Nu-i nimeni
Nu-i dor și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri..
(...)
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Nu-i nimeni
Nu-i dor și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri...
(...)
Și când pe alte țărmuri te-o inveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i nimeni
Nu-i dor, și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri...
... Și nu ți-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ți s-o fi gândind altcine
Târziu îți pare-o șoaptă ce inima ți-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge...
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
Că nu-ndrăznești nici capul să ți-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii...
Și când pe alte țărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și când pe alte țărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei blonde, care întotdeauna când nu-i convine ceva spune că o doare capul
Nu-nțeleg nici să mă tai:
Cum te doare, când tu n-ai?
distih de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (1 aprilie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Și iar mi-i sufletul la tine...
Și iar mi-e sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă și-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Și doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ți-am venit de tot.
Așa! dă-mi mâinile-amândouă,
Și ochii amândoi mi-i dă,
Deschiși adânc
Și mult
Și-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeași stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă.
Și cale gândului se-nchide
Doar lacrimile văd și cer
Și nu mai am nici ochi,
Nici gură.
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-și pot deschide
Decât fereastra dinspre cer.
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și iar mi-i sufletul la tine...
... Și iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă și-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Și doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ți-am venit de tot...
Așa!... dă-mi mâinile-amândouă,
Și ochii amândoi mi-i dă,
Deschiși adânc
Și mult
Și-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeași stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă...
Și calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad își cer...
Și nu mai am nici ochi,
Nici gură...
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-și pot deschide
Decât fereastra dinspre cer...
poezie celebră de Elena Farago din Șoaptele amurgului (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare lui Moș Crăciun
Dragă Moș Crăciune,
Eu nu pot să-ți scriu,
Că sunt încă mică
Și carte nu știu.
Dar îți scrie acuma
Sora mea, Florica,-
Noi în anul ăsta
Nu-ți cerem nimica,
Și de poate-n traistă
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Ia-ți-le și du-le
De le dă prin case
De părinți sărmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.
Și, de poți, pe urmă,
Tare te rugăm:
Să ne spui și nouă
Unde să-i cătăm,
Ca să le mai ducem,
Până vii tu, iar,
În tot anul ăsta
Câte un mic dar.
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
În mohorâta dimineață
Mijesc luminile ca-n fum,
Și parcă dincolo de drum
S-a isprăvit cu orice viață,
Că nu mai poți zări, de ceață,
O streașină, un pom, un fum...
Șovăitor vă-ntindeți pasul
Sub greul jilavului nor,
Vă doare-al inimii fior,
Vă-neacă lacrimile glasul,
Și mut rămâne "bun rămasul"
Pe buzele ce parcă mor...
Doar mâinile înfrigurate
Se caută, se-ating, se strâng...
Și iată că pe drum se sting
Luminile, odată toate,
Iar inimile vi se strâng,
De-aceeași presimțire... poate.
... Și mâinile înfrigurate
Se-nlănțuie de parcă plâng...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Iubirea, cadou de Dragobete
- Unde-s florile, băiete?
Așa știi tu să iubești?
Tocmai azi, de Dragobete,
Cu mâini goale mă privești?
Toate amicile mele,
Au primit ceva frumos,
Ciocolată sau lalele,
Ori, poate, ceva prețios.
Sincer, o să-mi fie jenă,
Când vor întreba în cor:
"Ce-ai primit în dar, Elenă?"
Parcă văd reacția lor...
Cum le zic (de astă dată),
Că tu mi-ai adus... nimic?
Cu privirea aplecată,
Cum le zic? Zi, cum le zic?
Dacă mă scoteai la cină,
Povesteam și eu ceva.
Că brățara aia fină,
N-ai dorit a-mi cumpăra.
Dar tu nu, n-ai vrut nimic,
Tocmai azi, de Dragobete,
Mi-ai dat pe buze-un pupic,
Dar nu-i suficient, băiete...
- Vai, femeia vieții mele,
Doare vorba ta, să știi...
Acel buchet de lalele,
Treptat, se va ofili.
Aceste daruri prețioase,
Nu se compară, nici gând!
Cu-acele trăiri frumoase,
Ce le-am împărțit, de când...
Ne-am îndrăgostit orbește,
Era Mai, îți amintești?
Rogu-te, în stern privește,
Darul meu să îl găsești.
Când te-or întreba "amice",
Ce-ai primit sau ce ți-am luat,
Zâmbetul să nu ți-l strice,
Spune-le: Ceva curat..
