Fabula catârului prost

Invidios, catârul care
Era supremul şef în sat,
Că prim-ministrul, vaca mare,
A îndrăznit, de l-a sfidat,
Plecând în vizită-ntr-o ţară,
A unor mari hârciogi cu bani,
Ca să-i convingă, bunăoară,
S-aducă-n sat, după mulţi ani,
Tot ce-adunaseră şi ei,
La microfon a trâmbiţat
Că vaca-i vacă-ntre femei
Şi n-are locul meritat,
În satul lui, că n-a ştiut,
De-a ei plecare, peste mări.
Iar el, catârul, prost şi mut,
Dar demn, n-acceptă-aşa plecări.
De-aceea, foarte-nfuriat,
Necunoscându-şi rolul său,
Prin Constituţie fixat,
Punându-i vacii gândul rău,
I-a spus să plece, brusc, din post,
C-ar pune satul în pericol,
Uitând tembelul că-al lui rost
Nu e s-ajungă un ridicol.
Normal că vaca n-a plecat,
Ştiind ce-nseamnă peste ani,
S-asculţi catârul limitat,
Şi satul să-l lipseşti de bani.

MORALA:
De la catâr, oricine-ar cere
Nu va primi lapte şi miere!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula confruntării finale

Catârul şi prost şi mut,
De-al lui partid susţinut
La preşedinţie-n sat,
Prin minune-a câştigat
La alegeri, prima tură,
Fără-a da şi el din gură,
Ci propagandiştii săi,
Şobolani şi şerpii răi,
Care au convins tot satul
Că catârul e bărbatul
Potrivit să îi conducă
Şi nu biata matracucă,
Vaca prezidenţială,
Blondă, însă prea banală
Din partidul adversar.
Iar aceasta, în zadar
Îl tot chema la discuţii,
Conform noii Constituţii,
Ca astfel, întreg poporul
S-aleagă conducătorul,
După ce-are acesta-n cap.
Dar având el handicap
Că era şi prost şi mut,
Catârul deloc n-a vrut,
Spunând, dispreţuitor,
Că se vrea el "vorbitor"
Numai cu boii din sat
Care-l vor din nou votat.
Atunci, vaca pierzătoare
La-ntâiul tur de votare,
Le-a spus votanţilor ei,
O MORALĂ cu temei:

Vai de-un stat şi cei ce-aleg
Să-i conducă-un mut şi bleg!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catârul candidat

Catârul, după ce furase,
Prin acte false, şase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un preşedinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunţe candidat
La funcţia aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, şef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Şi reuşi-n primă instanţă,
Încât catârul, cu prestanţă
Strigase fericit, spre toţi,
Că numai caii-s nişte hoţi,
Că ei, ce guvernează-acum,
Îi stau prosperităţii-n drum,
Că în politică-i normal
Să fii, nu cal, ci-ntâi... moral.
Iar armăsarul deci, degrabă,
E bine să devină gloabă,
Să nu mai fie imoral,
Să-şi dea demisia-n final.
Perfid, catârul ordinar,
Uitând că e un găinar,
Le-a incitat pe animale
Cu #rezist să se răscoale,
Să iasă-n piaţă şi să zbiere
Că lui, întregul sat îi cere
Să fie iarăşi preşedinte
Cu tot confortu-i dinainte.
Dar planul lui perfid a fost
Întors de câinii-aflaţi pe post
De magistraţi cinstiţi şi drepţi
Ce-n faţa lui nu au stat drepţi.
Şi judecând din nou dosarul,
Au constatat că armăsarul
Era politic condamnat.
De-aceea ei l-au achitat.
Iar la alegeri s-a văzut
Că pe catârul încrezut,
Nemaidorindu-l nicio babă,
Ajunse el, nu calul, gloabă!

MORALA, deci, e fără rost,
Când un catâr e hoţ şi prost!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula vacii conducătoare-n sat

