Inhalez

praful lunar cu versuri
cu tot cerul plin cu stele
ascunse sub ploaia ce bate la tobă
pe
pervazul ferestrei îţi vin versurile
moca în cap şi nu faci eforturi mari
teiul înflorit miroase
- n ne
ştire (?!) se clatină în adierea vântului
îţi plouă în cer şi pe pământ
printre picăturile de ploaie
zăreşti un zâmbet roşu a
prins în mreje înmoi condeiul
în lumina ochilor mei
scriu un nume de fată
tai
încerc al nume mai încerc unul
încerc toate numele
le scriu cu albastru poate o să-l ghicesc
trag pe nas praf lunar
îl simt cum pune stăpânire pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Şi-o oboseală necruţătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristeţea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
şi mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Şi plouă,
şi-n mine, şi-afară
şi mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Şi cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
şi corabia mea?
Stătuse
Ş- a ‘nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc

să mai scriu o poezie în care te desenez
să nu spui că nu ai avut parte de pe
niţele mele
atât de iubitoare de tuşuri mai negre decât
penisul câmpiilor serengeti (?!) -
încerc stele
să-ntunec din cuibul
meu de lumină mai ar
tificială...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt poet – sigur că ştiu,
Dar versuri tot încerc să-ţi scriu.
Sper să nu te dezamăgesc;
Îţi scriu doar fi'ndcă te iubesc.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de sat

Mă înconoară ploaia şi furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer pluteşte parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă şi udă pământul

Sub divina credinţă, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineaţă în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduieşte-n vânt.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi dacă toate femeile au nume
eu te chem în gând
numai pe tine
e singurul nume care-mi vine în minte
e singurul nume pe care-l ştiu
îmi vine să-l cânt
îmi vine să-l strig
şi dacă toate femeile au nume
numai al tău contează
îl rostesc în gând
îl şoptesc pentru mine
e secret pentru toţi ceilalţi
sunt fascinat de numele pe care-l porţi
numele tău este croit pentru tine
îţi vine bine
nu te strânge
nu e prea lung
şi dacă toate femeile au nume
ele nu contează pentru mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să încerc

În ochii mari, frumoşi dar tulburi câteodată,
Îţi simt tristeţea, bucuria laolaltă,
Şi simt cum totul e închis în tine,
Prin zâmbet, dar şi lacrimi cu suspine.

Prin acei ochi când îmi arunci săgeţi,
Eu ştiu că supărarea-i mare,
Nu cred c-ai vrea cu ei să mă îngheţi,
Nici să fiu prins de-a morţii-nfrigurare.

De mult încerc fară izbândă,
Să îţi alung negrele gânduri
Şi ochii acum plini de lacrimi,
Să lumineze, nu să fie tulburi.

Dac-aş putea să fac ceva
Ca spiritul să-ţi mulţumească,
Să-ţi pot simţi şi altceva,
Decât mâhnirea sufletească.

Am să încerc din răsputeri,
Chiar de ar fi să-ntorc Pământul,
Cu sânge, lacrimi şi dureri,
Să schimb prezentul cu trecutul.

Căci doar atunci privirea ta
Era vioaie şi senină,
Când sufletu-ţi priveam prin ea,
Era senin, plin de lumină!

poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Vasilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercări

Încerc de câţiva ani
să devin scriitor...
Şi nu reuşesc.
Dar nu mă descurajez;
Eu tot încerc.
Încerc de câţiva ani
să devin poet...
Şi nu reuşesc.
Dar nu mă descurajez;
Eu tot încerc.
Încerc de câţiva ani
să devin epigramist...
Şi nu reuşesc.
Dar nu mă descurajez;
Eu tot încerc.
Încerc de câţiva ani
să devin om de ştiinţă...
Şi nu reuşesc.
Dar nu mă descurajez;
Eu tot încerc.
Încerc de câţiva ani
să devin OM...
Şi nici asta nu reuşesc.
Dar nu mă descurajez;
Eu tot încerc...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

