Iepurele, lupul, vulpea...

În Carpaţii noştri dragi
Plini cu zmeură şi fragi,
Cu alune şi cu mure,
Lupul, vulpea şi-un iepure
S-au sfătuit îndeajuns
Să îl doboare pe urs,
Fiindcă în pădure are
Puteri discreţionare,
Decretând, cu toţii,-n cor:
-Jos cu ursul dictator!
Vulpea prin natura firii
Făcu planul... loviturii!
-Iarna asta fiind grea
Ursul nost' va hiberna
Şi va pierde din putere.
Curajoşi, voi, în bârlog
Veţi intra la urs, mă rog!
Să îi cereţi abdicarea.
Grăbiţi, fără să discearnă
Şi abia ieşiţi din iarnă,
Cei doi au intrat la urs.
Bănuiţi cum a decurs
Întâlnirea celor trei...
S-au bătut ca nişte zmei
Şi, când au ieşit pe brânci
Au primit în cap şi stânci
Prăvălite de şireată...
Lupta fiind încheiată
Dictatura sfărâmată
Şi puterea preluată.

MORALA:

Nu poţi câştiga o luptă
Fără viclenie multă;
Numai forţa nu-i de-ajuns,
Vezi istoria de(mai)sus!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi Ursul

Într-o toamnă-aşa târzie
Un noiembrie să fie
Au decis animalele
Să-şi aleagă regele.

Animale s-au bătut
Să se-aleagă cu-un ţinut.
Însă în lupta finală,
Să rămână un stăpân
Au rămas, vreau să vă spun,
Vulpea şi cu ursul brun.

Mai demult, bunica vulpii
Se aflase-n fruntea turmii,
Dar muncind puţin şi rar,
A lăsat un gust amar.

Bunicuţa a-nvăţat-o
Pe vulpiţa urecheată
Nişte şiretlicuri fine
Pe ursul brun să-l domine.

Ursul brun le-a explicat
Animalelor din sat:
Dacă-o vreţi pe nepoţica,
Vă conduce iar bunica.

Speriaţi de-această veste
Că bunica din poveste
S-ar întoarce să le facă
Viaţa-mară încă-o dată,
Animalele au spus
Regele să fie urs.

fabulă de Marius Cătălin Nistor (16 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Cătălin Nistor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul şi vulpea

Într-o bolniţă de fiare
Ursul vine grav bolnav,
Văitându-se că moare
După vechiul său nărav.
Vulpea, hoţomancă mare
Nu-l ia în seamă defel,
Spune că nimic nu are,
C-o fi surmenat niţel!
Or, poate din mierea dulce
Nu se simte tocmai bine
Şi îi cere să se culce:
-Somnul e mai bun, Martine!
-Dar, cumătră, doar un hap!
Dă-mi te rog, că am să Mor, Mor!
Am dureri grozave-n cap
Şi-apoi, oasele mă dor!
Doftoriţă mare, vulpea-
Cunoscută între haite-
S-a făcut că nu aude,
Lăsând ursul să se vaite.

MORALA:
Aşa-i, când ai simulat
Rişti să fii astfel, tratat!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul, auzind că încă-l mai ia şi în râs, se înciudează şi mai tare şi se răpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig şi începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, şi să-i deie de cheltuială... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: "Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, că tragi de copac..." Iar când anina cârligul de copac, ea striga: "Văleu, cumătre! nu trage, că-mi rupi piciorul!" În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. Şi iaca aşa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!

Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul la stână

Când un câine urlă,
nu este turbat.
Urlă că în târlă
lupul a intrat.

Măgăruşul rage
ceva din abecedar.
Iar ciobanul trage
vesel din pahar.

Lupului deloc nu-i pasă.
Prinde oaia cea nai grasă,
Şi prin lujerii de mure
o târăşte în pădure.

Prea mult pe gânduri, n-a stat.
După ce s-a înfruptat,
sătul şi bine dispus,
se ia la ceartă c-un urs.

Ursul, mormăind ceva,
parcă-i spune "vino-ncoa"!
Lupul tace ca un peşte
şi-n pădure o tuleşte.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă creveţii, caracatiţa, calamarul, racul sunt fructe de mare, înseamnă că vulpea, ursul şi lupul sunt fructe de pădure?

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Vlady
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă...

