URSUL

Dansează iarăşi ursul solitar,
Neliniştit că-şi va răni o labă
Şi, prins în lanţul unui biet ursar,
Din când în când mai calcă câte-o babă.

epigramă de Grigore Tunşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când arăţi ca o babă, te comporţi ca o babă şi eşti tratată ca o babă... fii foarte atentă, căci s-ar putea chiar să fii o babă! (valabilă şi pentru moşnegi).

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui bătrân "neliniştit"

TV-ul te–a învăţat la o emisiune,
Că dacă încă la amante mai visezi,
La vârstă ta asta–i deja evaziune,
Şi e mai bine la un prieten să apelezi.

epigramă de Paul Constantin (22 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia ca mulţi alţii

Când mai trage câte-o duşcă,
Pare soaţa că-şi împuşcă;
Doar în pat se dă de gol,
Căci de fapt... n-are pistol.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui solitar

De ce i-a fost lui frică n-a scăpat,
A vrut destinul să-i mai tragă-o clapă,
Că în spital a stat cu doi în pat
Şi-aici, în cimitir, cu trei în groapă.

epitaf epigramatic de Vasile Topliceanu din Ingineri şi tehnicieni români epigramişti (1998)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiceiuri

O babă surdă şi mioapă,
Chiar dacă nu-s motive certe,
Atunci când vede câte-o groapă,
Ea zice: "Dumnezeu să-l ierte".

epigramă de Vasile Manole din Prezentul timpului trecut (2010)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul, auzind că încă-l mai ia şi în râs, se înciudează şi mai tare şi se răpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig şi începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, şi să-i deie de cheltuială... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: "Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, că tragi de copac..." Iar când anina cârligul de copac, ea striga: "Văleu, cumătre! nu trage, că-mi rupi piciorul!" În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. Şi iaca aşa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!

Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul şi mierea

Ursul moare de plăcere
Când dă iama-n stupi, la miere.

distih de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul, după scrutin

Ursul, mare democrat,
Când ajunse deputat,
Transformă, fără temei,
Urna goală în... ştiubei.

epigramă de Ion Cuzuioc din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi se ceartă...

Ursul, se lupta cu lupul pentru tronul din pădure,
Să ajungă la putere şi bugetul să îl fure,
Moţiuni, trădări infame şi limbajul suburban
Erau arme folosite să se-ajungă la ciolan.
Moş Martin, în bătălie cu o haită de lupi tineri,
A pierdut săracul coada, asta într-o zi de vineri
Şi-a trecut în opoziţie, hăituit şi de străini,
De-a ajuns doar să înjure şi să mânce rădăcini.
Lupii asmuţiţi din umbră, dar făţiş, de un lupan,
Ce ştia de fapt tot natul că era un dog german,
Mazilit-au fără milă urşii de la stat, apoi
Şi-au plasat pe loc confraţii cu salarii-n euroi.
Au ajuns şi câini pe funcţii după un cumplit răzbel,
Că urcat-a la Finanţe un căţel micuţ şi chel,
Ce era făţiş, pe-o labă, chiar cu dogul amintit,
Ajungând chiar şef de haită, mazilind un travestit
Cântăreţ de operetă, cu un glas dumnezeiesc,
Ce era o corcitură de dulău ardelenesc.
Amândoi au prins ciolanul cam golaş şi descărnat
Şi au tras de el cu forţă, fiecare separat,
Până când de-atâta luptă şi cumplită tevatură,
Au scăpat, de oboseală, osul mult râvnit din gură.
Ursul ce trecea pe-acolo mormăind încet şi rar,
L-a-nhăţat cu lăcomie mulţumind frumos de dar,
Însă pacifist din fire n-a uzat de termeni duri,
Ci a spus, când o să moară, le va da firimituri.

Morala 1
În politica înaltă se modifică discursul:
Când căţeii-n van se ceartă, va lua ciolanul ursul!

Morala 2
Dacă îţi lipseşte coada nu-i un mare handicap,
Mult mai grav, e la putere, să ajungi şi să n-ai cap!