Şeful vacii,-un cal din sat
După ce-a fost brusc "legat"
Într-un mod total atipic,
(Fiind concurent politic
Al catârului, ce-n minte
Se voia iar preşedinte,
Susţinut chiar de măgar,
În servicii şef plenar),
Vaca – premier în sat,
În partid locul i-a luat.
Şi-a-nceput ea cu un rost
S-alunge pe cei ce-au fost
Aliaţi cu armăsarul,
Cum o sfătuia măgarul
Din serviciile secrete,
Ce-a putut să o îmbete –
Ştiind-o slabă de minte –
Că va fi ea preşedinte
Peste sat, schimbând din post,
Pe catârul mult mai prost.
Ascultând ea, deci, măgarul,
Vaca a adus amarul
În partid şi-al ei guvern,
Ce părea a fi etern
Cu miniştri-i eminenţi
Şi foarte eficienţi.
Vaca însă-afară-i scoase,
Numind ţapi, capre râioase
Şi juncani în locul lor.
Astfel un întreg popor
De-animale-a constatat
Ce tare e vaca-n sat.
Dar cu asta, ce folos,
Că toate mergeau pe dos,
Şi-n sat totul a stagnat
C-un guvern remaniat!
Neavând pe cine-alege,
Căci măgarul, se-nţelege,
A manipulat logistic
Într-un stil pur securistic
Presa şi mulţimi din sat,
Toate vitele-au votat,
Neavând nici ele minte,
Vaca-n post de preşedinte.
Ce-a urmat, au văzut toţi!
Satul năpădit de hoţi
Dinăuntru şi de-afară,
A dat de-o MORALĂ clară:

Este vai de-o ţară dacă
Va conduce-n ea o vacă!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula coronavirusului gazetăresc

Cică-ntr-un sat, s-a întâmplat,
S-ajungă, fără-a fi chemat,
Un "animal" deloc văzut,
Un virus, cam... necunoscut,
Care, se zice, afectase
Doar amărâţii fără case
(Dar nu şi pe un Preşedinte,
Catârul, fără multă minte,
Un fost Primar, cel ce furase
Cu catâroaica-i, şase case.
Fusese el votat, în vară,
De oile plecate-afară,
Din satul unde el domnea
Şi peste care-acum voia
Să aibă azi puteri depline,
Cu un partid, tot de ovine).
Aşadar, virusul dorit
Doar de catârul învestit,
Să poată el partid să-şi facă
Peste mulţimea cea săracă.
Şi c-un partid al lui, etern,
Să aibă-n sat al lui guvern,
A şi convins, mai mulţi prostiţi,
Supuşii lui neinstruiţi,
Cu virusu-i... încoronat,
Că-i un pericol pentru stat
Cum şi spuneau, spre-nspăimântare,
Cocoşi "viteji" din presă, care,
Voiau şi ei, într-un final,
O halcă dintr-un caşcaval,
Şi-n spaimă-l, tot creşteau mereu,
Pe-acest biet virus ca pe-un zeu.
Fiind oi multe proaste-n sat,
Catârul nostru-a triumfat
Şi c-un guvern numit de el,
Condus de un cocoş tembel,
Beţiv, dar veşnic lui supus,
C-un virus fals... s-a văzut sus!
MORALA:
În ţară, viruşi productivi
Sunt ziariştii proşti, activi!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula boului sacru

După ce o vreme, de mulţi boi votat,
Ajuns preşedinte mare peste sat,
Boul Apis care era bou străin,
Şi doar după nume părea bou divin,
Se-nscrisese-n cursă pentr-un nou mandat...
Însă candidata vacă l-a-ncurcat,
Adunând şi ea mai multe procente,
Impunând în sat confruntări decente
Între două vite cu speranţe mari,
Să conducă satul de pe cai mai mari.
Aştepta, deci, satul la televizor
Confruntarea care să le dea şi lor
O idee mică, să aleagă-apoi,
Vaca, sau pe boul cel ales de boi...
Doar că ştiind staff-ul boului din post
Că-n limba română el mugeşte prost
Şi că ar putea el lesne-a fi învins
Cu idei, de-o vacă, staff-ul dinadins
Refuza-ntâlnirea pentru dialog,
Motivând că boul, ba este olog,
Ba este timid, ba că se-ntâlneşte
Cu boi de ai lui şi timp nu găseşte,
Până când dulăul, ziarist titrat,
Al democraţiei paznic a lătrat:
-Ce înseamnă asta, boilor din staff,
De-ndrăzniţi să duceţi dezbaterea-n praf?
De ce boul ăsta, după un mandat
Nu vrea cu o vacă a fi confruntat?

