îmbrăcată

într-o piele moale şi puţin
bronzată la munte dimineaţa
şi seara-mi aduci versuri
pe care le-ncarc eu în containere
din bibliotecile virtuale
fiecare cuvânt mă leagă
şi trage de mine
să rămân
lângă tine dansez pe hârtie
tu porunceşti iar eu
soldat universal care duce poezia
execut ordinul scris

îmbrăcată într-o goliciune ispititoare
ne vedem printre blocuri
pe asfaltul rece
de la ultima
iarnă

trag cerneală în ultimul stilou
ascut peniţa într-un rebus
ascult vântul
aştept ploaia
scriu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce să scriu într-un roman ceva ce pot scrie într-o nuvelă?
De ce să scriu într-o nuvelă ceva ce pot scrie într-un eseu?
De ce să scriu într-un eseu ceva ce pot scrie într-o cugetare?
De ce să scriu într-o cugetare ceva ce – destul de probabil – s-a mai scris?

Mai bine scriu o poezie. Ideea s-o mai fi scris, dar îi dau o formă artistică, originală.

Dar de ce să scriu într-o poezie de n versuri ceva ce pot scrie într-un distih?
De ce să scriu un distih ceva ce pot scrie într-un poem de un vers?
De ce să scriu un poem într-un vers şi să mi-l confunde unii cu o cugetare?

Mai bine scriu o epigramă, măcar "ne mai râdem".

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

iubirea mea care trece
prin poezie nu renunţ
la nicio figură la niciun să
rut
vechi de împerechere a doi îndrăgostiţi
trec totul pe hârtie
o
coală a4 albă drogată
de atâta alb care aşteaptă
versul cuvântul sentimentul
să fie aşternut aşteaptă
peniţa trece peste hârtie
lasă
poezia de iubire un sărut
dulce amărui rămâne acolo

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caut

de-o lună prin buzunare
ştiu că mi-am pus în adânc
luna şi stelele fumate
într-o pipă de marinar alcoolic
scotocesc bine adâncurile
câteva piese de artilerie grea
pierdute cândva într-o furtună
s-au aciuat într-un pliu candriu
luna străluceşte printre florile
de crin clătinate de-un vânt suav
mâinile mângâie buzunarele
s-au sofisticat puţin de la foile
de ţigări pe care am scris versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarobscur

labirint cu parfum de tei
ascuns într-o arsură gastrică
tainic scrijelit de timp în timp
scriu
ultima poveste de dragoste
o iluzie floare roşie
ascult vântul care frânge
crengile bătrâne - rezist
animalic mă agăţ
de frunzişul verde -
mă îmbrac în nostalgia clarobscurului
mă plimb prin labirintul spă
lat de cuvintele albe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

... şi-atunci când ultimul crepuscul
trimite luna la plimbare
mai tălmăcesc în scris
ca într-un rebus
spectrul icoanelor tăcute
sunt victima polemicii supreme
o inimă săpată într-o stâncă
şi umbra mi-e convoi funebru
la care-aştept
să-mi fie dumnezeu dricar

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trage barca

la mal rătăcind printre nori.
a doua secvenţă, cu el
învârtindu-se printre pescăruşi,
pe o plajă argintie, înfăşurat
în staniol, decorat cu ferigi
de un verde-crud şi pene
roz de flamingo. apoi o schiţă
în tuş înfăţişându-i goi
pe un buştean gros, şi pe ea
cântând la chitară.

trage barca lângă patul ei
de puf de lebădă. păşea
graţioasă şi puful de lebădă
se agăţa cu disperare
de pielea ei pe care am scris
poeziile de dragoste.
era o istorie ilustrată a timpului
petrecut împreună în ultimul veac.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi moi pana

Îmi moi pana-n călimară
Şi pe-un petic de hârtie,
Iarăşi într-o rimă rară,
Îţi mai scriu o poezie.

Picurând printre versuri
Lacrimi, câte două-trei,
Ca din mii de înţelesuri,
Tu să înţelegi ce vrei.

Universul pe hârtie
Îl transpun, ţi-l dăruiesc,
Într-o dulce poezie,
Să-nţelegi cât te iubesc.