După ce mult s-au sfătuit,
Jivinele au chibzuit
Ca să pună în lucrare,
Peste râu, un pod nou, mare.
S-au dus care mai de care,
La minister pentru-ajutoare.
Jupânul urs, mare meşter,
A fost trimis la minister,
Luă, după trei zile de chin,
Un camion cu lucruri, plin.
Plecând, vulpea cea şireată
Se dovedi mai inspirată:
Două camioane pline
Pentru podul nou, vezi bine!
A fost trimis şi măgarul,
La minister, cu samarul.
A-ncărcat samarul bine,
Zece camioane pline!
Şi încăpător, samarul,
A adus tot necesarul!
Văzând, toţi miraţi întreabă:
- Ai reuşit tu, o gloabă!?
- La guvern, când am intrat,
De... rudele mele am dat!

fabulă de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul îndrăgostit de vulpe

Mergând ursul prin pădure
A văzut vulpea şireată,
Ce vroia peşte să fure
Prefăcându-se că-i beată.

- Coană vulpe, ce-ai băut
Că te clatini pe picioare?
Să furi peşte te-am văzut...
Poţi răspunde, oare?

- Ursule, mă mai gândesc
Glasu-mi este tremurat,
Şi nu pot să îţi vorbesc
Despre peşte şi furat.

- Atunci, eşti vulpe "cinstită"
Poate că mi s-a părut...
Ai băut, eşti ameţită
Şi eu hoaţă te-am făcut?

- Sunt cinstită, să mor eu...
N-am furat mai niciodată,
Şi mă jur pe dumnezeu
Că sunt o vulpe curată.

- Cumătră, te văd murdară
Pe unde te-ai tăvălit?
Urşii toţi, mie, să-mi moară
Dacă tu, nu m-ai minţit...?

- Ursule, m-am îmbătat
Am băut multă răchie,
Şi-ntr-o groapă m-am culcat
Alceva, vulpea, nu ştie!

- Ho, ho, ho, ce proasă-mi eşti
Vino aproape de lac,
Oglindind, să te priveşti:
Eşti murdară, ca un drac!

- Ursule, am ameţeală
Poate cad şi mă înnec,
Alcooolul, este-o boală
Şi mai bine, plec!

- Nu pleca, mai stai puţin
Stai cu mine să cinăm,
Desfac, o sticlă cu vin
Toată noaptea - ne distrăm!

- Ursule, mă cam grăbesc
Am mâncare, băutură,
Dacă vrei, îţi dăruiesc:
O frăguţă, gură...?

- Cumătră, te mai aştept
Sunt îndrăgostit de tine,
Sunt un urs, cinstit şi drept
Şi minciuna ta, nu ţine!

- Ursule, îţi spun cinstit
Mă grăbesc tare de tot,
Am deja al meu iubit
Şi mai mult, nu-ţi pot!

- Atunci, fie, du-te fată
Căci Doamne fereşte,
Când te-o vede soţul, beată
Nu te mai iubeşte!

- Mă iubeşte, am un leac
Că-i place de mine,
Plăcerea îi fac
Şi-n braţe mă ţine!

Of, şi eu în braţe te-aş strânge
Dar, o las să plece,
Inima, că mi se frânge
Şi greu îmi va trece.

Şi-uite-aşa, vulpe-a scăpat
Ursul a rămas,
Amăgit, şi supărat
Şi fără de glas.

Acum, fuge, prin pădure
Şi se face nevăzut,
Va mânca, probabil, mure:
Şi dragostea, i-a trecut?...

fabulă de Paul Preda Păvălache (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi se ceartă...

Ursul, se lupta cu lupul pentru tronul din pădure,
Să ajungă la putere şi bugetul să îl fure,
Moţiuni, trădări infame şi limbajul suburban
Erau arme folosite să se-ajungă la ciolan.
Moş Martin, în bătălie cu o haită de lupi tineri,
A pierdut săracul coada, asta într-o zi de vineri
Şi-a trecut în opoziţie, hăituit şi de străini,
De-a ajuns doar să înjure şi să mânce rădăcini.
Lupii asmuţiţi din umbră, dar făţiş, de un lupan,
Ce ştia de fapt tot natul că era un dog german,
Mazilit-au fără milă urşii de la stat, apoi
Şi-au plasat pe loc confraţii cu salarii-n euroi.
Au ajuns şi câini pe funcţii după un cumplit răzbel,
Că urcat-a la Finanţe un căţel micuţ şi chel,
Ce era făţiş, pe-o labă, chiar cu dogul amintit,
Ajungând chiar şef de haită, mazilind un travestit
Cântăreţ de operetă, cu un glas dumnezeiesc,
Ce era o corcitură de dulău ardelenesc.
Amândoi au prins ciolanul cam golaş şi descărnat
Şi au tras de el cu forţă, fiecare separat,
Până când de-atâta luptă şi cumplită tevatură,
Au scăpat, de oboseală, osul mult râvnit din gură.
Ursul ce trecea pe-acolo mormăind încet şi rar,
L-a-nhăţat cu lăcomie mulţumind frumos de dar,
Însă pacifist din fire n-a uzat de termeni duri,
Ci a spus, când o să moară, le va da firimituri.