Staff-ul, ca MORALĂ, i-a spus cu ecou:
-Pentru că e sacru... chiar dacă e bou!

poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FABULĂ LGBT-istă

Se răspândise în ogradă
Ideea foarte... retrogradă,
Precum că-n lume, e normal,
Să se unească, în final,
Masculul cu mascul de soi
Şi să formeze amândoi
Familia de ei dorită.
Urmând ideea inedită,
S-a vrut, tot pe acest temei
Şi o unire-ntre femei,
Cum, de exemplu, s-ar putea
O oaie, oaie să îşi ia
Pentru vecie drept consoartă.
Înspăimântaţi de-această soartă,
Deştepţii cai, fiind în mare
Răspundere la guvernare,
Au vrut un referendum clar
Pentru acest curent bizar.
Cum şef în sat era catârul
Ce lor nu le făcea hatârul
De-a le-aproba vreo lege bună,
Li s-a opus ca o furtună.
Avea motivul lui, normal,
Catârul nefiind nici cal
Şi nici măgar şi n-are cum
Urmaşi ca ei să aibă-acum
Căci Dumnezeu l-a pedepsit
Să fie sterp. Deci el, lovit,
De-această soartă-a susţinut
Ideea spusă la-nceput.
Şi-având decizia în sat,
Toţi anormalii-au jubilat

MORALA:
Aşa pot ticăloşii ţării
Să îşi dea neamul lor pierzării!

fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbalul şi vaca

În Mexic, vreo trei tauri,
De minge-mpătimiţi,
Bătând-o pe coclauri,
Însă mai mult "chibiţi",
Aflând ei că se pune
De un campionat
Cum n-a mai fost, se spune,
S-au pus pe adunat
Un pesos peste altul,
(Adică bani se-ai lor),
Să poată face saltul
Peste ocean, în zbor,
Acolo unde ursul
Domnea şi a dorit,
S-arate că-i şi unsul
Acestui sport vestit.
Dar, iată, la plecare,
În Mexic s-a produs
O mare supărare:
Fiind vacii supus,
Un taur din cei trei
A fost oprit acasă,
De soaţă, cu temei,
Că ea era borţoasă.
Prietenii-au simţit
(De Dracul îndemnaţi),
Că taurul oprit,
Va trebui să fie
De dânşii răzbunat,
Ca tot globul să ştie
Că-ntr-un campionat,
Băgându-şi coada vaca,
Un taur astăzi plânge
Şi inima-i, săraca,
De "chibiţar", se frânge.
De-aceea au creat
O poză foarte mare
Cu taurul lăsat
În ţara de plecare,
Scriind pe pieptu-i plat,
Că vaca nu îl lasă
La un campionat
În Rusia frumoasă.
Pe Facebook punând ei
Această poză dură,
Produse-ntre femei
O mare-ncurcătură,
Că fabula le-atacă
Printr-un final caduc:

Şi fotbalul, o vacă
Îl ţine sub papuc!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula vânzătorilor vizionari

Primar fiind el într-un burg,
Catârul cu nevasta sa,
Neajutat de Demiurg
Ca fii sau fiice a avea,
Fura ieduţe, mânji şi miei,
Vânzându-i lupilor de-afară,
Pe euro, dolari sau lei...
Dar cârtiţele, cum aflară,
(Fiind serviciile secrete),
Voind conducerea-n ogradă,
Dar într-un mod aşa, mascat,
Adică, ce vor ei, să facă
Acest catâr handicapat...
De-aceea-n curtea lor săracă
Săpară zilnic, pe-ndelete,
Ca toate vitele cu coadă -
Boi, vaci, berbeci cu turma lor -,
Să îl voteze, şef de stat,
Pe-acest catâr care uşor
Putea fi-n curte şantajat.
Astfel, aflându-se pe glob
De şantajabilul cel mut,
Că nu-i decât catâr neghiob,
De cârtiţe mereu... pierdut,
Şi că semna cedări de case
De gaze din subsol, păduri,
Tot astfel precum procedase
El, ca Primar, străine guri
De fiare,-aici s-au repezit
Să fure tot cu trădătorii,
Din curte, ba s-au şi gândit
A le fi lor lăudătorii.
Astfel vulturu-ambasador
Al marelui bizon sus-pus,
Despre catâr şi un beat chior
Cocoş, ca prim ministru pus,
A spus că sunt vizionari
Pentru-aliaţi, atât catârul
Cât şi cocoşul, cei doi mari
Ce le fac numai lor hatârul
De a le da din curte totul
Cu sprijin tot de la servicii,
Care-i constrâng să-şi ţină botul
Doar prin şantaj, că-s plini de vicii

MORALA:
Aşa se-ntâmplă-ntotdeauna,
Când vânzători perfizi de ţară,
Chiar din servicii, îşi dau mâna
Cu prădătorii dinafară!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VIŢELUL ŞI DIOGENE

