Ignatul

Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici
Nu mănâncă, nici nu miroase(...)
(Înţelepciunea lui Iisus Sinah 30:19)

Ninge cu îngeri. E Crăciunul!
Se-ascut la tocilar cuţite,
Presimte-n cocină grăsunul
Sau moartea vine pe nepregătite?

Din om se-ncruntă asasinul,
Râtane, ăsta-ţi fu norocul,
De mii de ani ţi-i scris destinul...
Pentru pomană se aţâţă focul

Dar a ucide este crunt păcat
Şi mai ales atunci când Pruncul
Din ieslea sfântă ni s-a arătat
Şi-a creştinat cu mir Pământul.

Conspiră gând de tochitură
Niciunde nu-şi găseşte locul
C-un ultim grohăit de ură
Stăpânul îşi huleşte: Porcul!!!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Lică Pavel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignatul

"Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase (...)"
(Înţelepciunea lui Iisus Sirah 30: 19)

Vine Crăciunul, în sfârşit,
Când iar din teacă sare şişul,
Un patruped nefericit
Îi simte-acum în gât tăişul.

Ucidem astfel fericiţi,
Iar porcul nu ştie a plânge,
Şi, închinându-ne smeriţi,
Ne veselim în băi de sânge.

Azi a ucide nu-i păcat,
E sărbătoare-n zi de crimă,
C-aşa e datul de Ignat
Să ne smerim a pantomimă.

Mâncăm din porcul hăcuit
Şi, ghiftuiţi, dăm de pomană,
Iar sângele de pe cuţit
Alungă îngerii din strană.

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul ultimei rugăciuni

Când nici o casă nu ne mai încape
durerile şi pierderile toate,

când nici un dor nu ne reţine-n ţară
şi-n dimineaţă ni se face seara,

când nici părinţii nu-şi mai cunosc copiii,
şi neamurile îşi reneagă fiii

când haru-i un păcat, iar prostu-i rege
iar agramaţii îi fac ţării lege,

când în altare huzuresc păgânii
iar spicu-i sec şi înfloresc doar spinii,

când şi umila umbră-i cu durere
şi albina-n floare găseşte numai fiere.

atunci, Părinte, întoarce-te spre locul
unde nicicând n-a poposit norocul
şi-ascultă ruga mea de peste fire –
dă-mi moartea crudă ca pe-o izbăvire

poezie de Valeriu Matei din Literatura şi arta, nr.33-34 (3962-63), 2 septembrie 2021, pag.5 (2021)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De la o vreme ninge a durere,
Nu mai avem nici lacrimi, nici putere.
Ieşiţi voi, morţi, spre a intra noi, vii,
Moartea să nu ne poată birui!
Rugaţi-i voi iertare lui Iisus,
Căci noi nu mai avem nimic de spus.
Aici e-ngenuncheată lumea toată,
Ne plângem morţii, singuri, toţi odată.
Miroase a tămâie şi-a durere.
Aici suntem lipsiţi de mângâiere...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condeiele revoluţiei sunt foalele care aţâţă focul: trebuie mânuite cu chibzuinţă, pentru ca nici să nu stingă focul, nici să nu arunce scântei peste tot.

aforism de Sarghis Sakaian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul Isus

S-a născut în Betleem
Pruncul Sfânt Emanuel,
Cel mai mare Împărat
Să ne scape de păcat.

Într-o iesle a fost pus
Pruncul cel venit de sus.
Şi eu vin la ieslea Sa
Să-i dau inimioara mea!

poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)

Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.

E atâta forfotă în Cer,
La fel şi pe pământ,
Creştinii cu toţi de Crăciun
Aşteaptă Pruncul Sfânt.

Magii de la răsărit
Călăuziţi de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creştinii o sfinţesc.

În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu şi toţi cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.

Şi Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creştini pioşi,
Spre marea mântuire.

Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinsteşte
Crăciunul şi colindul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara de Crăciun

Afară ninge liniştit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.

E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.

Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.

Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu-i vine să creadă că băţul de la căluşari din tinereţe îl foloseşte astăzi ca baston.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tochitura

Când vine vremea de Ignat
Şi porcul e sacrificat,
Fac o grozavă tochitură,
De simţi că se topeşte-n gură.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Peste ţară iarăşi plouă
De trei săptămâni încoace...
Inima mi-e frântă-n două,
Când puhoaie-s în răstoace!

