Ursul şi vulpea

Într-o bolniţă de fiare
Ursul vine grav bolnav,
Văitându-se că moare
După vechiul său nărav.
Vulpea, hoţomancă mare
Nu-l ia în seamă defel,
Spune că nimic nu are,
C-o fi surmenat niţel!
Or, poate din mierea dulce
Nu se simte tocmai bine
Şi îi cere să se culce:
-Somnul e mai bun, Martine!
-Dar, cumătră, doar un hap!
Dă-mi te rog, că am să Mor, Mor!
Am dureri grozave-n cap
Şi-apoi, oasele mă dor!
Doftoriţă mare, vulpea-
Cunoscută între haite-
S-a făcut că nu aude,
Lăsând ursul să se vaite.

MORALA:
Aşa-i, când ai simulat
Rişti să fii astfel, tratat!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul şi mierea

Ursul moare de plăcere
Când dă iama-n stupi, la miere.

distih de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi ursul

Vulpiţa cea roşcată şi cochetă,
Ochi de mărgean, spirit de majoretă,
Ne-având răbdare s-aştepte sorocul,
Plecă-n lume să-şi cate norocul.

Şi mândră de blăniţa-i mătăsoasă,
Porni veselă şi graţioasă,
Crezându-se, din toate, mai cu moţ,
Deci demnă de cel mai de seamă soţ.

Ajunse, astfel, drept la Parlament,
Unde ştia că ursu-i "prezident"
Şi îşi făcu intrarea triumfală,
Convinsă de victoria-i finală.

Văzând-o el, sexy şi mlădioasă,
Pe loc o invită cu el la masă:
Bucate-alese, vinuri de 5 ani,
Că doar, ursul nu se uita la bani!

Îi promitea ursul viaţă frumoasă,
Uitând complet c-avea nevastă-acasă!
Vorbea de blănuri, pantofi, bijuterii,
Cluburi de noapte şi călătorii...

Impresionată, vulpiţa decise
Că-i mulţumită de cele promise,
Dar cum ţintea mai sus, ea cu-al ei fler,
Ceru şi-un post înalt în minister.

Luat de val, ursul nu da-napoi,
Orice, numai să fie amândoi!
Aşa-ncepu, cu vorbe dulci de dor,
Frumoasa lor poveste de amor.

Dar ce ţi-e scris, nu-i tocmai cum gândeşti;
Ar trebui să ştii să te fereşti!
Din când în când, destinu-ţi joacă feste,
Nu poţi trăi mereu ca-ntr-o poveste!

În politică, te-aştepţi la rocadă,
Lumea nemulţumită iese-n stradă;
Se-ntâmplă, după o degringoladă,
Ca şi cel mai solid guvern să cadă!

Aflând, cu mare tristeţe, ştirea,
Vulpiţei îi trecu brusc iubirea;
Mai ales că, de când a prins esenţa,
Soţia-şi făcu simţită prezenţa!

Morala:

Să n-alergi după funcţii sau averi,
Mâine poate nu va mai fi ca ieri,
Viaţa demonstrează-adesea, oricât ai nega:
Nu doar lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi ursul

Vulpiţa cea roşcată şi cochetă,
Ochi de mărgean, spirit de majoretă,
Ne-având răbdare s-aştepte sorocul,
Plecă-n lume să-şi cate norocul.

Şi mândră de blăniţa-i mătăsoasă,
Porni veselă şi graţioasă,
Crezându-se, din toate, mai cu moţ,
Deci demnă de cel mai de seamă soţ.

Ajunse, astfel, drept la Parlament,
Unde ştia că ursu-i "prezident"
Şi îşi făcu intrarea triumfală,
Convinsă de victoria-i finală.

Văzând-o el, sexy şi mlădioasă,
Pe loc o invită cu el la masă:
Bucate-alese, vinuri de 5 ani,
Că doar, ursul nu se uita la bani!

Îi promitea ursul viaţă frumoasă,
Uitând complet c-avea nevastă-acasă!
Vorbea de blănuri, pantofi, bijuterii,
Cluburi de noapte şi călătorii...

Impresionată, vulpiţa decise
Că-i mulţumită de cele promise,
Dar cum ţintea mai sus, ea cu-al ei fler,
Ceru şi-un post înalt în minister.

Luat de val, ursul nu da-napoi,
Orice, numai să fie amândoi!
Aşa-ncepu, cu vorbe dulci de dor,
Frumoasa lor poveste de amor.

