Măgarii ziarişti şi virusul inventat

S-a întâmplat s-ajungă în ogradă,
Un virus inventat, ce da din coadă
Ca orice animal, dar nevăzut,
Înspăimântând tot satul, cum a vrut
Guvernul unui lup corcit german,
Care-şi dorea puterea mai avan
Decât i-o adusese lui la bot
Bovinele chemate-n sat la vot.
Şi se plimba Covidul, c-aşa-l cheamă,
Făcându-i guvernanţii şi reclamă
La televiziuni de ei plătite,
Să bage spaimă mare între vite
Şi să le-ndemne-n fiecare clipă
Să se ferească de-acest soi de gripă,
Purtând pe bot o mască protectoare;
Mai mult, să nici nu iasă la plimbare,
Să stea închise-n grajd, să nu mugească,
Iar dacă ies cumva, să poarte mască.
Şi-atunci măgari din presa mituită,
Cu răgete-ncepură să emită
Avertismente despre-apocalipsă,
Adăugând pe liste morţii lipsă,
Încât, ca-ntr-un concurs, sporea calvarul
Adus de-orice reporter, ca măgarul,
Ce alerga prin sat cu limba scoasă
După a morţii nevăzută coasă.
Aşa s-au adunat morţi inventate
Încât lupul corcit, văzând că poate
Cu virusul s-astupe orice gură,
A introdus în sat o dictatură,
Iar presa cea mânjită, cu mulţi bani
A susţinut guvernul de tirani,
Sporind psihoza cu a morţii coasă
Dacă vreo vită va ieşi din casă!

MORALA:

Oriunde-n lume stăpânesc tâlhari
Când au o presă-a lor, doar din măgari!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moţiunea animalelor

Animalele-n ogradă
Într-o zi s-au tulburat,
Ajungând la mare sfadă,
Că-ntre-aleşi, s-a întâmplat,
Să apară ceartă mare
Despre legile din sat:
Opoziţia, se pare,
Voia alt guvern în stat
Şi-atunci, renumiţi măgari
Şi viţei, şi oi, şi boi,
Care, ca parlamentari,
Voiau legi cretine, noi,
Împungând caii deştepţi
Din guvern, cu idei bune
Opozanţii, toţi inepţi,
Au depus o moţiune
De cenzură-n parlament,
Făcând însă şi chemare,
Ca să îi susţină-ardent,
Rezistenţii-n piaţa mare.
Deşi-n for majoritari
Caii, totuşi, s-au speriat
De viţei, boi şi măgari
Şi-atunci şi ei au chemat,
În piaţă, protestatari.
Ce-a urmat, e de prisos
Despre lupte-acum a spune,
Câţi în piaţă-au fost pe jos,
După vot, la moţiune.

Ca MORALĂ, deci, firesc,
Îndoieli aici nu-ncap:
Şi supuşii înnebunesc
Dacă liderii n-au cap!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula negocierilor

Pentru putere, în ogradă,
Se dă din bot, din cioc, din coadă...
Dar azi, parcă loviţi de streche,
Porci, boi, măgari fără pereche,
Pisoi, toţi căutau scăpare
Dintr-o încurcătură mare
În care singuri s-au băgat
În clipa-n care-au dărâmat,
Prin moţiune-n Parlament
Guvernu-ogrăzii competent
Al cailor majoritari
În alianţă cu măgari.
Măgarii însă au trădat
Sperând ei primul loc în sat.
Catârul Preşedinte-a vrut
Şi el acel guvern căzut,
(Că tot dorind guvernul său,
De la-nceput i-a pus gând rău).
Deci, azi, numi ca prim ministru
Un bou cu aer de magistru,
Să încropească alt guvern.
Dar boul şi beţiv şi tern,
Din start ajunse de ocară,
Negociind cu-o javră chioară,
Să-i fie, cu al ei partid,
Un sprijin, însă alt perfid,
Măgarul un conducător
De la partidul trădător,
L-a refuzat pe boul trist,
Spunând că javra-i securist,
Iar el nu vrea, cu turnătorul
Să stea-n guvern şi nici poporul
Nu l-ar privi cu ochi mai buni.
Nici şerpii rezistenţi, nebuni,
N-au vrut vreun post să li se dea
Că-al lor partid deja avea
Prestigiul şifonat vădit,
De şeful lor, hoţ dovedit,
Al banilor ce au fost daţi
De sat, pentru handicapaţi.
Pisoiul şef peste-alt partid
Era mai tare ca un zid
El, ca un mare pişicher,
Se cam văzuse premier
Peste-un guvern de armăsari
În alianţă cu măgari,
Având afinităţi mai vechi,
C-au guvernat, cândva-n perechi
Şi refuza-ncăpăţânat
Să intre-ntr-un guvern ratat,
Condus de-un bou beţiv şi prost...
Astfel că boul fără rost
S-a străduit guvern a face
Ca, susţinut de dobitoace
În Parlamentul lor din sat,
Să fie, în final, votat,
Cum îşi dorea nespus catârul...
Iar eu, aici, dau cu satârul,
Ca fabulist, printr-o MORALĂ:

Cu-n alt guvern, nicio scofală
Nu ar fi fost pentru popor
Cât un catâr e domnitor!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma animalelor

Azi, coboară urşii-n stradă,
Sar la oameni în ogradă,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul,

Astăzi, vezi, în mod frecvent,
Doar maimuţe-n parlament,
Papagalic e discursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Vin şacalii după bani
Într-o ţară de fazani,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Dornici de salarii mari,
Chiar şi boii sunt măgari,
Ei câştigă-n veci, recursul,
Iar guvernul plimbă ursul!

Politicienii noi,
Din popor făcură oi,
Lupii şi-au stilat discursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi sub destin

De nu plecam din satul meu
prin lumea largă, păcătoasă,
nu dam de mult amar şi greu
Şi sigur mi-ai fi fost mireasă.

Aveam trăsură cu doi cai,
o curte mare şi o casă:
o, fata mea cu păr bălai
şi-acum de tine-mi pasă!

Mergea la târguri uneori
să facem bani pe vite,
vindeam legume, lapte, flori
şi câte şi mai câte...

Mergeam la coasă, adunat,
pe luncă prin zăvoi...
nu mai duceam dorul de sat
şi-aveam copii şi noi.

La sărbători mergeam mereu
cu toţi la joc, la hora mare,
sau făceam rugi la Dumnezeu
şi aprindem o lumânare...

Dar uite că n-a fost să fie;
n-am dat de cel trifoi cu patru foi,
cu caii nu mă duc la fierărie
şi satul nostru plânge după noi!

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presa şi pandemiea

Prin razboiul mediatic
Dus de presă cu tipic,
Ce Guvernul l-a plătit,
Presa s-a îmbogăţit.

epigramă de Adrian Timofte (iunie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cirezile de imbecili

Se tulburară dintr-un zvon cu mască, fără mască
Cirezile de imbecili că n-au unde să pască
Şi după cum s-a confirmat la ştirile-n neştire,
Ieşitul azi la păşunat te duce la pieire.

Astfel şeptelul a decis ca răul să-l evite,
Să se comporte mai uman, să nu mai fie vite.
Să stea cuminţi, să pună bot, s-aştepte o minune
Şi-n acest timp să pape doar în iesle ce se pune.

Căci mult mai agresiv decât a vacilor nebune,
O maladie de coşmar cuprins-a-ntreaga lume,
Iară mai marii toţi pe mâini se spală de păcate
Şi boii dau cu oiştea-n gard prin ţări emancipate.

Mulţime de pribegi rămaşi viţei la poarta nouă,
Aşteaptă vara speriaţi că afară-i frig şi plouă,
Stând izolaţi, înfricoşaţi că... asta a fost şi basta,
De... nu cumva se dă la ştiri că a trecut năpasta.

Că s-a strigat, s-a dat anunţ şi lumea se agită,
Iar cei ce văd sau ştiu cumva vreo cufurită vită,
De bunul simţ sunt obligaţi s-anunţe deîndată,
Să se trimită cei mascaţi să-mpuşte ciurda toată.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula coronavirusului gazetăresc

