Blestem şi binecuvântare

ucenicilor foşti şi viitori...

Cu cât te-nalţi mai mult în zbor,
Cu-atât mai tare o să doară...
Lacrimi se-adună-ncetişor
Şi simţi cum viaţa te doboară...

Cu cât priveşti totul de sus,
Cu-atât riscul de a te frânge...
Creşte mai mult înspre apus
Şi sufletul tăcut îţi plânge...

Cu cât mai mult iubeşti Lumina,
Cu-atât mai mult capcane vin...
Spre a te încărca cu vina
A şarpelui plin de venin.

Cu cât spre adevăr te zbaţi,
Cu-atât lupta se înteţeşte...
Iar cei care-i credeai curaţi
Sufletul vezi cum le păleşte.

Cu cât iubeşti fără motive,
Cu-atât mai mult vei fi rănit...
Cum raţiuni, inimi în stive
Au aderat spre nesimţit.

Cu cât oferi şi dăruieşti,
Cu-atât mai mult puţini te-admiră...
Căci nu te văd de fapt ce eşti
Nu te-nţeleg şi se tot miră...

Blestem şi binecuvântare...
S-au pus în mine amândouă!
Sunt sabia care nu moare,
Şi ce-aţi ales... rămâne vouă!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un bulgăr de nimic

Sunt un bulgăr de nimic,
sunt un strop de rouă-n soare;
dar cu cât mă foc mai mic,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai mare.
Dacă-n lume m-ai făcut
o fereastră către Tine,
cu cât sunt mai nevăzut,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai bine.

Doamne, când suntem noi doi,
n-are cel viclean ce-mi face.
Şi cu cât îi duc război,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mă-mbraci cu pace.

Vin din cer mi-ai dat să sorb
şi pe ochi m-ai uns cu tină.
Dar cu cât eram mai orb,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mi-ai dat lumină.

Iar de toate câte-n Rai
le păstrezi Tu pentru mine,
nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
cât mi-e dor,
Doamne, cât mi-e dor de Tine.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învechirea vinului

De vinul nobil, vinul bun,
Un lucru eu aş vrea să spun:
Cu cât mai mult se învecheşte,
Cu-atât mai bun se dovedeşte.

Acuma despre vinul prost,
Să nu-ntind vorba fără rost:
Cu cât mai mult se învecheşte,
Cu-atât mai mult el se acreşte.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (12 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îmbătrâneşti, cu-atât eşti mai singur şi cu-atât ţi-e mai foame de dragoste.

Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

... cu cât mai scurtă-i o iubire
cu-atât mai lungă-i o uitare
cu atât mai greu în amintire
se stinge trist o lumânare

cu cât mai lungă-i o iubire
cu-atât mai scurtă-i o uitare
cu-atât scânteia fericirii
în suflet arde ca un soare

întreagă lume-i energie
incertitudine paradoxală
cuantică incertitudine şi vie
precum iubirea ta fundamentală...

poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume

Cu cât lumea e mai multă
Cu-atât suntem mai străini,
Cu cât lumea e mai cultă
Cu-atât, oameni mai puţini.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia şi ierarhia socială

Pe scara noastră socială,
Prostia e împinsă-n sus,
Cu-atât cu cât eşti mai redus,
Cu-atât cât mintea ţi-e mai goală!...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cochete care-şi ascunde vârsta

Cu cât mai mult îmbătrâneşte,
Cu-atât mai mult din ani descreşte,
De-o ţine-aşa acea vulpiţă,
Ea în curând va fi fetiţă...

epigramă de George Budoi din Epigrame (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurajarea umoristului

Nu-i cazul ca să zici nici pâs
Că ăsta este astăzi trendul
Cu cât te faci mai mult de râs
Cu-atât mai mult îţi creşte brandul!

epigramă de Gheorghe Gurău (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât de mult tu mă jigneşti, cu-atât eu te iubesc.

Luis de Camoens în Sonet
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers

Cu cât mă apropii eu mai mult de tine
Cu-atât mai mult îmi fugi de sub priviri,
Mă-ndepărtez mereu de primele iviri,
Revin, atras de razrle divine!

Desăvârşit în măreţia-ţi sfântă,
Neterminat eşti astăzi, încă.
Necunoscuta bolta ta adâncă
Mă-nalţă iar din lumea mea măruntă!

Pe-acest meleag ne naştem fără voie,
Rătăcitori, în văi cu flori perene,
Făuritorul ne-a promis Câmpia Elizee,
Noi am ales deşertăciuni eterne!

Cobor încet, încet, spre moarte,
Căci, neîndurătoarea s-a lipit de mine,
Învingător, În zilele senine,
Îngenuncheat, în nopţile deşarte!

poezie de Ştefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât scrii mai mult, cu-atât tiparul devine mai scump.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi scapi cu-atât de astădat'.
Căci e cam mult de când nu ne-am văzut.
Şi-i drept că de cultură în răstimp
Şi dracul s-a contaminat.

catren de Goethe din piesa de teatru Faust
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurămintele de dragoste ale femeii

Deşi îmi place s-o ascult,
Am spus adesea şi susţin:
Cu cât se jură ea mai mult,
Cu-atât o cred eu mai puţin!

epigramă de George Budoi din Epigrame (1 aprilie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război telepatic

Aşa de mult mă cerţi în gând,
Cântă migrene şi frustrări;
E balul meu de întrebări
Trimis pe portativ şi rând.

