Bocet
Pe câmpul cu florile,
Merg să îmi cânt doinele,
Bocitoarele-s cu mine,
Să plângă pe oricine.
Că țara-i îndurerată,
De morții ce îi îngroapă.
Foaie verde foaie lată
Oprește-te moarte-o dată,
Nu te-ai săturat, măi fată?
Țara e înlăcrimată,
De covid e măcinată
Și nimănui nu îi pasă...
Guvernanți se ceartă-n plenuri,
Au ambiți fără scopuri
Scaunele să nu le piardă,
De popor nici că le pasă.
Foaie verde mătrăgună
Poporul e ros de boală,
Plânge Ana prin spitale
Că tăicuțul Gheorghe moare,
Până când Doamne ne lași
Pradă lupilor hulpavi?
Nu sunt bani, medicamente
Țărișoară, toți te pierde,
De te urci pe munți de trepte
Frumusețea ți se vede,
Ca o floare veștejită
Crescută într-o grădină
Fără apă și lumină.
Ai rămas fără avere
Nimeni nu știe pe unde
Dar mă rog să-ți fie bine
Să-ți ajute Dumnezeu
Zilele tot mai senine
Să le dai și-acelor minte,
Care te-au vândut prin lume
Că tu ești și vei rămâne
Țara cu miros de grâne!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Miriam Nadia Dăbău. [Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre flori
- poezii despre țări
- poezii despre zile
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.