poeziile pe hârtie creponată
ca vedetele de la televizor
văzute cu ochelarii cu lentile fumurii
asta e un moft inexplicabil
torn puţin sirop
să ungă sufletul cititorilor
pun cu nemiluita să fie
delicios de lacrimogen
sarea şi piperul negru
la urmă amestecăm cerul
albastru marea neliniştită
de vânturile trase de alţi poeţi
vedete de la radio
un trandafir roşu şi o şoaptă
o adiere de toamnă răstoarnă
un vers alambicat
fumez pipă în faţa caietului
scriu ordonat fără să recitesc
mă tem să nu mă descurajez
simt că poemul e lovit de monotonie
scriu din nou pe hârtie creponată
merg unse versurile îndulcite
folosesc zaharină sau îndulcitori
fără zahăr cuvântul e sec

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stropii de ploaie

sunt nume rătăcit
pe un ţărm, nu ştiu care
visare, privire, uitare
în colţuri de mare

stau, printre alge şi scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu scrijelesc pereţii de humă

în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori şi petale

am crescut în gunoaie
păşesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge şiroaie

plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii

femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă şi ţip a chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi nume

Ploaia a şters numele tău,
Norii sunt magazine sălbatice de vise,
Privesc nelămurit bucăţile de gheaţă
Ce mi le faci cadou....
Mâna ta nu era alunecoasă,
Era lipsită de inele trecătoare,
Doar degetele căutau
O mână pereche.
Am învăţat să scriu ce simt
Atunci când ţi am luat inima
Ca pe un cadou primit de Crăciun
Şi deschis de Anul Nou.
De atunci nu am încetat
Să folosesc literele
Pentru a te descrie.
Oricâte combinaţii de litere aş fi făcut
Tu deveneai un cuvânt imperfect,
Ce nu putea să iubească.
Azi am scos afară
Tot ce am scris despre tine.
Ploaia a fost curioasă
Să afle numele tău
Iar eu i-am spus
Că noi doi avem acelaşi nume.

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încerc să descriu viitorul. Încerc doar să-l previn.

citat celebru din Ray Bradbury
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

sunt nume rătăcit
pe un ţărm fără nume
visare, privire, uitare
în colţuri de mare

stau, între alge şi scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu zac pe pereţii de humă

în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori şi petale

am crescut în gunoaie
păşesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge şiroaie

plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii

femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă şi ţip a chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşea dintr-un lac

albastru vătămat de noapte
un cap deschis la versuri
spre ceruri se-nălţa
fugea de furii probabil
şi lacul părea hotărât să-l tragă
înapoi în abis să scrie acolo
poezii cu vinul dens şi roşu
cum scriu toţi poeţii
căci nu e tortură să arunci
sentimentele pe foi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

DORINTE NEDESCRISE

Cu trandafiri şi nu cu săbii
Apropie-te în primăvară,
Călăuzitoare de corăbii
Îndepărtata stea polară.

Ale tale raze, fie-mi călăuze!
Arătându-mi blânde, cine sunt,
Sărutul cald să-l simt pe buze
Timpul să plutească pe pământ.

Revarsă-ţi peste mine privirea
Ochilor ce mă cuceresc!
Nesfârşită să-ţi fie iubirea,
Iar eu la infinit să te iubesc!

Nu pot să spun ceea ce simt
Pierdut în cruda-mi neputinţă,
Încerc în versuri să-mi ascund
Durerea din a mea fiinţă.

Trupul tău, vulcan nestins
Cu sângele lavă fierbinte,
Care-n mine au aprins
Dorinţe nedescrise-n cuvinte.

Iunie 1967

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iaurt ecologic

Ca om isteţ, încerc prefaceri
Şi-n interes naţional,
Am încercat ca "personal"
Să plec în cosmos cu afaceri

Scăpat din ale lumii carceri
De fisc, de TVA venal
Spre un profit fenomenal,
Încerc nemaivăzute faceri;

Uzând de teste-originale
La cele mai de sus nivele
Prin procedee triumfale
Încerc urmând străvechi modele,
Ca folosind Lacteea Cale
Să vă ofer iaurt de stele...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă!