Nu poartă nume de floare,
Nu lucește-n sclipiri mii,
N-are ambalaj, se pare,
Este sora inimii...
Este dragostea, iubito,
Ce ți-o port ca un trofeu,
Ăsta este, fericito,
De câțiva ani, darul meu.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, cadou de Dragobete
- Unde-s florile, băiete?
Așa știi tu să iubești?
Tocmai azi, de Dragobete,
Cu mâini goale mă privești?
Toate amicile mele,
Au primit ceva frumos,
Ciocolată sau lalele,
Ori, poate, ceva prețios.
Sincer, o să-mi fie jenă,
Când vor întreba în cor:
"Ce-ai primit în dar, Elenă?"
Parcă văd reacția lor...
Cum le zic (de astă dată),
Că tu mi-ai adus... nimic?
Cu privirea aplecată,
Cum le zic? Zi, cum le zic?
Dacă mă scoteai la cină,
Povesteam și eu ceva.
Că brățara aia fină,
N-ai dorit a-mi cumpăra.
Dar tu nu, n-ai vrut nimic,
Tocmai azi, de Dragobete,
Mi-ai dat pe buze-un pupic,
Dar nu-i suficient, băiete...
- Vai, femeia vieții mele,
Doare vorba ta, să știi...
Acel buchet de lalele,
Treptat, se va ofili.
Aceste daruri prețioase,
Nu se compară, nici gând!
Cu-acele trăiri frumoase,
Ce le-am împărțit, de când...
Ne-am îndrăgostit orbește,
Era Mai, îți amintești?
Rogu-te, în stern privește,
Darul meu să îl găsești.
Când te-or întreba "amice",
Ce-ai primit sau ce ți-am luat,
Zâmbetul să nu ți-l strice,
Spune-le: Ceva curat...
Nu poartă nume de floare,
Nu lucește-n sclipiri mii,
N-are ambalaj, se pare,
Este sora inimii...
Este dragostea, iubito,
Ce ți-o port ca un trofeu,
Ăsta este, fericito,
De câțiva ani, darul meu.
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din scrisoarea unei bătrâne
O, lasă-ți obiceiul de-a răscoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vieții,
Ci scaldă-ți ochii limpezi în roua dimineții,
Și nu-ntreba țărâna de urmele din drum.
E vitregă țărâna și sfatul ei avan,
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vieții, la toți, și dor și jale
Și drumul fiecărui e răbojit pe-un plan,
În care-s însemnate, cu ape și poteci,
Și dragostea și ura și mila și păcatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Și mutul semn al crucii din liniștea de veci.
...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare ceva și nu știu ce...
Mă doare ceva și nu știu ce,
mă apăsă cu apăsarea de pământ și de cer,
cu mâinile mă agăț de noapte și ger,
sperând să-mi revin din apăsarea de fier
Mă înconvoaie gândul să pot să înțeleg
mersul de lucruri ce se pierd în eter
Definiția vieții rămane mister,
chinuiala zilei, la fel, pe care n-o cer
Mă doare ceva și nu știu ce,
mă apasă pe frunte, mă apasă pe piept,
noaptea și ea mă apasă încet,
cu tot ce-a trecut și pe care-l regret
Mă apasă zorii pe pleoape și ochi,
salt pleoape încet să văd umbre de plopi,
lumina ferestrei pătrunsă în casă,
eu la fereastră apăsat de albeață
Mă doare ceva și nu știu ce,
o boală absentă de diagnosticul ei,
nu pot s-o tratez și nici s-o gonesc,
știu doar cum doare încercând s-o găsesc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul, și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte...
citat celebru din Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără cuvinte
Și nu-i știută șoapta gândului - ci când
Stăpân se-nalță dorul tăcerilor din minte,
E-un cântec ce nu-și are nici nume, nici cuvinte
Nu-i rugă, și nici jale, și-i totuși trist și blând.
Și nu mă-ncerc vreo vorbă să-i potrivesc, mă tem -
Că l-aș preface-n gânduri, și gândurile dor,
Că-s răzvrătiri nebune adesea-n graiul lor,
Pe când supusă sorții așa-s și doar te chem...
Își crește vremea stavili pe drumul dintre noi
Și tot mai greu le număr, și-s tot mai ne-ndurate...
Ce bine le mai știe tăcutul cânt pe toate
Și nu știu cine-mi spune că îl ascultă doi...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea-n care nu mai sunt
A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Același om, același nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.