Îmi moi pana-n călimară
Şi pe-un petic de hârtie,
Iarăşi într-o rimă rară,
Îţi mai scriu o poezie.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triste versuri

îmi vin în minte în stilou
în seara asta le-aş putea scrie
despre noaptea care e vitregă
aduce moartea celor însemnaţi
de un destin groaznic
pentru unii nenorocoşi
unul consumă ketamină într-un bar
iese cu pistolul colt
trage piedica trage în duşmanul
de-o viaţă anterioară aflat
după şedinţele de spiritism
îi umblă la karmă
vânturile nopţii şoptesc
altă dramă cu final horror
un cuţit înfipt după o aruncare
fără motive serioase în inima
unui cetăţean cu diplomat
care-şi ţinea inima la locul ei
nehotărât să moară pe stradă
sau în drum spre spital
într-o ambulanţă care explodează
într-un atentat socio-politic
revendicat de un psihopat
îndrăgostit de kant şi nietzsche
într-o astfel de noapte o strângi
în braţe cu voluptate criminală
se sting stelele pe cer
nimeni nu observă aceste tragedii
câte fiinţe au fost ucise?
miliarde? mii de miliarde?
triste versuri poţi să scrii
te poţi sinucide în seara asta
dar nu are cine să te regrete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu cu ochii

la televizor câteva versuri
de amor pătruns de şampanie
în ultima noapte de luptă
cu vechiul an lăsat în fumul
fin al ţigărilor duse la buzele
roşii sărutate cu nesaţ un an
întreg îndesat pe gât până-n
inima folosită în fiecare minut
scriu cu ochii la anul care vine
buluc peste mine şi atât

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă iubeşti

nu vii acasă să-mi spui
dacă mă iubeşti
trăieşti numai printre cadavre
te gândeşti la probe
la modul cum trebuie să-i descoperi
să-i prinzi
e-o luptă pe viaţă şi pe moarte
ai luat-o prea în serios
fiecare caz e provocarea
vieţii tale şi a carierei
degeaba te aştept toată noaptea
vii când vii împovărat de noua crimă
ai analizat fiecare probă
fiecare fotografie disecată
pentru a găsi un indiciu
care trebuie să-l aducă
pe făptaş în cătuşe
sau în cătarea pistolului
scos în grabă
nu mă aştept să vii
şi să-mi spui: iubito
un drogat şi-a băgat copilul
într-un cuptor cu microunde
pentru că ţipa mai tare decât sirena poliţiei
nu mă aştept la asta
nici să-mi aduci un trandafir roşu
cum e sângele pe care-l vezi
la fiecare caz
dar nu te pot părăsi
te iubesc aşa cum eşti
jalnic mă trag afară
din relaţia noastră
încep să semăn eu cu tine
calmă şi liniştită
analizând iubirea noastră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Puţin de nor, puţin de soare,
Puţin de viaţă, puţin de moarte,
Puţin de bine, puţin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puţin din timp, puţin din azi,
Puţin din noapte, puţin din somn,
Puţin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puţin din vis, puţin te mai visez,
Puţin mai îndrăznesc, puţin te mai chem,
Puţin te mai aştept, puţin te mai iubesc
În viaţa asta petrecută fără tine!

Puţin regret, puţin moment,
Puţin ai fost, puţin te mai cunosc,
Puţin de rost, puţin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puţin mi-a mai rămas, puţin din glas,
Puţin dintr-un cuvânt, puţin din gând,
Puţin pământ, puţin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima frunză

şi ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
şi ca un fum în ceată dispărut

se duce toamna şi se duc cu ea
nostalgice tristeţi agonisite
de brume dimineaţa hămesite
de viitoarea iarnă şi de nea

şi soarele-i mai jos de orizont
şi umbra mea-i mai lungă şi mai dreaptă
deşi azi mai coboară inc-o treaptă
şi-i la nivel cu ţărm de Hellespont

la uşă iarnă bate-ncetişor
şi scurta ei bătaie mă sugrumă
cu degete de sticlă şi de gumă
esinde ca o aţă din fuior

noiembrie se stinge-n calendar
precum în candelă s-ar stinge dimineaţa
nu flacără ci pur şi simplu viaţa
întinsă într-o raclă de cleştar...

... şi ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
mă simţ devastator de dispărut...

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine poezia

şi trece prin mine în stilou
ajunge pe foaia proaspăt
bărbierită cu feliatorul
de pâine astăzi şi mâine
aduc un omagiu somnului
pierdut de dimineaţă
migălesc la ultimul vers
care vine de-a lungul paginii
e prea aspru pentru ochii ei
suav pentru un cioplitor
în piatra care scoate praf

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept duş

manul cu pistolul în mână
de fapt aştept moartea
o să-mi sară în braţe
ca o iubită
mângâi pistolul
mă simt bărbat când ne atin
gem
e un model vechi
o să trag
bang
bang şi o să scap
poate o să scap
nu vreau să sară în pat
lângă mine
pentru mine
ţeava rece a pis
tolului mă înviorează
nu mi-e frică nu mi-e

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu literă...

de ce sunt?
oricum sunt literă de coş,
... gunoi
ultimul în listă
amânat, uitat, necorectat,
un text, un cuvânt...

degeaba am zgârâiat ecranul
prin peniţa butoanelor
lăcrimez acum
îmi pare rău că am fost
punct de întersecţie
în destin străin
am scris un cuvânt
nu merita, iubire
nu există
cuvinte care nu îşi au rostul
s-au întors
şi se uită hâd la mine
la coş cu tine!