Dar ce ţi-e scris, nu-i tocmai cum gândeşti;
Ar trebui să ştii să te fereşti!
Din când în când, destinu-ţi joacă feste,
Nu poţi trăi mereu ca-ntr-o poveste!

În politică, te-aştepţi la rocadă,
Lumea nemulţumită iese-n stradă;
Se-ntâmplă, după o degringoladă,
Ca şi cel mai solid guvern să cadă!
Motto: GERMINEZ, DECI... CREEZ!

Aflând, cu mare tristeţe, ştirea,
Vulpiţei îi trecu brusc iubirea;
Mai ales că, de când a prins esenţa,
Soţia-şi făcu simţită prezenţa!

Morala:
Să n-alergi după funcţii sau averi,
Mâine poate nu va mai fi ca ieri,
Viaţa demonstrează-adesea, oricât ai nega:
Nu doar lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba!

fabulă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul, auzind că încă-l mai ia şi în râs, se înciudează şi mai tare şi se răpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig şi începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, şi să-i deie de cheltuială... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: "Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, că tragi de copac..." Iar când anina cârligul de copac, ea striga: "Văleu, cumătre! nu trage, că-mi rupi piciorul!" În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. Şi iaca aşa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!

Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul, după scrutin

Ursul, mare democrat,
Când ajunse deputat,
Transformă, fără temei,
Urna goală în... ştiubei.

epigramă de Ion Cuzuioc din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepurele, lupul, vulpea...

În Carpaţii noştri dragi
Plini cu zmeură şi fragi,
Cu alune şi cu mure,
Lupul, vulpea şi-un iepure
S-au sfătuit îndeajuns
Să îl doboare pe urs,
Fiindcă în pădure are
Puteri discreţionare,
Decretând, cu toţii,-n cor:
-Jos cu ursul dictator!
Vulpea prin natura firii
Făcu planul... loviturii!
-Iarna asta fiind grea
Ursul nost' va hiberna
Şi va pierde din putere.
Curajoşi, voi, în bârlog
Veţi intra la urs, mă rog!
Să îi cereţi abdicarea.
Grăbiţi, fără să discearnă
Şi abia ieşiţi din iarnă,
Cei doi au intrat la urs.
Bănuiţi cum a decurs
Întâlnirea celor trei...
S-au bătut ca nişte zmei
Şi, când au ieşit pe brânci
Au primit în cap şi stânci
Prăvălite de şireată...
Lupta fiind încheiată
Dictatura sfărâmată
Şi puterea preluată.

MORALA:

Nu poţi câştiga o luptă
Fără viclenie multă;
Numai forţa nu-i de-ajuns,
Vezi istoria de(mai)sus!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi Ursul

Într-o toamnă-aşa târzie
Un noiembrie să fie
Au decis animalele
Să-şi aleagă regele.

Animale s-au bătut
Să se-aleagă cu-un ţinut.
Însă în lupta finală,
Să rămână un stăpân
Au rămas, vreau să vă spun,
Vulpea şi cu ursul brun.

Mai demult, bunica vulpii
Se aflase-n fruntea turmii,
Dar muncind puţin şi rar,
A lăsat un gust amar.

Bunicuţa a-nvăţat-o
Pe vulpiţa urecheată
Nişte şiretlicuri fine
Pe ursul brun să-l domine.

Ursul brun le-a explicat
Animalelor din sat:
Dacă-o vreţi pe nepoţica,
Vă conduce iar bunica.

Speriaţi de-această veste
Că bunica din poveste
S-ar întoarce să le facă
Viaţa-mară încă-o dată,
Animalele au spus
Regele să fie urs.

fabulă de Marius Cătălin Nistor (16 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Cătălin Nistor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma animalelor

Azi, coboară urşii-n stradă,
Sar la oameni în ogradă,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul,

Astăzi, vezi, în mod frecvent,
Doar maimuţe-n parlament,
Papagalic e discursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Vin şacalii după bani
Într-o ţară de fazani,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Dornici de salarii mari,
Chiar şi boii sunt măgari,
Ei câştigă-n veci, recursul,
Iar guvernul plimbă ursul!

Politicienii noi,
Din popor făcură oi,
Lupii şi-au stilat discursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul mergea pe lângă boi şi-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă şi să ieie pelea vulpii. Însă, cum au pornit boii, vulpea a şi început cu picioarele a împinge peştele din car jos. Ţăranul mâna, carul scârţâia, şi peştele din car cădea. După ce hoaţa de vulpe a aruncat o mulţime de peşte pe drum, bine... şor! sare şi ea din car şi, cu mare grabă, începe a strânge peştele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa şi începe a mânca, că ta... re-i mai era foame! Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.

Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul şi vulpea (fabulă)

"Ce bine au să meargă trebile în pădure
Pe împăratul tigru când îl vom răsturna
Şi noi vom guverna,
Zicea unei vulpi ursul, c-oricine o să jure
Că nu s-a pomenit
Un timp mai fericit."
- "Şi-n ce o să stea oare
Binele acest mare?"
Îl întrebă.
- "În toate,
Mai ales în dreptate:
Abuzul, tâlhăria avem să le stârpim,
Şi legea criminală s-o îmbunătăţim;
Căci pe vinovaţi tigrul întâi îi judeca
Ş-apoi îl sugruma."
- "Dar voi ce-o să le faceţi?"
- "Noi o să-i sugrumăm
Ş-apoi să-i judecăm."
Cutare sau cutare,
Care se cred în stare
Lumea a guverna,
Dacă din întâmplare
Ar face încercare,
Tot astfel ar urma.

fabulă celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula fricosului

Mergea odată, frate, un om cam între vârste
pe cărările unei păduri înguste,
şi se gândea că: "Dacă îmi apare
o jivină oarecare,
cu ce mă apăr, Doamne, că nu am nimic
nici tu armă, nici tu topor, şi nici cuţit".
Şi tot gândindu-se, aşa, îndată
aude mormăind în faţă,
o namilă de urs cât bivolul din vale.
Atunci, el neştiind ce să mai facă
se prăvăli pe cale,
ca mort să se prefacă.
Ursul veni la el, îl ascultă un pic
îi puse botul jilav pe la urechi şi nas,
dar personajul pe loc a rămas
chiar dacă, mormăind ursul a plecat
el de acolo, însă, nu s-a mai ridicat.

Şi morala este, ca un dos de palmă
personajul meu a murit de spaimă.

fabulă de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul Veta

Ursul Veta a fost un urs ciudat
cu nume de femeie şi trupul de bărbat.
Poet fiind, se smulse din fiare şi din funii
şi din belciug – şi-şi puse în nas belciugul lunii.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul la putere (fabulă cu dus-întors)

De regulă, când cineva ajunge la putere
la puterea a doua, a treia
sau a câtă doriţi dumneavoastră,
îşi ia în echipă
pe cei apropiaţi lui,
ca mai apoi să-i promoveze
în funcţii înalte; nu va mai spui...
Aşa s-a întâmplat şi cu ursul nostru,
care, odată ales în funcţie de... mare boss
peste supuşii lui,
alte animale, care mai mari, care mai mici
şi-a ales echipa lui
formată din bursuci, caduci,
mameluci şi, mai cu seamă
din maimuţe urlătoare,
fiecare în parte primind
funcţia ce i se cuvine;
Ei bine, odată căzut de la putere,
toate celelalte animal, jivine,
promovate şi-au văzut în continuare
de treabă!...

Morala, pentru cine întreabă,
aici lucrează prevederea
cu... perierea!...

fabulă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea şi Marea Neagră

După o lungă şerpuire
Dunărea sfârşeşte-n mare
Şi la locul de-ntâlnire
Are loc o confruntare.
Dunărea bogată-n guri
Face nazuri,
Cum că ea de n-ar aduce
Un filon de apă dulce,
Ea ar avea altă soartă
Şi-ar fi practic mare moartă.
Marea, un pic agitată
Îi dă replica de-ndată:
- De nu ţi-aş pompa prin guri
Valuri cu apă sărată
Nu ai fi aşa bogată
În nisetri şi moruni
Şi... în loc de caviar
Ai avea tarama... doar!
Nu uita tu "picătură",
Că eu nu am fundul gol,
Că-s bogată şi-n petrol,
Dar şi-n stocuri mari de gaze
Vândute de nişte loaze
Pe nimic!
Şi-apoi, îţi zic:
Zecile de mii de oameni
Vin la mine în toţi anii,
Ca la Mecca musulmanii...
Şi încheind cu-aşa cuvinte,
Înghite Dunărea-nainte.

Morala:

Cu o mare,-n mod firesc,
Nu e bine a te pune,
Mai mult de e lac "rusesc"
Ori chiar "americănesc"!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi se ceartă...

