Zăpezile de ieri
Mă chemi să umblu carnea-ți, ecouri cu mângâiuri
Vastului tău cărunt, nestoarsă primăvară,
Mi-am scuturat de gleznă ninsorile-anevoie
Și tot ce-îngreunează azurul să ne plimbe.
Pe cât de mult coboară hohotul lunei iarăși,
Cercul în care ard toți sorii laolaltă,
Cu-atât mai mult iau formă-întunerici înlăuntru
Netemătoare ziuă ce va să ne cuprindă
Somnia gratis, moartea, șubredul aripei;
Îmi las pe mâna ta șovăitor pământul,
Căci nu mai știu de pot să mi-l înalț,
Nespusele fărâme, chei pentru viitor,
Trec printre noi cum cuiburi de neapus sărut.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cipriana Tanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.