Morala 1
În politica înaltă se modifică discursul:
Când căţeii-n van se ceartă, va lua ciolanul ursul!

Morala 2
Dacă îţi lipseşte coada nu-i un mare handicap,
Mult mai grav, e la putere, să ajungi şi să n-ai cap!

Morala 3
Un ciolan cu carne grasă lasă gust plăcut în gură,
De îl dregi cu o palinkă şi un gulaş- garnitură!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de iarnă

Zâne oacheşe, fecunde,
În caleşti de peruzea,
Văluresc frumoase unde,
Marea fulgilor de nea.

Raza soarelui zâmbeşte
Cam timid în sfera sa,
Când văzduhul alb porneşte
Balul fulgilor de nea.

Mândre stele efemere
-Nveşmântează arbori albi
Şi în vârf de conifere
Stană stau vulturi codalbi.

În pădure, căprioare
Se adună la un loc,
Saltă zveltele picioare
Numai bune pentru joc.

Pe colinele domoale
Urecheaţii se întrec,
În omătul fin şi moale
Rostogol, în alb petrec.

Şi în liniştea curată
Fără sunet, fără glas,
Foarte rar, aud prin vată
Câte-un sforăit de bas.

Este moşul, cine altul,
Doarme în bârlog acum,
Nu zăresc spre cer, înaltul,
Niciun firicel de fum.

Şi de bal nici că îi pasă,
Ursul are somnul bun,
Nici ţipenie în casă,
Cum se zice-,, doarme tun''.

Alb de iarnă în pădure,
În văi, ape şi pe lunci,
Moş Martin visează mure
... Dar ce mult e până-atunci!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea

Şireată, foarte prefăcută,
Vânată pentru blana ei,
Şi totuşi este întrecută
În viclenie de femei.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (10 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi ursul

Vulpiţa cea roşcată şi cochetă,
Ochi de mărgean, spirit de majoretă,
Ne-având răbdare s-aştepte sorocul,
Plecă-n lume să-şi cate norocul.

Şi mândră de blăniţa-i mătăsoasă,
Porni veselă şi graţioasă,
Crezându-se, din toate, mai cu moţ,
Deci demnă de cel mai de seamă soţ.

Ajunse, astfel, drept la Parlament,
Unde ştia că ursu-i "prezident"
Şi îşi făcu intrarea triumfală,
Convinsă de victoria-i finală.

Văzând-o el, sexy şi mlădioasă,
Pe loc o invită cu el la masă:
Bucate-alese, vinuri de 5 ani,
Că doar, ursul nu se uita la bani!

Îi promitea ursul viaţă frumoasă,
Uitând complet c-avea nevastă-acasă!
Vorbea de blănuri, pantofi, bijuterii,
Cluburi de noapte şi călătorii...

Impresionată, vulpiţa decise
Că-i mulţumită de cele promise,
Dar cum ţintea mai sus, ea cu-al ei fler,
Ceru şi-un post înalt în minister.

Luat de val, ursul nu da-napoi,
Orice, numai să fie amândoi!
Aşa-ncepu, cu vorbe dulci de dor,
Frumoasa lor poveste de amor.

Dar ce ţi-e scris, nu-i tocmai cum gândeşti;
Ar trebui să ştii să te fereşti!
Din când în când, destinu-ţi joacă feste,
Nu poţi trăi mereu ca-ntr-o poveste!

În politică, te-aştepţi la rocadă,
Lumea nemulţumită iese-n stradă;
Se-ntâmplă, după o degringoladă,
Ca şi cel mai solid guvern să cadă!

