Clarobscur

labirint cu parfum de tei
ascuns într-o arsură gastrică
tainic scrijelit de timp în timp
scriu
ultima poveste de dragoste
o iluzie floare roşie
ascult vântul care frânge
crengile bătrâne - rezist
animalic mă agăţ
de frunzişul verde -
mă îmbrac în nostalgia clarobscurului
mă plimb prin labirintul spă
lat de cuvintele albe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de toamnă

Sufletul
dezbrăcat în frunzişul iubirii
de vântul furios ce frânge crengile moi,
trunchiul scrijelit de timp,
tainic labirint.

În mine
se cuibăreşte pasărea dorului,
se înfruptă animalic
din iluzia dulce a dragostei-
floare albă
legănată de vântul... durerii.

poezie de Elena Lavinia Niculicea (10 septembrie 2010)
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare roşie

Floarea dragostei, floare pură
floare roşie pe gură
şi în inimă arsură.

Floare roşie, floare de nalbă,
perlă la gât în salbă
şi în inimă o tolbă.

Floare roşie, floare de crin
al dorinţei dulce alin
şi în inimă venin.

Floare a iubirii roză
dar al cerului, apoteoză
şi în inimă osmoză.

Flacără roşie, pară
ai ars toamnă după vară
în inimă dulce-amară.

Tu nu poţi să fi declin
nici într-un pahar cu vin,
decât al iubirii chin.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agăţ visele de un colţ de lună

mă întind cu sufletul sub cer
ascult fiecare stea cântă
prin inima mea trec supernove
le scriu ca pe un letopiseţ
oricât m-aş strădui cuvintele par albe
mici
nu le pot dărui culoarea
nici explozia
infinita ardere energiile
întunericul de după
cărarea dintre lumi
misterul trist al fericirii
.....................................
nu scutur stele locuiesc sub flori dalbe
într-o livadă de chiciură

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv între două respiraţii

iartă-mă pentru ceea ce am fost

am palmele ude şi mă agăţ de viaţă
ca iedera de cer

nici nu ştiu dacă mai am nevoie de dragoste
momentul este o taină prin care
mă plimb zi de zi şi e
firesc să fie aşa

nu mă simt niciodată singur

iubirea se ascunde în oameni şi
fiecare are povestea sa
şi-n fiecare poveste
sunt eu
captiv
între două respiraţii
privesc iubirea
durerea şi oamenii
dar cine mai are nevoie de cuvinte
prin acest labirint
se ajunge la Dumnezeu

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi retrag ultimul

răcnet îl bag într-o cămaşă roşie
aproape nesfâşiată de timp
mai are câţiva nasturi negri mici
cât un ţipăt de copil răzgâiat
ascuns în punga cu floricele
de porumb alb-gălbui sărate excesiv

a revenit la mine ca un bumerang
mi-a ţiuit urechea stângă câteva
minute poate o jumătate de ceas
cadranul negru merge la cămaşa
insuportabil de roşie cu buzunar
la piept în partea stângă unde
mai sus s-a retras ultimul răcnet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbrăcată

într-o piele moale şi puţin
bronzată la munte dimineaţa
şi seara-mi aduci versuri
pe care le-ncarc eu în containere
din bibliotecile virtuale
fiecare cuvânt mă leagă
şi trage de mine
să rămân
lângă tine dansez pe hârtie
tu porunceşti iar eu
soldat universal care duce poezia
execut ordinul scris

îmbrăcată într-o goliciune ispititoare
ne vedem printre blocuri
pe asfaltul rece
de la ultima
iarnă

trag cerneală în ultimul stilou
ascut peniţa într-un rebus
ascult vântul
aştept ploaia
scriu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chimonoul alb

pe care a încremenit o floare roşie
la rever se vede încântător
bun de admirat de pietonii prin viaţă
rămâne timpul să treacă cu simţire
îl port cu demnitatea unui luptător
învins doar de iubirea care loveşte
pe nesimţite într-o clipă visătoare
nu-i deloc demodat albul cu floarea
în dreptul inimii lăsată de ultima
femeie care l-a admirat din motive
greu de înţeles ar fi faima mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

vântul a refuzat să adoarmă
umblă prin părul iubitei
şi prin frunzişul vreunui copac
alină un ceas dintr-un turn
apoi se pune pe dansat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictez atent

o zi de vară în lanul de secară
adaug o aripă de dor călător
trag două mustăţi la ochiul
de-ntuneric ruşinat lăsat pe jos
cam la voia întâmplării s-au retras
apostolii unde o crâşmăriţă umple
cănile lasciv până la buza roşie
agăţ un soare modelat în cuvinte
mă-nfior de vântul ce adie uşor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns...