Fiul vacii,-abia ieşit,
Ca viţel, dintr-un liceu,
Declarat nereuşit,
La examenul prea greu
De-absolvire, fiind prost,
Şi-a zis el, că şi-nvăţat,
Fără bani, tot n-ai un rost;
Altceva-i să ai palat,
Nu cum Diogene-a fost
Doar într-un butoi cazat.
Cum văzuse nişte boi,
Că, ajunşi parlamentari,
După votul dat de oi,
Erau astăzi pe cai mari,
Având vile, bani, femei,
Şi-a dorit, normal şi el
Un statut de bou, ca ei.
De aceea, s-a înscris
În partidul mare-al lor,
Împlinindu-se-al său vis
La scrutinul următor.
Cu statutul lui cel nou
În măreţul parlament
Din viţel ajuns, deci, bou,
Furând, însă foarte-atent,
Ca şi ceilalţi, a putut
Să-şi procure, chiar urgent,
Tot ce-n minte a avut:
Bani şi vilă, evident.
Şi atunci, din al său post,
El mugi, cu lung ecou:

"Diogene-a fost un prost
Că n-a vrut să fie bou"!

poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula negocierilor

Pentru putere, în ogradă,
Se dă din bot, din cioc, din coadă...
Dar azi, parcă loviţi de streche,
Porci, boi, măgari fără pereche,
Pisoi, toţi căutau scăpare
Dintr-o încurcătură mare
În care singuri s-au băgat
În clipa-n care-au dărâmat,
Prin moţiune-n Parlament
Guvernu-ogrăzii competent
Al cailor majoritari
În alianţă cu măgari.
Măgarii însă au trădat
Sperând ei primul loc în sat.
Catârul Preşedinte-a vrut
Şi el acel guvern căzut,
(Că tot dorind guvernul său,
De la-nceput i-a pus gând rău).
Deci, azi, numi ca prim ministru
Un bou cu aer de magistru,
Să încropească alt guvern.
Dar boul şi beţiv şi tern,
Din start ajunse de ocară,
Negociind cu-o javră chioară,
Să-i fie, cu al ei partid,
Un sprijin, însă alt perfid,
Măgarul un conducător
De la partidul trădător,
L-a refuzat pe boul trist,
Spunând că javra-i securist,
Iar el nu vrea, cu turnătorul
Să stea-n guvern şi nici poporul
Nu l-ar privi cu ochi mai buni.
Nici şerpii rezistenţi, nebuni,
N-au vrut vreun post să li se dea
Că-al lor partid deja avea
Prestigiul şifonat vădit,
De şeful lor, hoţ dovedit,
Al banilor ce au fost daţi
De sat, pentru handicapaţi.
Pisoiul şef peste-alt partid
Era mai tare ca un zid
El, ca un mare pişicher,
Se cam văzuse premier
Peste-un guvern de armăsari
În alianţă cu măgari,
Având afinităţi mai vechi,
C-au guvernat, cândva-n perechi
Şi refuza-ncăpăţânat
Să intre-ntr-un guvern ratat,
Condus de-un bou beţiv şi prost...
Astfel că boul fără rost
S-a străduit guvern a face
Ca, susţinut de dobitoace
În Parlamentul lor din sat,
Să fie, în final, votat,
Cum îşi dorea nespus catârul...
Iar eu, aici, dau cu satârul,
Ca fabulist, printr-o MORALĂ:

Cu-n alt guvern, nicio scofală
Nu ar fi fost pentru popor
Cât un catâr e domnitor!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu mă farmecă discret,
cu uliti drepte, pline de copii,
cu batrâni la porţi, cu pălării
ce nu dau doi bani, pe un poet.

În centru, oamenii, bârfesc încet,
şi beau tării ori bere-n prăvălii;
satul meu mă farmecă discret,
cu uliţi pietruite, pline de copii.

Pe Şoseaua Mare paşesc încet,
flăcăi voioşi şi fete durdulii;
în parcul verde, te îmbie melodii,
şi alei de flori şi paşnic tineret;

satul meu mă farmecă discret.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catârul - fabulă

Pe vremuri, la o fermă bogată şi frumoasă,
Trăia printre-animale şi un catâr de "rasă".
Şi se muncea acolo într-un continuu flux,
Doar el, catârul nostru era şomer de lux.

De-aceea chiar stăpânul, nemaiavând răbdare,
Îl trase deoparte şi ţi-l luă cam tare:
- Aşa nu se mai poate, m-a apucat oftica,
Tu doar mănânci fâneţea şi nu produci nimica.

Ia uite la Mărţuică, bătrânul nostru bou
Cum trage toata ziua, în plug, ca un erou.
Sau uite la Joiana cea care zi şi noapte
Ne dă la toată lumea găleţi întregi cu lapte.