Aflând, cu mare tristeţe, ştirea,
Vulpiţei îi trecu brusc iubirea;
Mai ales că, de când a prins esenţa,
Soţia-şi făcu simţită prezenţa!

Morala:

Să n-alergi după funcţii sau averi,
Mâine poate nu va mai fi ca ieri,
Viaţa demonstrează-adesea, oricât ai nega:
Nu doar lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind şireată, vulpea ne poate spune că e albastră...

citat din Ferenc Herczeg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi ursul

Vulpiţa cea roşcată şi cochetă,
Ochi de mărgean, spirit de majoretă,
Ne-având răbdare s-aştepte sorocul,
Plecă-n lume să-şi cate norocul.

Şi mândră de blăniţa-i mătăsoasă,
Porni veselă şi graţioasă,
Crezându-se, din toate, mai cu moţ,
Deci demnă de cel mai de seamă soţ.

Ajunse, astfel, drept la Parlament,
Unde ştia că ursu-i "prezident"
Şi îşi făcu intrarea triumfală,
Convinsă de victoria-i finală.

Văzând-o el, sexy şi mlădioasă,
Pe loc o invită cu el la masă:
Bucate-alese, vinuri de 5 ani,
Că doar, ursul nu se uita la bani!

Îi promitea ursul viaţă frumoasă,
Uitând complet c-avea nevastă-acasă!
Vorbea de blănuri, pantofi, bijuterii,
Cluburi de noapte şi călătorii...

Impresionată, vulpiţa decise
Că-i mulţumită de cele promise,
Dar cum ţintea mai sus, ea cu-al ei fler,
Ceru şi-un post înalt în minister.

Luat de val, ursul nu da-napoi,
Orice, numai să fie amândoi!
Aşa-ncepu, cu vorbe dulci de dor,
Frumoasa lor poveste de amor.

Dar ce ţi-e scris, nu-i tocmai cum gândeşti;
Ar trebui să ştii să te fereşti!
Din când în când, destinu-ţi joacă feste,
Nu poţi trăi mereu ca-ntr-o poveste!

În politică, te-aştepţi la rocadă,
Lumea nemulţumită iese-n stradă;
Se-ntâmplă, după o degringoladă,
Ca şi cel mai solid guvern să cadă!
Motto: GERMINEZ, DECI... CREEZ!

Aflând, cu mare tristeţe, ştirea,
Vulpiţei îi trecu brusc iubirea;
Mai ales că, de când a prins esenţa,
Soţia-şi făcu simţită prezenţa!

Morala:
Să n-alergi după funcţii sau averi,
Mâine poate nu va mai fi ca ieri,
Viaţa demonstrează-adesea, oricât ai nega:
Nu doar lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba!

fabulă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, ursul şi viţelul

Odată-am fost în pădure,
Şi în lujerii de mure
Mormăia ursul Mor-Mor,
Parcă cerea ajutor.
Printre puieţii de brazi,
Mi-am făcut puţin curaj.
De urs m-am apropiat
Să văd ce s-a întâmplat.
Pasămite, lângă el
Gemea din greu un viţel.
Am rămas stupefiat,
Să văd că nu l-a mâncat!
Ursu-l mâgâia pe cap,
Eu nu ştiam ce să fac.
Nu-mi venea de loc a crede
Că în iarba multă, verde,
Împreun-au petrecut o noapte,
Şi-a scăpat viţelul de moarte.
Mă apropii. Mâna-ntind,
Mi-era frică să-l ating.
Văzând că ursu-i bucuros,
Pe spate eu l-am întors.
Am văzut că nu mai are,
Decât numai trei picioare.
Prin pădure, rătăcit,
Mistreţii l-au hăcuit.
De colţii lor l-a scăpat
Chiar Moş Martin, supărat.
Pe misreţi i-a alungat,
Apoi viţelul l-a luat,
În pădure l-a ascuns,
Unde lupii n-au pătruns.
A stat noaptea lângă el,
L-a oblojit fel de fel.
Iar când s-a luminat,
După ajutor ursu-a strigat.
Viţeluşul gemea greu.
Vroia să-l îngrijesc şi eu.
Cămaşa mi-am spintecat,
Picioruşul i-am legat,
Şi primul ajutor i-am dat.
Apoi, ursul m-a ajutat
Să îl duc până în sat.
Sătenii când m-au văzut
Au crezut că sunt pierdut.
Cum e posibil să vin
Alături de Moş Martin!
Ba, să cărăm şi-n spinare,
Amândoi, o arătare.
Lângă oamenii miraţi
Stăteau alături trei fraţi
Moş Martin şi cu viţelul
Şi eu, omul, doctorelul.