Geaba înfloresc lalele,
Ciocârlia geaba cântă...
Pe Pământul plin de rele,
Nici iubirea nu ni-e sfântă!

Tu m-aştepţi cu-nfrigurare,
În căsuţa din Vârtoape...
Şi la Cer strigi îndurare,
Pentru pruncul prins sub ape!

Geaba înfloresc lalele,
Ciocârlia geaba cântă...
Pe Pământul plin de rele,
Nici iubirea nu ni-e sfântă!

poezie de Iulia Mirancea (2 aprilie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea omului

Nu-n múşchi îi stă a lui putere,
Cum stă la multe mamifere,
Nu stă-n picioare, mâini sau gură,
Nici în venin sau muşcătură.

Puterea lui stă-n raţiune,
În minte şi-n înţelepciune.
Mai tare este raţiunea
Decât e muntele, genunea;

Mai tare e ca apa, focul,
Pământul, cerul şi norocul,
Granitul, fierul, diamantul,
Balena, leul, elefantul;

Mai tare este ca rechinul
Ca soarta crudă, ca destinul;
Mai tare e decât e boala
Şi chiar ca moartea, infernala.

poezie de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (3 februarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi în Bărăgan

Se spune că la noi în Bărăgan,
Primăvara miroase a pământ.
O spune truditorul de ţăran,
Bătut de ploaie şi de vânt.

Că pământul miroase a pâine,
Când vara aureşte hotarul.
Nu duce grija zilei de mâine,
Când toamna îi umple hambarul.

De-acum, pâinea miroase a bine.
Mâncată cu vin, e pâinea sfântă.
E pâinea pentru zile senine,
Pe care ţăranul o frământă.

Primăvara miroase a pământ,
Pământul miroase a pâine,
Pâinea miroase a bine
Plămădită cu soare şi vânt.

poezie de Dumitru Delcă (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se îndrăgostesc de un om ales, femeile nu ţin seamă nici de părinţi, nici de locul unde s-au născut, nici de rude, nici de avere, nici de viaţă.

în Vetalapancavincatika
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul Împărat

Venit-a bunul Împărat
La noi, din Slăvile divine,
N-avea cununi de regi pe cap
Şi n-avea în lume strălucire...

Nici pietre scumpe, nici toiag
De aur pentru cârmuire...
Dar cu Adevăru era îmbrăcat
Şi împodobit era în neprihănire,

Cu înţelepciunea era încununat,
Toiag şi sabie avea în vorbire
Şi pe potrivnici I-a înfruntat
Cu milă sfântă şi iubire!

N-avea ca regii vreun palat
Nici slugi şi robi să I se închine
Şi când mulţimi s-au adunat,
Slujea la toţi cu bucurie.

A Mântuirii cale ne-a învăţat,
Ne-a arătat slăvita Sa Împărăţie...
Şi rănile la toţi ne-a curăţat,
Spălându-ne orice necurăţie.

N-avea nimic care să-atragă
Plăcerea sau privirile cuiva,
N-avea nimic care să placă,
Să poată amăgi pe cineva...

Avea doar milă şi îndurare
Şi-o dragoste nemărginită,
Ce conducea la împăcare
Cu Cel Preasfânt, o lume răzvrătită.

Dar prea puţini au înţeles
Atunci, minunea izbăvirii
Şi mulţi au fost cei ce-au ales
Ca şi acum, calea pierzării!

Dar El a suferit ocara, batjocura
Şi chinul, în locul tuturor...
S-a aplecat şi-a luat povara
Din cârca oricărui muritor...

Le-a pus pe toate-n contul Lui
Şi-a mers la cruce să plătească...
Cerinţa Sfântă a Tatălui
În locul nostru s-o împlinească!

Şi-acum, în prag de sărbătoare
Privind la întruparea Lui
Cu-o bucurie arzătoare
Cânta-vom "glorie Domnului!"

Cu inimi recunoscătoare
Şi plini de toată mulţumirea,
Ne adunăm la Sărbătoare
Să-I dovedim respectul şi iubirea

Căci nici un domn ca Domnul nu-i,
Nu-i nici vreo slavă aşa măreaţă
Şi-n veci de veci Domnia Lui
Se întăreşte, creşte, se înalţă...