Plouă încet -
Mă poartă un regret;
Pe aripile destinului
Sub lumina sufleului.
Scăldată în aroma iubirii -
Vreau să fiu din nou,
Să simt parfumul fericirii
Acesta-i cel mai scump cadou!
Picăturile de ploaie
Să-mi spele a inimii văpaie;
Mângâiată de petalele de flori -
Aş vrea sa fiu, până-n zori,
Căldura îmbrăţişărilor s-o simt
Şi-atunci n-am să te mint -
Că te iubesc fără regret
Eu, sincer scriu
Despre un suflet viu
Chiar dacă nu-s poet!

poezie de Veronica Mocanu (12 iulie 2012)
Adăugat de Veronica Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet drag

Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineaţă
Să îţi lumineze o viaţă

Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu

Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf

Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag

Îmbracă-mi sufletul in stele
Să pot să zbor si eu cu ele
Împrastie praful acum de zor
Caută lumina până nu mor

Zboară praf de stele colorat
Semn că sufletul ai eliberat
Simt imbrătisare si un sărut
Iubesc mai mult ca l-am ceput

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspect mi-e versul de refrigerare...

(PANTUM)

E freamăt dezlegat din cânt de iele,
Se-nlănţuie dorinţele-n inele
Şi otrăveşte sângele cu crize
Supus în fiecare zi la dialize.

Se-nlănţuie dorinţele-n inele
Ca visul meu vetust, tânjid spre stele,
Supus în fiecare zi la dialize
Să îl purific cu albastre brize.

Ca visul meu vetust, tânjind spre stele
Să urce scara gândurilor mele,
Să îl purific cu albastre brize
'Mi supun poemele la analize.

Să urce scara gândurilor mele,
Escaladând astrale citadele,
'Mi supun poemele la analize;
Le suspectez tacit de termolize.

Escaladând astrale citadele,
Încerc că urc şi eu pe scări cu ele,
Le suspectez tacit de termolize
Şi de refrigerare în banchize...

Încerc şi eu să urc pe scări cu ele
Vai, mi-e aripa stângă în atele
Şi de refrigerare în banchize
Nu pot să trec prin iarnă fără vize...

Vai, mi-e aripa stângă în atele
Şi n-aş putea să ţin ritmul cu ele,
Nu pot să trec prin iarnă fără vize
Şi aş putea să am cam mari surprize.

Şi n-aş putea să ţin ritmul cu ele,
M-aş poticni în nori, ca în zăbrele
Şi aş putea să am cam mari surprize
Printre gheţari, troiene şi balize.

M-aş poticni în nori, ca în zăbrele
Şi cu regretele mocnind sub piele,
Printre gheţari, troiene şi balize
Risc să-mi scriu versurile în reprize...

Şi cu regretele mocnind sub piele,
Decât să-mi văd poemul sub paiele,
Risc să-mi scriu versurile în reprize
În pantum... şi renunţ la dialize...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul alb

Încerc, pe-o foaie albă, să-mi aşez,
Cu frământări din dorurile-mi toate,
Cuvinte dulci, în versuri să arate
Ce simt atunci când, ziua, te visez.

Apar cuvinte rupte, -mprăştiate,
Pe care-ncerc, timid, să le-aranjez
În versul de iubire ce-l creez,
Dar ele nu se lasă aranjate.

Încerc să le opresc, să le-ancorez
La ţărmul meu, iar ele, alterate,
Nu seamănă cu cele-ndepărtate:

Vor libertatea lor şi nu cutez
Să le închid în rimele forţate
Din versul artificial. Oftez.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspirat

de nurii tăi expiraţi de doi ani
trag din fumul tău care se prelinge
albastru de invidie pe mesele tăcute
scriu poezie extirpată
din creierul îndopat cu ketamină
trag noaptea pe cap şi mă plimb
cu privirea pierdută după glezne
trec pe lângă îndrăgostiţii
care zac mustind de iubire
clocotită în inimi sângerii
inspir umedul sărut dat în faţa
unui salcâm înflorit în grabă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!