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc zorii

Şi ninge...
Printre gânduri şi rânduri,
Liniştit, tandru,
Ultimul sărut al iernii,
O iarnă blândă
Prinsă într-o maramă
Cu mărţişor.

În liniştea dimineţii
Amintirile curg în fulgi
Ce se topesc pe asfaltul rece...
Privesc zorii, printr-o prismă
A ireversibilităţii.
Merg mai departe
Şi ninge...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disconnect

şi dacă pică serverul mai sunt poet?
şi dacă pică brusc internetul în toată lumea
cine va mai auzi de mine?

mi-ar plăcea să se dea o lege
prin care să se interzică poezia în locurile publice
să te duci în locurile special amenajate
cu un creion şi o foaie de hârtie
să scrii numai pentru tine
ca şi când poezia ta
ar fi un inel de logodnă
sau o promisiune de iubire

mi-am rănit sufletul pe hârtie
într-o baltă de cuvinte
tu îi spui clişeu
deşeu
sau pur şi simplu
vorbărie

în timp ce poezia
este o trecere de pietoni
între viaţă şi moarte

sau un mistreţ fugărit de alice
într-o pădure virgină

ceea ce scriu nu-i o simplă îndeletnicire
ci o dedicaţie pentru Dumnezeu
care uneori îţi pune palma
pe frunte
femeie

chiar dacă viaţa înseamnă un spital
în care oamenii te tratează
cu pastile de sictir
în timp ce moartea inventariază
suflete

dacă ar pica internetul
aş merge cu picioarele goale prin ţărână
să simt trupul rece al înaintaşilor mei
sau m-aş tunde zero
să nu-şi dea nimeni seama
cât de frumos ninge

aş renunţa la această vorbărie
şi ţi-aş trage un şut acolo
unde
te doare cel mai tare
să-ţi arăt
cât de mult te iubesc

m-am născut pe Google
toată lumea ştie
şi tot caut, tot caut locul
în care
să mă spovedesc

poezie de Ionuţ Caragea din M-am născut pe Google (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inhalez

praful lunar cu versuri
cu tot cerul plin cu stele
ascunse sub ploaia ce bate la tobă
pe
pervazul ferestrei îţi vin versurile
moca în cap şi nu faci eforturi mari
teiul înflorit miroase
- n ne
ştire (?!) se clatină în adierea vântului
îţi plouă în cer şi pe pământ
printre picăturile de ploaie
zăreşti un zâmbet roşu a
prins în mreje înmoi condeiul
în lumina ochilor mei
scriu un nume de fată
tai
încerc al nume mai încerc unul
încerc toate numele
le scriu cu albastru poate o să-l ghicesc
trag pe nas praf lunar
îl simt cum pune stăpânire pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arma mea e o pană

de obicei o ţin în mână
sau la piept de unde trag
pe foi poezia într-o frenetică
beţie de cuvine mişcătoare

am încercat s-o ţin în teacă
de pistol şi să scriu poveşti
mai mult western de citit
când surâd zorii de zi ca-un vis

la piept pana era un kalaşnikov
care secera iubirea pe pajişti verzi
o legănam şi surâdea în cuvinte
scriitorul n-a murit nici de ziua lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii

Au înflorit salcâmii în vara mea pustie
Şi freamătă ciorchinii de-atâta alb nebun,
În mine ninge, tainic, cu flori de iasomie
Şi de-ai fi lângă mine, câte-aş avea să-ţi spun!

Îmi eşti atât de-aproape, dar depărtări ne plouă
Şi nu-mi ajung cuvinte, la mine să te-aduc;
Am să dansez cu iele-n păduri, pe lună nouă
Cu ultima suflare, de braţ să te apuc...

Şi-n voaluri de mirese, te-oi înveli satanic
Să nu-mi mai scapi din mreje, cu vrăji să te seduc;
Mi-e lacrima ascunsă într-un surâs amarnic
Şi te aştept, iubite, în cuibul meu de cuc...

Să-mi umpli golul rece, în care pescăruşii
Au tot murit pe rând, pe-o margine de mal!
Eu te aştept cu pâine şi sare-n faţa uşii
S-apari din spuma mării, pe coama unui val...

Au înflorit salcâmii şi albul lor mă frânge
De fiecare dată, când mai privesc în sus;
Din fiecare floare îmi picură, în sânge
Câte-o secundă moartă, dintr-un timid apus...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!