Zăpezile de ieri
Mă chemi să umblu carnea-ți, ecouri cu mângâiuri
Vastului tău cărunt, nestoarsă primăvară,
Mi-am scuturat de gleznă ninsorile-anevoie
Și tot ce-îngreunează azurul să ne plimbe.
Pe cât de mult coboară hohotul lunei iarăși,
Cercul în care ard toți sorii laolaltă,
Cu-atât mai mult iau formă-întunerici înlăuntru
Netemătoare ziuă ce va să ne cuprindă
Somnia gratis, moartea, șubredul aripei;
Îmi las pe mâna ta șovăitor pământul,
Căci nu mai știu de pot să mi-l înalț,
Nespusele fărâme, chei pentru viitor,
Trec printre noi cum cuiburi de neapus sărut.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Când lumina grăiește
Nu mai știu cum arăt în carne și oase
De când mă miruie splendoarea ta în atrii și gleznă
Nu mai văd chipul meu, de când pielițele-i luminoase
Au orbit totul în jur, subliniez apăsat, corola-mi de beznă.
O, vino iar Lumină! La suprafața-mi vie
Căci îmi zâmbește el și-mi este de-al negurii clar
Trece cu mâna frunte și mă învie iar
Minune-n fir de praf, prin nopțile-mi întunecoase, far!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă arde poezia la picioare
se cere a-mi intra în gleznă
e-același fagure cum sărutare
ce-mi risipea ieri-ul din beznă
a iulie stau teii drepți se strânge
în iris vară dă pe-afară
soarele în mine se împinge
simt că mă ninge tu a flori de primăvară
mă arde poezia la picioare
aripile îi sunt demult
prin val de puls însângerare
tic tac în ochiul meu cărunt
nu-i vinovat de mine cerul sus
eu praf atins de fără vină
eroare-ntre pilaștri de lumină pus
alb pe cămașa lui Isus!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mult rai și slove
hai, coboară Nichito dintre psalmii cerești
prea mult rai e acolo la tine sub aripe și slove
- de ce ții post?
absurdul, abstractul,
nelumescurile lumești...
cu câtă nesfârșire se îmbată-acum cerul
cu... ce mirare că-i ești!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem și binecuvântare
ucenicilor foști și viitori...
Cu cât te-nalți mai mult în zbor,
Cu-atât mai tare o să doară...
Lacrimi se-adună-ncetișor
Și simți cum viața te doboară...
Cu cât privești totul de sus,
Cu-atât riscul de a te frânge...
Crește mai mult înspre apus
Și sufletul tăcut îți plânge...
Cu cât mai mult iubești Lumina,
Cu-atât mai mult capcane vin...
Spre a te încărca cu vina
A șarpelui plin de venin.
Cu cât spre adevăr te zbați,
Cu-atât lupta se întețește...
Iar cei care-i credeai curați
Sufletul vezi cum le pălește.
Cu cât iubești fără motive,
Cu-atât mai mult vei fi rănit...
Cum rațiuni, inimi în stive
Au aderat spre nesimțit.
Cu cât oferi și dăruiești,
Cu-atât mai mult puțini te-admiră...
Căci nu te văd de fapt ce ești
Nu te-nțeleg și se tot miră...
Blestem și binecuvântare...
S-au pus în mine amândouă!
Sunt sabia care nu moare,
Și ce-ați ales... rămâne vouă!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.* * *
acest poem
nu-l scrie mâna mea
nici gândul n-a cerut
ceva să-mi spuie
mâna aceasta
nu va mai scrie nimic
până când îngerii
vor putea urmări aburi
cum urcă și coboară
o pâine-n altar
în noaptea asta
suntem sfinți
preschimbați în trișori
îmi vând pământul de sub picioare
să-ți luminez steauă pe cer
acest poem
nu-l scrie mâna mea
și-a irosit doar
câteva secunde timpul meu
undeva
Dumnezeu știe ce face
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu merită nisipul și nici valul
Să îți atingă gleznă, umbletul
Călcâiul gol și chipul ca opalul
Ți le sărută-n grabă vântul, vuietul.
catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu glasul stins, măicuță (aproape parodie după poezia "O,mamă" de Mihai Eminescu)
Cu glasul stins, măicuță, din mult trecute vremi,
De sub pământul rece, să trec vama mă chemi.