mi-am ascuns durerile într-o lacrimă
şi am lăsat-o tulbure să cadă,
să pot zâmbi c-o floare într-o palmă,
să pot să văd ce ochii vor să vadă

mi-am ascuns visele în cele gânduri,
pe care nu le-am prins trăite,
pe care le-am strivit cu atâtea cârduri,
de zburătoare, toate părăsite

mi-am ascuns cuvintele după tăceri
şi le-am muţit cu mine de-odată,
cuvintele care nerostite ieri,
acum revin şi nu-mi spun că mă iartă

mi-am ascuns ochii sub greoaie gene,
i-am ascuns de mine şi de tine
şi-acum chiar dacă vor să mai lumine,
n-au străluciri de ieri, au cenuşiu de mâine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o dragoste

cu gust de ciocolată amăruie
rafinată de buzele moi şi parfumate
avea toate ingredientele unei magii
priveam pierdut în ochii ei
vedeam nesfârşitul şi mă înfricoşa

era o dragoste cu picioare lungi şi fine
plină de nopţi cu atracţii electrice
unde cuvintele sunt mici poezii şoptite

era o dragoste rătăcită-n acorduri
de chitară clasică cu miros de parfum
arătai ca un trandafir care trage din ţigară
scoteai fum printre zâmbete suave

era o dragoste netratată de inimă
care stătea în îmbrăţişarea noastră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen

la ce bun să mai scriu
încă un poem de dragoste
pe lângă milioanele de poeme de dragoste
care se scriu neîncetat
de când egiptenii au inventat papirusurile

de fapt de dinainte de egipteni
de pe vremea când oamenii locuiau în peşteri
aveau părul lung şi nici prin gând nu le trecea
că tocmai au scris
primul poem de dragoste din lume

atunci când au scrijelit pe peretele grotei
un fel de cerc alungit care semăna vag
cu o inimă

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcata

mea se bronzează în geam
lângă orhideea cu flori albe
chicotesc bondarii intraţi
nes
pus
de uşor într-o cană cu apă călduţă
spre fierbinte
muşcata îi simte îngânduraţi
îngrijoraţi de polenul
care le provoacă alergii
încât se înţeapă singuri
frunzişul teiului forfoteşte în bă
tai a
vântului afară şoptesc versuri
cu muşcata şi orhideea
aprind ultima ţigară din pachet
eu trec din cameră în cameră
muşcata rămâne în geam în soare
la taclale cu orhideea ne
permis de frumoasă cur
tată de un roi de bondari

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o floare roşie în mâinile lui...

E acolo... aşteaptă...
Are o floare roşie în mâinile lui,
şi un zâmbet şters.
Aşteaptă... şi el nu înţelege,
pe cea care nu mai vrea să vină.
El nu ştie, nu înţelege
că asta-i cea mai bună seară
pentru a-i spune
în întunericul nopţii.
S-a terminat ziua,
dar ea n-a venit
pentru că s-a dus...
a devenit mireasă a morţii.
În timp ce el aşteaptă acolo...
- aşteaptă... e trist...
Cu o floare roşie în mâinile sale.
şi un cadou - un angajament
pentru eternitate.

poezie de Eugenia Calancea (11 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul aşteptării...

într-o spaimă adumbrită
de înstinctul supraveturii
şi din alta, parcă mai dosita
undeva-n subconştientul amintirii
intuesc o lume mai simplistă
mai solidă parcă şi mai dură
fără raţiune şi pe listă
unică, inegalabilă şi pură

într-o dragoste demult anihilată
de înstinctul animalic al uitării
şi din alta mai stigmatizată
balansând la limita iertării
intuiesc o lume mai latentă '
mai feroce parcă, mai acută
gata de schimbare imanentă
în scutece fumurii de nou-născută

într-o stare de senilă calmitate
solitar cu viitoarea condamnare
intuesc că trec din cantitate
şi din calitate-n resemnare
numai sentimentul de tristeţe
mai domină limita răbdării
şi morbide riduri ale feţii-
scurtul labirint al aşteptării...

poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La masa de scris

îngrop amăgirile în cojile de nuci
m-au purtat pe drumuri în curbă şi zigzag
toamnă de poveste te rog să îmi aduci
gânduri fermecate înţelepciuni de mag

de primăvară mă despart vre-o şase luni
să mă plimb pe alei cu parfum de magnolii
vântul să-mi cânte doine pe frunze de alun
soarele să topească zăpezi de orgolii

până atunci voi petrece la masa de scris
ore lungi încălzite de verde şemineu
sufletul meu vă rămâne deschis
să primesc veşti de la mândrul Orfeu

voi scrie versuri pogorâte din vis
fluturi de zăpadă să bucure sufletul meu

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele scrise

de mine au fost aşezate
în calea ta la picioarele mici şi reci
am pus versuri de dragoste
pe cele ruginii
le-am scris cu lacrimi
vântul le invită la dans
în timp ce aşteaptă paşii şoptiţi
pe ritmuri de vals

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

timp de poveste -
la pick-up vechi auzi
valsul vienez

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt liric

scriu mult aşa miliardară în idei
îmbălsămez cuvintele cu lacrimi
doina inimii se scurge din condei
sărmana oftează copleşită de patimi.

în oceanul cu perle arunc o nadă
să strâng emoţii albe într-o salbă
melancoliei mele îi fac o serenadă
cu părul parfumat de petale de nalbă.

nu-i târziu să mai am un vis măreţ
nu-i târziu mai aştept muza mea
pe o şa de poveste sunt călăreţ
mă adap cu lumină din astrală cişmea.

viaţa mea agitată încă nu are preţ
freamătul romantic nu-l scriu în zeflemea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port sângele

ca o sevă complicată în mine
umblă cuvintele libere de poezii
scot capul din vene la vederea
formulelor empirice care-mi scapă
este descumpănit când trece
prin inima putrezită de dragoste

ar putea umple câteva damigene
de un roşu întârziat o secundă
prin tomurile cu obsesii mărunte

sau ar fi bun pentru transfuzii
între spaţiu şi timp aşteptând
un sânge resemnat în propriul nimb

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!