Morala 3
Un ciolan cu carne grasă lasă gust plăcut în gură,
De îl dregi cu o palinkă şi un gulaş- garnitură!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1-9 Martie – Perioada babelor

Toţi bărbaţii-s minte slabă,
Niciodată nu s-au copt,
Umblă să-şi aleagă babă,
Când e clar că pică-n opt.

epigramă de Grigore Cotul din Registru de intenţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi...

Şi iarăşi, iarăşi, apar flori,
În pastelate, dulci culori,
Dar se vor trece, mai apoi
Aşa precum ne trecem noi.

epigramă de Grigore Buga din ziarul "Viaţa Buzăului" (25 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei tinere soţii care face naveta "casă-părinţi"

Când îi vine ei bâzdâcul
Coana-şi ia calabalâcul,
Că-şi cunoaşte bine rostul...
C-o s-o roage iarăşi... prostul!

epigramă de Dumitru Gavriliuc din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexamdru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui parvenit

Având un scaun de-apărat,
E, deseori, neliniştit,
Deşi e foarte respectat...
Atuncea când e linguşit.

epigramă de Ion Cârdu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unia cam violent

Când mă calcă o copită,
Vita nu-i decât o vită,
Când mă calcă însă-o gheată...
"Vita-i vită încălţată.

epigramă de Nicolae Ţaţomir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de "Hai să dăm mână cu mână...." azi se cântă "Hai să dăm labă cu labă, să nu facem nici o treabă".

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul

Ursul un căţel de fapt cuminte
Plânge-n lanţul lui de fier
Nu mai vrea să mă asculte
Ai plecat şi ai uitat de el

Doamne cum să -l fac să mă -nţeleagă
Că stăpânul lui s-a tot dus
La plimbare nu mai vrea să meargă
Către cer priveşte cât mai sus

L-am luat în braţe şi l-am mângâiat
I-am vorbit că tu ne iubeşti
Niciodată tu nu ne-ai uitat
De departe nouă ne zâmbeşti

Acum stă pe labe şi ascultă
Vântul ce-i aduce şoapte
Ne privim dar inima mi-e ruptă
Te voi aştepta şi eu la noapte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

,,O, biet actor, o biet artist..." (Vasile Şeicaru)

Marcaţi de ani c-un spirit activist,
Românii vor rămâne buni actori,
În roluri comice din teatrul trist,
Jucând regii... ce-s scrise de-amatori.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mare, negru ca întunericul; numai vârful labelor sunt albe, ca şi când lumina zilei i le-ar fi pătat într-adins. Din capul cu fruntea puternică, mare, ochii verzi înfloresc noaptea ca două scântei. E cel mai frumos motan al târgului. Dar de frumuseţea lui nu-şi dă seama, – de bărbăţia lui, însă, da; pentru aceea, în ceasuri de veghere, când i se pare că-şi zăreşte chipul în talerul lunii, şi-şi vede înfăţişarea bărbătească, simte un fior ce-i străbate prin spate şi-l ondulează, de mândrie, pâna-n vârful cozii. Trăieste singur. Ziua stă ascuns cum poate şi unde poate. Ziua doarme; numai când soseşte ceasul prânzului, care îi vine singur în labă, se trezeşte morocănos.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui destin aparte

Pe cărarea din pădure
Ursul umblă în tăcere,
Nu ştia ce-o să îndure
Când a dat iama la miere.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul

în poza de iertare şi zbor
e un fel de acasă pe jumătate.
dealuri de nea în poză au rămas,
Crăciunul în prag se arăta.

clopoţeii sunau şi ursul dansa,
apusul se umplea de colinde.
pe dâra aceea de timp şi mama şi tata
şi bradul ieşit din poveste erau,
azi toţi sunt plecaţi într-o rugă cuminte.

colindele mai sunt
şi ursul dansează
şi tobele bat,
un fel de acasă mai este şi azi,
Crăciunul întreg e cu aducere aminte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!