Către tine întind mâna, dar nu voi ca să ajung,
Fiindcă viața e doar una, după ea nu vreau să plâng.
Mai lasă-mă, bună mamă, în viața care o am,
Și-ți promit, de bună seamă, c-am să vin peste un an.
Vom fi iarăși împreună, tu la piept să mă-încălzești.
Voi lăsa și eu în urmă, multele plăceri lumești.
Cerul ne va fi lăcașul, în care vom veșnici,
Pământul va fi orașul, după care vom tânji.
Un timp, stele luminoase. După ce vom străluci,
Precum Hristos înviase, viață iar vom dobândi.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
nu-mi mai aduc aminte
ce trebuia să fiu
e-atâta negură între noi
tăcerile abia se-ating
trebuia să am un foc înăuntru
nu trebuia să pleci
arșița pedepsește pământul
în cer cum o fi?
ori sunt eu prea mult?
orgie de euri.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragobete
m-am trezit din eternitate
sunt fericit că umblu
după femei mă țin să le să
rut pentru oameni
m-am trezit să vă pup, doamnelor
cred că m-am demodat
umblu ne
bun de dragobete ca un vis
păgân conservat în fiecare sărut
dăruit sau ne
dăruit încă doamnelor
frumoaselor care doresc iubiri mistice
cu zmei și inorogi
cai înaripați pierduți în vise nespuse
umblu cu rațiunea derutată
de la vântul de primăvară
și de la buzele sărutate cu ne
saț după sărut
vă sărut pe toate, doamnelor
vine rândul tuturor
vine și rândul tău
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uși fără chei
Bezmetic umblu,
Încurc ușile prin viață,
Caut chei pe care le-am pierdut.
Grijile nu mai știu
Prin câte buzunare le-am pus.
Cheile,
Brelocul de la chei
De la uși demult încuiate,
Numele iubirilor le uit,
Ușile trântite,
Chei ruginite, uitate
Prin sertarele scorojite...
Încurc cuvintele,
Caut sinonime
Le uit,
Vorbesc totuși în parabole
Să nu-mi uit ideea pe care
O uit totuși, inevitabil,
Mă aplec spre tine să te sărut,
Hei, e doar o altă ușă închisă?
Nu-i nici o ușă,
Nu e nimic!
E doar ziua de mâine,
Pustiul zilei de mâine,
Iluzia zilei de mâine,
E doar iluzia uitării,
Poemul necitit,
Scrisoarea neterminată,
Frunza de adio,
Iluzia unui sărut.
Iluzia unei insule,
Insula dintre mine și tine
Cu uși fără chei,
Iluzia unor uși încuiate,
Cu cheile pierdute în mare,
Pe care le tot încurc...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lentoare
Mă trec în tine noapte
puțin câte puțin
trup rece-cald imensitate
mă guști te gust ușor
cu fiecare clipă îndepărtată renaști
iar eu mai mult mă mor
beție de culori îmi ești
cu pălărie de pelin și rochie neagră înspumată
cum valul mării cocoțat pe țărm
furtunile ce vin
mă trec în tine noapteo
pe malul celălalt al somnului etern
se face zi
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea noastră
Te ascund printre picăturile de ploaie
Ești dorul ce mă macină ușor,
Fragilă este iubirea, ca o floare
Te chem în suflet cu mult dor.
Dä-mi mâna și hai să alergăm
Așa cum făceam când eram copii,
Și un sărut ștrengar, să mai furăm
Pe veci iubirea mea să rămâi.
Mă chemi mereu când ti-e dor
Și spre tine pași mă poartă,
As vrea să mă pot împotrivi
Dar tu ești iubirea mea curată.
Sentimentele sunt mai mult decât noi
Inimile știu că noi suntem un întreg,
Îți vreau iubirea, și sărutul înapoi
Doar eu te iubesc, și te înțeleg.
autor Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muțește, cu mâna sufletului mă închin
O tăcere cu graiul de smoală sparge pereții trupului meu
se umblă goală în văzul tuturor
și-al înserării.
Am ațipit în ochiul lunei.
Toată noaptea le-ai certat degetelor mele nemângâiul.
Ai fost prima și ultima inimă-a mea.
Să-mi țină de cald mă acopăr cu vechile-ți rime.
CĂCI VEZI TU, EU NU AM ȘTIUT PÂNĂ AZI CĂ FĂRĂ TINE-I PĂCAT.