De rodul muncii sufletului Lui
Azi ceru întreg Se desfătează.
Şi iubiţii aleşi ai Domnului
De gloria Lui se înviorează...

Căci El e Veşnicu-Împărat,
El e Păstorul tuturor,
În sângele-I scump ne-a spălat
Să fim slăvitul Lui popor!

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisuse

Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.

Oh, străluceşte Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.

Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfinţire
Ne poţi ierta greşelile!

Ţi-i trupul împărţit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.

Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.

Ne fă mai buni, dă-Ţi trpul iară
Spre curăţire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Şi în lumină au sperat.

În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoşii!
Din trupul Tău noi vom mânca...

Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Şi plâng în cinuri credincioşii
Şi-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se îndrăgostesc de un om ales, femeile nu ţin seama nici de părinţi, nici de locul unde s-au născut, nici de rude, nici de avere, nici de viaţă.

citat din Terenţiu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără El, Crăciunul nu ar exista şi nu ar avea niciun motiv să existe!..

Omule, rupe o bucăţică de pâine din bucata ta de pâinea,
şiîmparte-o cu cei rătăciţi şi departe de casă.
Şi când de Crăciun ne veselim în numele Lui,
ne facem cadouri unul altuia,
Aminteşte-ţi că El ne-a dăruit cerul înstelat,
soarele,
luna,
pământul cu pădurile,
munţii şi oceanele lui
şi toţi cei care trăiesc şi trec prin ele.
El ne-a dat toate pajiştile verzi
şi tot ce înfloreşte pe ele şi dă roade.
Şi S-a pogorât pe pământ şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi.
Este timpul ca omenirea să realizeze că Iisus Hristos
nu este stăpânul sau slujitorul nostru;
Este conştiinţa noastră.
Hristos este inima noastră.
Fără El, Crăciunul nu ar exista
şi nu ar avea niciun motiv să existe!
Acesta este Crăciunul sfânt!

poezie de Camelia Opriţa din WordPress, Condeiul de Aur (25 decembrie 2005), traducere de Ioan Tudor Tudoran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul şi purceluşul

Porcul, cum e el, foarte nesimţit,
Pe coteţul său, rău s-a necăjit...
Supărat, grăsunul, că n-a primit dejunul,
Începu să-i certe, unul câte unul.
Un purcel din turmă niţel pricăjit,
Văzând unchiul său, tare necăjit,
Să-i zică o vorbă de duh, s-a gândit:
De te crezi puternic, mare de statură,
Nu câştigi nimic, când eşti plin de ură,
De faci gălăgie, sau de taci din gură,
Într-o bună zi, tot ajungi friptură.
Deci mai bine lasă dejunul să-ţi vie!
Ştie el, stăpânul, când ţi-e foame ţie...

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire captivă

mă simt captiv al trupului trecător
cu fiecare pas cuvintele mă dor
mă reazăm de necuvintele ce urlă a durere
timpul mă vrea- pământul mă cere
materia ce mă compune îmi zice azi prohodul
un ultim refren de iubire îmi cântă azi norodul

nici timpul nu-l mai poţi opri în halta mică de suflete boeme
nici fila din a vieţii carte n-o răsfoieşte bacovienele poeme
cu paşi împleticiţi mă caţăr pe scara letargicelor parapete
şi umplu spaţiul rămas gol în tăcerea mută a vocalelor raclete
prezenţa mi-e tot mai guturală mai zăludă
auditoriul dă semne de oboseală fonică-ludă
măreţia momentului se oglindeşte-n reflecţii frânte
pământul mă vrea- timpul mă minte
cenuşa-mi nu-şi mai găseşte locul
cu-un amărât de şfanţ îmi cumpăr azi norocul
sădesc ca ultimă speranţă o urnă ce-mi vinde nemurirea
pe-un zâmbet
un sărut
o floare
o iubire
portretizate toate în pânza fericire

încă mai vreau să zbor descătuşat de lucruri care dor
frate cu timpul trecător
răsădind în pământul ce mă cere
lucrurile simple scăldate în marea de plăcere
un zâmbet
un sărut
o floare
o iubire
toate portretizate pe pânza numită fericire.

poezie de Stelu Pop
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!