Găinile de-asemeni se screm şi una două
Ne pricopsesc deodată cu zeci şi zeci de ouă.
Chiar şi cocoşul nostru acela pintenat
Ne cântă dimineaţa să ne sculăm din pat.

Ori harnicul de Murgu, prea blândul nostru cal
Ce trage la căruţă, la vale şi la deal.
De-aceea-ţi spun cu riscul de a părea cam snob
Că-i musai azi în fermă să-ţi iei şi tu un job.

Ai două variante, de mult au fost gândite,
În două posturi cheie, puţin cam diferite.
Să tragi şareta nouă ce-o vezi lângă hambar,
Sau peste animale, să fii parlamentar.

- Stăpâne, rog mă iartă, ţi-o spun doar amical:
Sunt doar catâr, n-am trupul puternic ca un cal.
Iar varianta-a doua... să fiu parlamentar,
Doar vezi destul de bine că nu sunt chiar... măgar.

fabulă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

catâr

Catârul

E cel mai harnic animal,
Neîntrecut la dus samarul;
Dar când pretinde că e cal,
Atuncea face pe măgarul!

definiţie epigramatică de Ion Grigore din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula răbdării

Sătui că-n satul lor frumos
Au fost aduşi atât de jos
De bufniţa prim-procuror
Şi de un şarpe-otrăvitor -
Şeful spionilor din sat,
Care-mpreună-au arestat
Orice-animal ce încerca
S-ajungă şi el cineva,
Mulţi cai şi capre şi ovine,
Au zis c-aşa nu mai e bine,
Că-această rea securitate
Se-nstăpânise peste toate
Şi conducea, practic, în stat,
Deşi vot nimeni nu i-a dat.
Era, deci, "statul paralel",
Ce printre ei făcea măcel,
Crezându-i "mămăligi" că pot
Răbda bătaia peste bot.
Dar într-o zi toţi au strigat
Că, gata, ei s-au săturat
Şi, adunându-se în piaţă,
Să ceară dreptul lor la viaţă,
La libertate de cuvânt
Şi la justiţie oricând,
Au măturat cu forţa lor
Pe şarpe şi pe procuror.

MORALA, deci, ne demonstrează,
Că mămăliga explodează!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe ulita

În satul în care nu am copilărit
duminica este linişte
după ce se încheie slujba
pe uliţe se împrăştie femei
îmbrăcate cu ii
şi purtând coşuri împletite pe braţe
când le spui Sărut-mâna
îţi dau cozonac şi colivă

În satul în care nu am crescut
seara vine cu cântece
după ce se întorc de la muncă
bărbaţii se strâng la mese
acoperite cu ştergare
şi sorb cu nesaţ licori revigorante
când te salută
îţi zâmbesc sincer

Din satul în care abia acum am ajuns
mai sunt încă multe poveşti de spus.

poezie de Ioana Coman
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Eşti un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viaţa e grea, e şi uşoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt şi eu deja.
Dar tu, satul meu, veşnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr şi eu voi rămânea.

poezie de Vladimir Potlog (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi sub destin

De nu plecam din satul meu
prin lumea largă, păcătoasă,
nu dam de mult amar şi greu
Şi sigur mi-ai fi fost mireasă.

Aveam trăsură cu doi cai,
o curte mare şi o casă:
o, fata mea cu păr bălai
şi-acum de tine-mi pasă!

Mergea la târguri uneori
să facem bani pe vite,
vindeam legume, lapte, flori
şi câte şi mai câte...

Mergeam la coasă, adunat,
pe luncă prin zăvoi...
nu mai duceam dorul de sat
şi-aveam copii şi noi.

La sărbători mergeam mereu
cu toţi la joc, la hora mare,
sau făceam rugi la Dumnezeu
şi aprindem o lumânare...

Dar uite că n-a fost să fie;
n-am dat de cel trifoi cu patru foi,
cu caii nu mă duc la fierărie
şi satul nostru plânge după noi!

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecând să învăţ, am părăsit satul pentru totdeauna. Satul însă nu m-a părăsit niciodată.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (18 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu lapte şi miere

Lapte şi miere curg peste ţară,
Lumea se-ntreabă cum se poate
Hoitarii politici să-mpingă afară,
Prin simplu condei şi datul din coate,
Moneda făcută valută sprinţară
În bănci şi maşini şi palate,
Lapte şi miere curg peste ţară,
Lumea se-ntreabă cum de se poate.

****

E criza profundă, e criza amară,
Unii au luxul, alţii au moarte,
Ajungem aşa de ocară
Şi curge venin şi n-avem parte
De lapte şi miere în ţară.

rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!