Ursul, se lupta cu lupul pentru tronul din pădure,
Să ajungă la putere şi bugetul să îl fure,
Moţiuni, trădări infame şi limbajul suburban
Erau arme folosite să se-ajungă la ciolan.
Moş Martin, în bătălie cu o haită de lupi tineri,
A pierdut săracul coada, asta într-o zi de vineri
Şi-a trecut în opoziţie, hăituit şi de străini,
De-a ajuns doar să înjure şi să mânce rădăcini.
Lupii asmuţiţi din umbră, dar făţiş, de un lupan,
Ce ştia de fapt tot natul că era un dog german,
Mazilit-au fără milă urşii de la stat, apoi
Şi-au plasat pe loc confraţii cu salarii-n euroi.
Au ajuns şi câini pe funcţii după un cumplit răzbel,
Că urcat-a la Finanţe un căţel micuţ şi chel,
Ce era făţiş, pe-o labă, chiar cu dogul amintit,
Ajungând chiar şef de haită, mazilind un travestit
Cântăreţ de operetă, cu un glas dumnezeiesc,
Ce era o corcitură de dulău ardelenesc.
Amândoi au prins ciolanul cam golaş şi descărnat
Şi au tras de el cu forţă, fiecare separat,
Până când de-atâta luptă şi cumplită tevatură,
Au scăpat, de oboseală, osul mult râvnit din gură.
Ursul ce trecea pe-acolo mormăind încet şi rar,
L-a-nhăţat cu lăcomie mulţumind frumos de dar,
Însă pacifist din fire n-a uzat de termeni duri,
Ci a spus, când o să moară, le va da firimituri.

Morala 1
În politica înaltă se modifică discursul:
Când căţeii-n van se ceartă, va lua ciolanul ursul!

Morala 2
Dacă îţi lipseşte coada nu-i un mare handicap,
Mult mai grav, e la putere, să ajungi şi să n-ai cap!

Morala 3
Un ciolan cu carne grasă lasă gust plăcut în gură,
De îl dregi cu o palinkă şi un gulaş- garnitură!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare: criza constă tocmai în faptul că vechiul moare, iar noul nu se poate naşte, iar între cele două apare o mare varietate de simptome morbide.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul îndrăgostit de vulpe

Mergând ursul prin pădure
A văzut vulpea şireată,
Ce vroia peşte să fure
Prefăcându-se că-i beată.

- Coană vulpe, ce-ai băut
Că te clatini pe picioare?
Să furi peşte te-am văzut...
Poţi răspunde, oare?

- Ursule, mă mai gândesc
Glasu-mi este tremurat,
Şi nu pot să îţi vorbesc
Despre peşte şi furat.

- Atunci, eşti vulpe "cinstită"
Poate că mi s-a părut...
Ai băut, eşti ameţită
Şi eu hoaţă te-am făcut?

- Sunt cinstită, să mor eu...
N-am furat mai niciodată,
Şi mă jur pe dumnezeu
Că sunt o vulpe curată.

- Cumătră, te văd murdară
Pe unde te-ai tăvălit?
Urşii toţi, mie, să-mi moară
Dacă tu, nu m-ai minţit...?

- Ursule, m-am îmbătat
Am băut multă răchie,
Şi-ntr-o groapă m-am culcat
Alceva, vulpea, nu ştie!

- Ho, ho, ho, ce proasă-mi eşti
Vino aproape de lac,
Oglindind, să te priveşti:
Eşti murdară, ca un drac!

- Ursule, am ameţeală
Poate cad şi mă înnec,
Alcooolul, este-o boală
Şi mai bine, plec!

- Nu pleca, mai stai puţin
Stai cu mine să cinăm,
Desfac, o sticlă cu vin
Toată noaptea - ne distrăm!

- Ursule, mă cam grăbesc
Am mâncare, băutură,
Dacă vrei, îţi dăruiesc:
O frăguţă, gură...?

- Cumătră, te mai aştept
Sunt îndrăgostit de tine,
Sunt un urs, cinstit şi drept
Şi minciuna ta, nu ţine!

- Ursule, îţi spun cinstit
Mă grăbesc tare de tot,
Am deja al meu iubit
Şi mai mult, nu-ţi pot!

- Atunci, fie, du-te fată
Căci Doamne fereşte,
Când te-o vede soţul, beată
Nu te mai iubeşte!

- Mă iubeşte, am un leac
Că-i place de mine,
Plăcerea îi fac
Şi-n braţe mă ţine!