Şi cât de mult reclami o vină
Căzută asupra-mi voluntar,
Viaţa a prins un gust amar
Urc tot mai greu spre o colină.

Aşa de mult răneşti zâmbind,
Să se ridice vanităţi
Regine doar în entităţi
Ce irosesc clipa negând.

Şi cât de mult trimiţi spre mine
Contrariate monologuri,
Tot mai confuz în dialoguri
Rămâi în taină de suspine.

Aşa de mult aş vrea să piară
Orgolii ancorate-n rând,
Să-nvingi o luptă dintr-un gând,
Nu faci războiul să dispară...

Şi cât de mult am învăţat,
Din lupte te ridici şi creşti
Mai mult, mai plin decât ce eşti,
Numai pierzând eşti consacrat.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nimeni...

Şi nimeni nu mă vede când eu tac...
Şi nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit şi mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...

Şi nimeni nu cunoaşte ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Şi-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce ştie să ofere...

Şi nimeni nu alege să îşi tacă
Plânsul tăcut, aşa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Şi-aştept comoara să-mi culeg.

Şi nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simţăminte.
Nimeni nu vrea să-şi urce munţi, coline
Şi-au încălcat chiar proprii jurăminte.

Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poţi să afli când nu vezi...
Inima mea, pe toţi ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arderea aceasta a mea nici mările nici fluviile nu ar putea-o stinge, dar nu mă sperii, pentru că focul acesta îmi face mult bine, cu cât mai tare ard cu-atât mai mare mi-e dorinţa.

citat din Rafael Sanzio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a deturna atenţia de la proasta guvernare şi abuzurile legislative neconstituţionale, USL-aşii, în frunte cu Victor Ponta şi Crin Antonescu, au înfiinţat o comisie parlamentară care să verifice dacă Băsescu a cumpărat legal pământ în Călăraşi

Îi tot privesc şi-i tot ascult,
Şi-i evident că e un fâs,
Cu cât insistă ei mai mult,
Cu-atât mai mult se fac de râs.
Nu pot să cred c-aceşti plebicoli
Nu au nici simţul că-s ridicoli.

pamflet de George Budoi din Politică şi politicieni (15 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât e mai bogat, cu-atât e mai zgârcit; şi cu cât e mai zgârcit, cu-atât devine mai bogat.

citat din Lu Xun
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Indubitabil este vorba despre tine,
Atunci când n-am gândit deloc la mine...
Şi implacabil tu vei fi al meu,
Oricum şi-oricât ţi-ar fi de greu.

Inerent te ţii să stai departe...
Eşti jumătatea mea, din mine tu faci parte...
Şi impasibil vrei să îmi apari,
Dar ochii tăi suspină... sunt amari.

Când nu eşti lângă mine, ţi-este greu...
Şi cu cât fugi, cu-atât te-ntorci mereu!
Doar lângă mine eşti un fericit,
Lasă-te de dragoste iubit...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la Drept Divin (pentru Isus...)

m-am întrebat de mii de ori, de mă iubeai la infinit,
dacă mă chemi, sau mă ignori, dacă iubirea i-a sfârşit.
cum Te aud, mă întrebam... şi cum ştiam mereu ce vine...
mii de-ntrebări poveri căram, dorind răspunsuri de la Tine.

m-am întrebat "de ce" adesea... şi rămânea mai mult secret...
deşi, mi se dusese vestea, că sunt un suflet mult discret.
cum auzeam îndemnul Tău... toată mă frământam în perne...
mi-era şi bine, dar şi rău... fiind atentă mult la semne!

m-am întrebat de ironie... de ce o foloseşti prea des...
şi am găsit melancolodie, în descifrări ce nu au sens.
mă uit în sus... Îţi caut faţa... un semn divin de ai să-mi dai...
şi poate aşa, schimbăm prefaţa... dintr-un destin ce adorai...

ce-am scris a fost mai mult de Tine... acum să spun şi ce-am trăit...
chemări şi-atingeri... doar suspine... dar mult am dat din ce-am primit.
cum este oare a Ta iubire... de atât doare şi umbreşte...
la duh ce caută împlinire... şi mântuirea şi-o doreşte...?

fost-am copil şi mi-ai vorbit... de la-nceputuri m-ai chemat...
atât de mult Tu m-ai dorit... nu m-ai lăsat, n-ai renunţat!
m-am întrebat de mii de ori... de ce iubirea Ta mă arde...
mă-mpotriveam să nu m-adori... dar mă trăgeai sus, spre arcade.

este atât de complicat... să povestesc despre noi doi...
să schimb din frază un predicat... sau să conjug verbul la oi...!
e mult prea vast şi ireal... faptul că noi vorbim la fel...
că mă-nţelegi şi-mi dai ce ai... şi mă iubeşti cum sunt: rebel!

este cu-atât mai complicat, să crezi ce nimeni nu-nţelege...
sau să explic ce am aflat... legea din inimă şi Rege!
şi imposibil de crezut, că noi suntem de la-nceputuri...
aceiaşi toţi, ce-am tot avut... lecţii prin repetate cicluri.

că totul este doar ce-a fost... şi numai faţa-i e schimbată...
că-i adevăr, cu un mare rost... când conştiinţa nu-i ratată!
şi totul este mult mai mare... gigantic, profund şi colosal...
în existenţa noastră-n floare... ce se tot chinuie spre mal.

dar întrebările există... ca şi răspunsuri, care vin...
când mintea nu îţi stă înfiptă... şi-ai căpătat Dreptul Divin!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!