Cică-ntr-un sat, s-a întâmplat,
S-ajungă, fără-a fi chemat,
Un "animal" deloc văzut,
Un virus, cam... necunoscut,
Care, se zice, afectase
Doar amărâţii fără case
(Dar nu şi pe un Preşedinte,
Catârul, fără multă minte,
Un fost Primar, cel ce furase
Cu catâroaica-i, şase case.
Fusese el votat, în vară,
De oile plecate-afară,
Din satul unde el domnea
Şi peste care-acum voia
Să aibă azi puteri depline,
Cu un partid, tot de ovine).
Aşadar, virusul dorit
Doar de catârul învestit,
Să poată el partid să-şi facă
Peste mulţimea cea săracă.
Şi c-un partid al lui, etern,
Să aibă-n sat al lui guvern,
A şi convins, mai mulţi prostiţi,
Supuşii lui neinstruiţi,
Cu virusu-i... încoronat,
Că-i un pericol pentru stat
Cum şi spuneau, spre-nspăimântare,
Cocoşi "viteji" din presă, care,
Voiau şi ei, într-un final,
O halcă dintr-un caşcaval,
Şi-n spaimă-l, tot creşteau mereu,
Pe-acest biet virus ca pe-un zeu.
Fiind oi multe proaste-n sat,
Catârul nostru-a triumfat
Şi c-un guvern numit de el,
Condus de un cocoş tembel,
Beţiv, dar veşnic lui supus,
C-un virus fals... s-a văzut sus!
MORALA:
În ţară, viruşi productivi
Sunt ziariştii proşti, activi!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernul

Când reforma n-avansează,
Revoltat şi plin de groază,
Strig şi eu ca orice om:
"Jos Guvernul!... că e-n pom".

epigramă de Valerian Lică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

FABULA TRĂDĂRII

Pentru c-au vrut, la votare,
S-aibă scorul cel mai mare,
Papagalul şi un bou,
Fiecare un erou
Al partidului în care
Era lider din născare,
Au decis, nu prin instanţă,
Să formeze-o alianţă,
Pentru a conduce-n sat.
Şi aşa s-a întâmplat.
Animalele prostite,
Au votat ca orice vite,
În speranţa că-aliaţii
Vor fi-n Parlament ca fraţii
Şi vor da legi bune-n stat,
Pentr-un trai îmbelşugat.
Iată, însă, din savană,
Leul, jinduind la slană
De oi şi berbeci din sat,
Pe bou l-a şi contactat
(Că-avea minte-napoiată),
Să-i dea raţia visată.
I-a promis că-l va susţine
Să ajungă el mai bine
Şi-n sat, să fie, normal
Mare, fără papagal.
Papagalul însă-a dus
Tratative cu un urs,
Ce poftea şi el la oi.
Astfel că, trădând, cei doi
Au rupt alianţa lor,
Vânzând un întreg popor!

Iar MORALA, prin urmare,
Ne arată ce oroare
E s-alegi, cum facem noi,
Între papagali şi boi!

fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula poporului de boi

Cum îşi dorise-o corcitură
De lup german,
Şef mare-n sat
Ce se voia încă o tură
Ca Preşedinte instalat,
A reuşit, cum a visat
Să aibă un guvern al lui,
Condus de un cocoş,
Cam beat
Dar care-n Parlament, tehui,
Dând de băut,
A dărâmat,
Guvernul vacii care-a vrut
Şi care chiar a ridicat
Nivelul traiului, scăzut,
Pentru toţi boii-acelui sat.
Cocoşul însă le-a cântat
Că el le va schimba destinul
Şi corcitura de-or vota,
El le va face la toţi plinul,
Încât toţi boii au votat
Cu ochi de boi spre viitor,
Uitând, normal,
Tot ce le-a dat
Guvernul, vacii-n satul lor.
Astfel că boulenii-n sat
Foarte curând
Au constatat
Că-acest guvern şi corcitura
Au dat numai aşa, cu gura
Înfometând întregul stat.
Fără speranţă, înşelaţi,
Au mers toţi boii la prelaţi
Că numai Ceru-ar fi putut
Să le dea iarăşi ce-au avut
Şi-L întrebau:
-De ce doar noi
Suntem atât de oropsiţi,
De-ai noştri-aleşi mereu loviţi?
Iar Cerul le-a răspuns corect
Prin glas de tunete şi ploi:

-Pentru că voi, v-o spun direct,
Sunteţi doar un popor de boi!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticii ştiau să moară. Cu ei a apărut în lume dispreţul pentru moarte. Dar un dispreţ din cunoaştere. A te ridica interior la un nivel superior morţii a fost idealul constant al înţelepciunii lor. Pentru noi moartea este o surpriză dureroasă şi înspăimântătoare. De aici, frica şi dramatismul. Nici un antic n-a fost surprins de ea, şi astfel şi-au permis un surâs la apropierea ei, de care nu ne putem decât mira. Ei s-au lăsat convinşi de inevitabilul morţii în aşa măsură încât şi-au construit o întreagă artă de a muri, care, oricât am cunoaşte-o, nu ne poate fi de nici un folos.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula vacii conducătoare-n sat

Şeful vacii,-un cal din sat
După ce-a fost brusc "legat"
Într-un mod total atipic,
(Fiind concurent politic
Al catârului, ce-n minte
Se voia iar preşedinte,
Susţinut chiar de măgar,
În servicii şef plenar),
Vaca – premier în sat,
În partid locul i-a luat.
Şi-a-nceput ea cu un rost
S-alunge pe cei ce-au fost
Aliaţi cu armăsarul,
Cum o sfătuia măgarul
Din serviciile secrete,
Ce-a putut să o îmbete –
Ştiind-o slabă de minte –
Că va fi ea preşedinte
Peste sat, schimbând din post,
Pe catârul mult mai prost.
Ascultând ea, deci, măgarul,
Vaca a adus amarul
În partid şi-al ei guvern,
Ce părea a fi etern
Cu miniştri-i eminenţi
Şi foarte eficienţi.
Vaca însă-afară-i scoase,
Numind ţapi, capre râioase
Şi juncani în locul lor.
Astfel un întreg popor
De-animale-a constatat
Ce tare e vaca-n sat.
Dar cu asta, ce folos,
Că toate mergeau pe dos,
Şi-n sat totul a stagnat
C-un guvern remaniat!
Neavând pe cine-alege,
Căci măgarul, se-nţelege,
A manipulat logistic
Într-un stil pur securistic
Presa şi mulţimi din sat,
Toate vitele-au votat,
Neavând nici ele minte,
Vaca-n post de preşedinte.
Ce-a urmat, au văzut toţi!
Satul năpădit de hoţi
Dinăuntru şi de-afară,
A dat de-o MORALĂ clară:

Este vai de-o ţară dacă
Va conduce-n ea o vacă!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vă iubesc

doar îmi sunteţi aproapele
pe fiecare în parte
pe toţi laolaltă
în aşa fel încât să nu mai plângă nimeni
în aşa fel încât să nu mai pot răsufla
decât prin plămânii voştri

nu ştiu dacă o să întorc şi obrazul celălalt
cum nu ştiu de ce în toată iubirea aceasta de aproape
este atâta ură

ar fi mai simplu să mă întorc din moarte
după fiecare răstignire
decât să vă aduc acest fel de a iubi
dincolo de orice convingere idioată
dincolo de orice pretenţie absurdă
asupra adevărului absolut

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturi guvernamentale

Spală-te pe mâini Ilie!
Poartă mască!.. pălărie,
Nu da cu mâna pe faţă
Dacă ţii... la a ta viaţă.

De strănuţi şi de tuşeşti,
Cu vecinii... de vorbeşti,
Nasul ţine-l... în batistă,
Că-i o gripă ce persistă.

Nu mai hoinări prin sat,
Dacă nu eşti... vaccinat,
Stai acas', stinge lumina
Că te aşteaptă carantina.

Necaz mare, mare hora,
Vin viruşi... din diaspora,
Rezistenţi la tot şi toate
Ca bugetu-n... sănătate.

Deci... spălaţi-vă subraţ,
Apoi, mergeţi să-i votaţi,
Până ce nu moare mâţu.
Investiţi guvernul Câţu.

parodie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşii au un fel de umanitate indefinibilă. Am fost la Moscova şi nu pot spune despre ei că sunt individual tirani, deşi au practicat tirania. Pe de altă parte, nu cred să fi întâlnit vreun rus care să fie normal; asta nu mi-o pot explica decât prin faptul că, probabil, s-au corcit cu tătarii.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula catârului prost