Mirat mă uit în jur și-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toți în ea.
Încet, încet, apar alți oameni
Un zâmbet au pe fața lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.
A dispărut o lume-ntreagă,
Și-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii Mariei
Măria-i o femeie de la țară
Ce s-a ajuns, și știe-acum tot satul
C-o duce bine, chiar și cu bărbatul,
De când și-a tras în casă cârciumioară.
Dar simte, de o vreme,-o mare lipsă,
Că n-are și ea un Merțan la scară,
Iar gândul ăsta parcă o omoară,
E-un nod în gât, e o apocalipsă.
Așa nu se mai poate! C-o vecină,
O ia ușor-ușor să prindă rata,
Că, la oraș, deja, o-așteaptă fata,
Cu banii pregătiți, să ia mașină.
Salonu'- auto pare să-i ofere
Ce își dorea: ceva să strălucească;
Un tânăr vru să o ademenească
Spre un model vestit în cai putere.
-La prețul ăsta? Știi, mai bine lasă!
Ia nu mai fă, cu mine, pe nebunul!
Măgarul e mai bun, iar eu am unul.
E bun și ăla, iar de el... nu-mi pasă!
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motanul pedepsit
Rândunica e plecată
După hrană pentru pui,
Cuibu-i singurel sub streșini
Și prin curte nimeni nu-i.
Râde sub mustăți motanul:
- Ce noroc!... Păcat să-l scap!...
Iute sus!... Dar, poc, o piatră
Îl lovește drept în cap.
Trist se tânguie motanul:
- Miau și vai de capul meu.
Petrișor îl ia în brațe:
- Iartă-mă te rog, căci eu
Te-am lovit, și rău îmi pare,
Dar de bieții puișori
Ție cum nu ți-a fost milă,
Când săriseși să-i omori?
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fascinanta și eterna durere
în noaptea asta blestemată
m-am lepădat de toate
de griji, păcate
se poate...
da, în lumea asta tristă și bolnavă, se poate
pe cerul efemer
țipă păsări de noapte
au ieșit la vânare
pe străzi schelete ambulante
e, noapte...
rătăcesc desculț
de gânduri
de dureri
de tăceri
de azi, de ieri
ce vrei, cât dai, cât ceri
de vrei ceva să iei
pe drumul vieții către nicăieri
picioarele sunt răni adânci și curg puroaie
curg șiroaie pe ăst drum
în eterna și fașcinanta cetate
offf, Doamne, ne vezi...
aici odată cânt
azi doar plâns tremurat în vânt
nimeni nu știe
de ăst plâns
în deșertul de cenușă
plânge un om
și nimeni nu'l ascultă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste din zăvoi
Zăvoiu-adăpostește tufiș lângă tufiș,
mă furișez pe-aproape și mă postez pitiș,
e umbră lângă paltini, e răcoros izvorul
în care, cu tandrețe, îți răcorești piciorul.
Îți pare lungă fusta, încearcă de-o ridică,
nu-ți va veni, vezi bine, în ajutor Petrică,
tu-l crezi plecat departe, cum c-ar fi dus la muncă,
dar gândul lui e, parcă, mai odihnit în luncă.
Te urmărește lacom, privește pe furiș,
la felul cum pui galeș cămașa pe prundiș,
cum despletit ți-e părul, cum stai cu bustul gol,
se mistuie Petrică, se face rostogol.
I se lărgesc și ochii, se dă de ceasul morții,
se roagă să-i dai birul pentru izbânda sorții,
se zbate ca un pește, nu știe ce-i odihna
că de vreo săptămână nu mai cunoaște tihna.
Se mistuie, revine și umblă ca năuc
se-nvolbură privirea, se simte singur-cuc,
ar vrea să se ridice să fugă să te-ajute
nici nu poate să strige, cuvintele-i sunt mute.
Ar vrea s-asculte vântul, i-ar spune el ceva,
dar liniștea-i adâncă, n-o poate tulbura,
iar inima îi bate de-ar vrea să-i spargă pieptul,
Petrică însă zace, dar face pe deșteptul.
Deschide ochii minții, s-alunge toropeala
și simte că-l cuprinde mai tare plictiseala,
deodată se ridică, știe ce vrea să-i facă
și o cuprinde-n brațe, de dorul ei să zacă.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, unde ești, creangă de-april, să-mi improri ferestrele vieții cu verdea-ți lucire...
Elena Farago în poezia, Noiemvrie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!