie lasciv.

Dând frâu plăcerilor mărunte,
Oiţa a călcat pe bec,
Căci lupul afişa în frunte,
Măreţe coarne de berbec.

Sătul de oaia-adulterină
Şi de sordida aventură,
Nervos, o invită la cină...
În calitate de friptură!

Morala întâi

În codru, când apar mutaţii,
Îţi sar în ajutor confraţii!

Morala a doua

Când oaia behăie în casă
E vremea să o pui la masă!

Morala a treia

De vrei urgent să scapi de coarne,
Încearcă-n loc de iarbă - carne!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula patriotismului

Viespea slabă, costelivă şi lipsită de avere,
A dorit şi ea s-ajungă înăuntru-n stup, la miere
Şi-şi făcu cu grijă planul, fără urmă de sfială,
Să-şi realizeze visul chiar de Ziua Naţională,
Când albinele serbează şi au zi de relaxare.
Îmbrăcă deci salopeta de albină lucrătoare
Şi intră în urdinişul cu tot roiul prins în horă,
Ba în piept cu grijă-şi prinse o cocardă tricoloră.
Se dansa, era mult zgomot, dar albinele avare,
Se vedea că nu vor scoate de băut şi de mâncare
Şi cum foamea realmente o scotea deja din fire,
A-nceput din abundenţă din toţi porii să transpire.
Tot machiajul ce-l făcuse ore-ntregi cu multă trudă,
A-nceput domol să curgă, că părea o paparudă,
Cu un tricolor ce comic îi rămase agăţat,
Ca un clovn cu faţă tristă după ce s-a demachiat.
Alarmată veni paza cu lănci lungi, cu coifuri, scuturi,
Ce-alungă rapid intrusul cu împunsături şi şuturi,
Care stând pe-o buturugă vânăt şi în pielea goală
Medita la ce înseamnă viaţa fără de morală.

Morala 1

La borcanul plin de miere să ajungă-un impostor,
E în stare să îşi pună peste mască, tricolor.

Morala 2

Mulţi din hora guvernării au în cap un gând secret:
Să ajungă cât mai iute să se-nfrupte din buget.

Morala 3

Tricolorul nu-i o cârpă ce s-o arborezi cu fală,
Când deschizi autostrada, dar credinţa-ţi este goală!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!