Of, şi eu în braţe te-aş strânge
Dar, o las să plece,
Inima, că mi se frânge
Şi greu îmi va trece.

Şi-uite-aşa, vulpe-a scăpat
Ursul a rămas,
Amăgit, şi supărat
Şi fără de glas.

Acum, fuge, prin pădure
Şi se face nevăzut,
Va mânca, probabil, mure:
Şi dragostea, i-a trecut?...

fabulă de Paul Preda Păvălache (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc chior

Vulpoiul s-a cuplat cu o ursoaică şi-o vizita acas' necontenit,
Căci ursul, cu o coadă foarte scurtă şi nopţile mergea la pescuit.
Se petreceau orgii fără de seamăn, beţii, manele, dansuri din buric,
Vecinii şuşoteau pe-ascuns la colţuri, dar culmea, ursul n-a aflat nimic.
Idila lor dura de multă vreme şi ei erau destul de relaxaţi,
Iar ursul n-a băgat deloc în seamă că unii ursuleţi erau roşcaţi.
Vreo doi aveau chiar şi o coadă lungă, ce o purtau cu şarm şi sex-appeal,
Dar soaţa îi spunea la urs că-i numai, fiindcă e fantastic de viril.
În prag de seară se porni o ploaie, cu fulgere ce coborau din nor,
Ursoaica-n vizuină, cu vulpoiul, îşi consumau partida de amor,
Când bietul urs, murat până la piele, se-ntoarse la bârlog inopinat
Şi auzind cum geme-a sa nevastă, intră-năuntru foarte speriat.
Dar mare-i fu surpriza şi mirarea când a văzut vulpoiu-aproape nud
Şi grabnic puse mâna pe o puşcă, deşi era îngrozitor de ud.
A tras un foc în curtezanul care, făcând din pat o săritură scurtă,
S-a-mpiedicat flagrant chiar în desuuri, aterizând chiar lângă urs, pe burtă,
Iar glonţul ce-a pornit cu zgomot mare, ca fulgerul din gura de la flintă,
Se-nfipse în peretele din spate şi nu a nimerit direct în ţintă!

Morala

Când mergi prea des acasă la vecine
Şi soţul are puşcă-n panoplie,
Mai bine prins, cu budigăi pe vine,
Decât să iei un glonţ în scăfârlie!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sconcsul şi Floarea... (fabulă)

Într-o zi, într-o pădure
nu ştiu unde exact anume,
ca din întamplare
sconcsul calcă pe o floare.
Sar atunci toţi vecinii:
Ursul din nordul pădurii
vine în viteză mare
călcând totul în picioare!
Puii şi consoarta lui
alergând tot mai tehui
neştiind exact ce vor
spunând doar: mor-mor, mor-mor!
Iar din stânga de-undeva
poate chiar din Turcia
vine lupul hrăpăreţ
jigărit, slab, dar isteţ
a simţit cu nasu-i fin
că e vorba de festin.
Dar nici corbii mai prejos
zbor pe sus, mai merg pe jos,
ştiind că de au rabdare
nu o pun ei de-o frigare
un oscior, doua vezi bine
slava Domnului, rămane!
din vest de pe undeva
se aude fanfara!
Şapte mii de piţigoi
mici, zglobii, slabi, dar vioi
care dacă vin spre tine
sigur nu-ţi va fi de bine!
Cerbul şi cu ciuta lui
vin din dreapta de Vaslui
chiar de este erbivor
nu m-aş lua de el segnor!
Chiar din mijlocul padurii
dintre zmeura, fragi şi mure
se ivesc vreo zece sconcsi
înarmaţi, periculoşi,
stând pe poziţie
pentru o... coaliţie!

Morala:
sconcs de-ai fi nu-ţi mai da aere
când câstigi la loto!
Toţi îţi caută motive
ca să-ţi umfle potul!

fabulă de Vasile Paul Maxim (2010)
Adăugat de Vasile Paul Maxim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un medic vine la un bolnav şi-i spune: "Aveţi febră, nu mâncaţi nimic azi şi nu beţi decât apă." Bolnavul îl crede, îi multumeşte şi-l plăteşte." Un filozof îi spune unui ignorant: "Dorinţele vă sunt nefireşti, temerile josnice şi servile, nu aveţi decât opinii false." Acesta pleacă mânios şi spune că a fost insultat. De unde vine această diferenţă? Din faptul că bolnavul îşi simte răul, iar ignorantul nu-l simte pe al său.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!