Invidios, catârul care
Era supremul şef în sat,
Că prim-ministrul, vaca mare,
A îndrăznit, de l-a sfidat,
Plecând în vizită-ntr-o ţară,
A unor mari hârciogi cu bani,
Ca să-i convingă, bunăoară,
S-aducă-n sat, după mulţi ani,
Tot ce-adunaseră şi ei,
La microfon a trâmbiţat
Că vaca-i vacă-ntre femei
Şi n-are locul meritat,
În satul lui, că n-a ştiut,
De-a ei plecare, peste mări.
Iar el, catârul, prost şi mut,
Dar demn, n-acceptă-aşa plecări.
De-aceea, foarte-nfuriat,
Necunoscându-şi rolul său,
Prin Constituţie fixat,
Punându-i vacii gândul rău,
I-a spus să plece, brusc, din post,
C-ar pune satul în pericol,
Uitând tembelul că-al lui rost
Nu e s-ajungă un ridicol.
Normal că vaca n-a plecat,
Ştiind ce-nseamnă peste ani,
S-asculţi catârul limitat,
Şi satul să-l lipseşti de bani.

MORALA:
De la catâr, oricine-ar cere
Nu va primi lapte şi miere!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biet nemuritor la zidul morţii

Numai viteza mă mai ţine viu
Şi sclav măreţ aceloraşi proporţii,
Să mă opresc, n-am dreptul nici să ştiu
Că sunt alergător la zidul morţii.

n-am timp la zidul morţii să m-aşez,
şi combustibil am, de nicăierea,
probabil unii cred că şi trişez,
dacă, de-o viaţă, îmi refuz căderea.

n-am mai dormit de când eram copil,
cu-aceste roţi, cu-această şa sunt una,
iar dacă aţ încetini, umil,
m-aş prăbuşi din zid, pe totdeauna.

Distanţele pe care mi le-asum,
Paradoxal, sunt cele şi rămase,
pe zidul lentei morţi, de-atâta drum,
vehiculul mi s-a urcat în oase.

A mă mai crede liber, nu încerc,
În toată cursa asta nebunească,
Fiinţei mele, alergând în cerc,
Îi este interzis să se oprească.

Şi, vai, în toată tragica belea,
Cobor şi urc mereu aceaşi pantă
Şi nemurirea e o boală grea,
Un fel de plictiseală arogantă.

Destui îşi pot închipui că eu
Ador această-ntrecere vulgară,
Că-mi place tot acest absurd turneu
Pe zidul morţii unui circ la ţară.

Dar eu alerg, ca să nu mor, cumva,
Şi înţeleg cu vrere vinovată
Că nu mai am puterea de-a pleca
De-aici, din zidul morţii, niciodată.

Nu pot trăi, precum nu pot muri,
Nu mă opresc, precum m-alungă sorţii,
Nu pierd nimic şi nu pot birui,
Ca biet nemuritor la zidul morţii.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În epoca de aur

Când gândul morţii mă apasă,
Nici vorbă să m-ascund de "coasă".
Mă tem că-mi vor tăia elanul
Cu secera şi cu ciocanul.

epigramă de Mircea Constanda din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeţi voi, oamenii religioşi - cei mai mulţi dintre ei - cred într-adevăr că această planetă este un experiment. La aceasta se rezumă credinţele lor. Un zeu sau altul tot timpul repară şi intervin, făcându-şi de cap cu soţia comerciantului, dând tablete pe munţi, condamnându-te să îţi mutilezi copiii, spunând oamenilor ce cuvinte pot rosti şi ce cuvinte nu pot rosti, făcându-i pe oameni să se simtă vinovaţi dacă se distrează, şi tot aşa. De ce nu pot lăsa zeii ce este îndeajuns de bine în pace? Toată această intervenţie denotă incompetenţă. Dacă Dumnezeu nu a vrut ca soţia lui Lot să se uite înapoi, de ce nu a făcut-o ascultătoare, astfel încât să facă ce i-a spus soţul ei? Sau dacă el nu l-ar fi făcut pe Lot să fie aşa un dobitoc, poate ea l-ar fi ascultat mai mult. Dacă Dumnezeu este omnipotent şi atotştiutor, de ce nu a creat Universul de la început în aşa fel încât să iasă aşa cum a vrut el? De ce face el reparaţii şi se lamentează în mod constant? Nu! Există un singur lucru pe care biblia îl face clar: Dumnezeul biblic este un constructor neglijent. Nu este bun la proiectare, nu este bun la executare. El ar da faliment dacă ar exista vreo competiţie.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!