Morala:
Şi fiarele au, se pare,
Câteodată suflet mare.
Iar noi trebuie să ştim,
Cum şi când le preţuim.

fabulă de Dumitru Delcă (20 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notează-ţi asta: Dumnezeu te iubeşte cu o dragoste nepământească. N-o poţi câştiga fiind un învingător. N-o poţi pierde pentru că eşti un perdant. Dar poţi fi destul de orb ca să n-o vezi.

citat din Max Lucado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor de iarnă

Pastel

Alb covor, întins şi rece.
Iepuraşu-n goană trece,
Cu urechile ciulite,
Şi lăbuţele zdrelite,
Să întreacă vifor aspru,
Care a făcut dezastru.

S-a dus în rostogolire,
Blană în mototolire;
Şi-a intrat sub straturi dalbe,
Şi-o să facă şapte jalbe,
Către An, căci iarna-i dură,
N-are milă, nici căldură.

Ursul s-a sucit pe-o parte,
Trăgând plapuma la spate.
Sforăie în hibernare,
Nicio grijă nu mai are,
Că-n bârlog are o sobă,
Bată vântul ca o tobă!

Sus, pe un nămete mare,
Vulpea cu priviri amare,
Ar porni-o către sate,
Peste ape îngheţate,
Da viforniţa n-o lasă,
O reţine ticăloasă.

"Ce mai iarnă odioasă..."
A-ngânat neputincioasă.
Codrul a trosnit departe,
Alb ca spuma de la lapte,
Şi sub strălucirea rece,
Sihăstria îşi petrece.

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul va fi mereu personajul negativ dacă lăsăm vulpea să spună povestea!

aforism de Ciprian Dragne
Adăugat de ciprian_dragne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veveriţa şi Martinică

- Ursule, de ce eşti necăjit
Şi te văd la tomberoane?
Pe mulţi am auzit
Că duci lipsă de mâncare.

Ia, nu mai fi carnivor,
Lasă carnea şi grăsime,
Fii ca mine herbivor
Şi trăieşti foarte bine.

Eu mănânc nuci din nuc
Şi alune de pădure,
Mă alungă omul, eu fug,
Dar îmi este foarte bine.

Mai sar din creangă'n creangă
Prin livezile cu mere,
Nu-s bolnavă, nici beteagă
Pentru mine e o plăcere.

Urcă zilnic sus la munte
Cu poieni, ori prin pădure
Şi găseşti fructe multe,
Zmeură multă, fragi şi mure.

N-o să ai nici colesterol,
Sau să ajungi cumva obez,
Escaladezi munţii uşor,
Ascultă-mă şi ai să vezi!

La colnice întâlneşti
Câte o capră rătăcită,
Singur ai să recunoşti
Că duci o viaţă liniştită.

- Aşa fac, scumpă fetiţă
Şi-ţi mulţumesc pentru sfat
Eşti tu şmechera veveriţă,
Dar, cu mine, ai sufletul curat.

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul şi vulpea (fabulă)

"Ce bine au să meargă trebile în pădure
Pe împăratul tigru când îl vom răsturna
Şi noi vom guverna,
Zicea unei vulpi ursul, c-oricine o să jure
Că nu s-a pomenit
Un timp mai fericit."
- "Şi-n ce o să stea oare
Binele acest mare?"
Îl întrebă.
- "În toate,
Mai ales în dreptate:
Abuzul, tâlhăria avem să le stârpim,
Şi legea criminală s-o îmbunătăţim;
Căci pe vinovaţi tigrul întâi îi judeca
Ş-apoi îl sugruma."
- "Dar voi ce-o să le faceţi?"
- "Noi o să-i sugrumăm
Ş-apoi să-i judecăm."
Cutare sau cutare,
Care se cred în stare
Lumea a guverna,
Dacă din întâmplare
Ar face încercare,
Tot astfel ar urma.

fabulă celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea n-o prinzi cu vorbe bune...

Cum vulpea e vicleană – şi toată lumea ştie,
N-o prinzi cu vorbe bune, ci tot cu viclenie.

distih de George Budoi din Cugetări versificate (6 octombrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!