În țărmul meu izbesc cuvinte mute, cu groase furci de gânduri.
Ah ce târziu se face-n mine.
Gura începe o cântare.
De ascunzișul depărtării, Doamne, atârnă vajnic norii.
O clipă, prin aspre-odăi, mi-e sânge gângurit de vrăbii.
Sunt pom?
MUȚESTE, CU MÂNA SUFLETULUI MEU MĂ-ÎNCHIN.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile bucuriei
Eu sunt martorul viu care-a văzut Lumina,
Stătea atârnată de tremurul pielii mele,
Împietrită-între nervul care-mi mișca mâna,
Și ochiul când se bâlbâie în sevă de stele
Eu mi-am văzut moartea cu ochii deschiși,
Îngerii falși cum trăgeau în rafale, dorinți,
Din molii păcate șerpuiau porii stinși
Când dragostea o vindeam pe licăriri de arginți
Mereu alerg la tine, nu cruț volburi de suflet
În cărnurile-aprinse; îți zămislesc "furtuna"
Eternitate-n os; te sting cu duhu-mi și răsuflet,
Căci tu și cu Iubirea aveți același preț, totuna.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna inimii
Inima
are mâna stângă stigmatizată
am vrut să scot cu ea
castanele din toamnă
și iubirea din stele să o pun la ferestrele
curgând după tine.
Prin mâna asta se-ntorc acasă
păsările prea mult călătoare
și caii pur sânge
să cânte ca tine se-ntorc
să mă ducă la tine
sângele ce se-nghite pe sine
simțindu-și
pe gât propriul tău miros...
Pe mâna asta
focul privirii tale
m-a învățat să desenez pătratul cercul triunghiul
toate din lacrimă
toate din pleoapă albastră
de stea subțiată
să curg printre globule imitându-ți mersul...
Inima are mâna stângă cicatrizată
dar nu poți fi sigur că nu va sângera din nou
ningându-te
... din mâna asta o să fac în zori
fluier
să mă chemi la tine
de câte ori ți-e dor...
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să trec pe lângă sentimente?
Eu nu știu nimic
Și văd puțin.
Dar, mai mult simt.
Mai mult decât oricine,
Simt aerul pe care îl respiri,
Cum îmi arde stomacul,
Simt mai mult decât pământul,
Udat de un potop,
Cum mă inundă
Lacrima, din suflet, din destin,
Din al tău ochi.
Eu nu știu nimic.
Și Doamne, câte mai am
De văzut, de aflat!
De simțit, de ce nu?
Să pot să simt,
Cum trece de mine
Dorul pe care mi-l lași!
Ar fi păcat,
Ca tinerețea-mi să treacă
Fără rost,
Pe lângă sentimente,
Să nu mai pot să simt
Un aer proaspăt
Și-o ploaie caldă
Ca pe un duș reconfortant!
Un râs puternic,
Să-mi iasă din plămâni.
Să-mi simt din nou puterea,
În mâini,
În cuget și-n voință,
Să vreau să simt, că trăiesc iar!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Viața?
cea mai scurtă trecere
-de flutur-
O zi
Moartea?
eternul
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în fiecare zi
mă uit pe mine
și tot mai mult
mă curg
pe neuitarea ta
în fiecare zi
se strânge împrejuru-ți
în cărnurile mele
și nu mai știu
care sunt eu
în fiecare zi
ne ridicăm la ceruri
să ne vedem de sus
cum aripele vremii-n
alt soi de zbor ne-au dus
că-n magica lumină
nu-i drum înspre apus
că dragostea-i în ceruri
la piept cu nemurirea
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de mult
Mi-am dorit atât de mult
ca dragostea să cadă
ca o ploaie caldă de primăvară
din negura cerului sfânt
și eu să mă ascund
să nu mă vadă nimeni
cum plâng și spun povești.
Mi-am dorit atât de mult
să am trăiri reale cu sentimente
și emoții călătoare
care zboară prin univers
trezind plăceri trupești.
Mi-am dorit atât de mult
să am un înger al meu
ce să fie mut și timid
și să vină pe un norișor de catifea
viața mea împărțind-o astfel cu cineva.
poezie de Eugenia Calancea (11 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu am reușit
niciodată
Să rămân
mult timp
în mine
Mereu m-au
uimit
Plecările
Așteptările
Gările mele
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!