Iubirea, cadou de Dragobete
- Unde-s florile, băiete?
Așa știi tu să iubești?
Tocmai azi, de Dragobete,
Cu mâini goale mă privești?
Toate amicile mele,
Au primit ceva frumos,
Ciocolată sau lalele,
Ori, poate, ceva prețios.
Sincer, o să-mi fie jenă,
Când vor întreba în cor:
"Ce-ai primit în dar, Elenă?"
Parcă văd reacția lor...
Cum le zic (de astă dată),
Că tu mi-ai adus... nimic?
Cu privirea aplecată,
Cum le zic? Zi, cum le zic?
Dacă mă scoteai la cină,
Povesteam și eu ceva.
Că brățara aia fină,
N-ai dorit a-mi cumpăra.
Dar tu nu, n-ai vrut nimic,
Tocmai azi, de Dragobete,
Mi-ai dat pe buze-un pupic,
Dar nu-i suficient, băiete...
- Vai, femeia vieții mele,
Doare vorba ta, să știi...
Acel buchet de lalele,
Treptat, se va ofili.
Aceste daruri prețioase,
Nu se compară, nici gând!
Cu-acele trăiri frumoase,
Ce le-am împărțit, de când...
Ne-am îndrăgostit orbește,
Era Mai, îți amintești?
Rogu-te, în stern privește,
Darul meu să îl găsești.
Când te-or întreba "amice",
Ce-ai primit sau ce ți-am luat,
Zâmbetul să nu ți-l strice,
Spune-le: Ceva curat..
Nu poartă nume de floare,
Nu lucește-n sclipiri mii,
N-are ambalaj, se pare,
Este sora inimii...
Este dragostea, iubito,
Ce ți-o port ca un trofeu,
Ăsta este, fericito,
De câțiva ani, darul meu.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andreea Văduva. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.