Sonet IV

Dimineaţa îmbrac cămaşa morţii
Meditez o clipă cu Maria
Simt cum creşte iarba, via
Şi-apoi mă las în voia sorţii

Plec la plimbare, ah, ce plimbare
Cu Pedigree în scutece de mătase
Fecioare despletite trec peste ţestoase
Ce se arată ca din întâmplare

Viaţa mea e o taină
Chiar şi ingerul meu păzitor
E cuprins de un fior

Sunt nebun de frumoasă
Grămăjoară de secrete
Sublime subrete

sonet de Gabriela Gârlonţa din Gabriela Gârlonţa, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,Bucureşti,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul pe-aproape...

Eu vin din Ciorogârla, la tine în parcare-
Cămaşa mov să-mbraci, precum în mov îţi viu
Să-ţi mângâi cu privirea bretonul tău şaşiu,
Apoi să-ţi pic în braţe din pură întâmplare.
Mă simt ca barza chioară lipsită de-apărare
Înamorată toată de un bărzoi puriu...
Degeaba-i dau bezele, degeaba-n bobi îi scriu
Că el nu pune ciocu', sau poate nici nu are
Habar cum creşte iarba pe margini de cărare,
Cum paşte gazeluţa pe ritmuri de cicoare,
Şi cum dansează ursul tangoul câmpenesc,
Iar cucul îl admiră cuprins de sârguinţă
Şi-apoi se cucăceşte pios pân' la credinţă.
Dar, ăsta-mi eşti iubire, (şi-aproape) te iubesc.

sonet de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adversari politici la plimbare

Doi stăpâni de patrupede
Pe al parcului covor
Şi-au pus botniţă, se vede
... Să nu muşte-n locul lor!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (16 octombrie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu las în "voia sorţii"

Nimic nu las în "voia sorţii"
Căci sunt nemuritor
Şi-n mine ia mereu proporţii
Un Chip divin, de Creator...
Sfidez întunecimea morţii,
Lumin spre veci biruitor
Şi Domnul îmi întinde sorţii
Ca unui fiu moştenitor

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare prin ranch

Când e cu Iri la plimbare,
Monica, gingaşa soţie,
E tot o grijă la picioare...
Să nu îl calce pe chelie.

epigramă de Alexandru Gecse din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repere

Când ies cu soaţa la plimbare
Şi mă "suceşte"-n loc să-asculte,
Mă simt cuprins de disperare,
Gândind la un "harem" cu... multe!

epigramă de Constantin Păun (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiece clipă

Fiece clipă este un drum spre plus infinit.
Lanţuri grele ferecă timpul...
Timpul nu s-a sfârşit.
Dar lunecă vag
Sub al vieţii catarg.
Orele s-au topit, nu mai ştim cum arată.
Sunt tăceri în noi şi pe hartă...
Se aude doar tic-tac-ul absurd
Prins ca între două felii de pâine,
Între cer şi pământ,
Între azi şi-ntre mâine.
Minutarul este o linie frântă,
Iar ceasul o radiografie 3D
Ce ne-a încorsetat visele.
Mi-am pus ochiul drept în cătuşe.
Şi când gândul bate la uşă,
Mă îmbrac în cămaşa de noapte
Şi plec mai departe...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare de toamnă

Cu soare ce demult a răsărit,
E-aşa frumoasă-această zi de toamnă,
Că până şi nevastă-mea mă-ndeamnă:
-Azi mergem la plimbare,-ai auzit?

Eu mă ridic îndată: - Aferim!
Priveam un meci, ceva cu Nederland-ul,
Dar nu contează, bine că ieşim!
Frumoasă toamnă, dar cam scump... Kaufland-ul!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, de ce "habar n-am?..."

Zi de vară, zi cu soare,
Iau nepotul la plimbare;
La trei ani se crede mare,
Mereu pune o-ntrebare:
- De ce am ieşit pe stradă?
- Vrem ca lumea să ne vadă...

- De ce lumea să ne vadă?
- Că suntem şi noi pe stradă;
Uite-l şi pe Peticuţă,
Ne salută c-o lăbuţă.
- De ce Peticuţă are
Pete negre pe spinare?

- El aşa a arătat
De pe când a fost fătat...
- De ce taie nenea iarba?
- Fiindcă creşte ca şi barba...
- De ce creşte barba, buni?
- C-aşa este rostul lumii...

- Şi tati îşi "taie" barba,
Să nu crească ca şi iarba.
De ce-i barbă pe bărbie?
- C-aşa e făcut să fie...
- Barba creşte şi pe nas?
- Nu.(C-atât a mai rămas!)

- Şi de ce nu creşte, buni?
Iar îţi spun, e rostul lumii...
- Dar de ce, de ce-i aşa?...
Şi-ncercând să-i spun ceva,
Îi răspund, nitam-nisam:
- Fiindcă... fiindcă... habar n-am!

Se gândeşte puţintel
Şi-nţelept mă-ntreabă el:
- Buni, de ce "habar n-am?"
Asta chiar că nu ştiam!...
Şi tăcurăm amândoi.
Dar revine el, apoi,
Din senin, nitam-nisam:
- Spune-mi, de ce "habar n-am?"...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (7 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu vom mai merge la plimbare

Noi nu vom mai merge la plimbare
Prin catifeaua nopţii, să-i simţim alintul,
Deşi inima-i încă iubitoare
Şi luna sus pe cer curată ca argintul;

Pentru că,-n timp, sabia-şi uzează teaca
Şi sufletul îşi istoveşte pieptul,
Pentru că inima cere-o pauză, săraca,
Şi chiar iubirea la odihnă-şi cere dreptul.

Deşi noaptea-îndeosebi iubirea dă în floare
Şi deşi ziua prea îndată vine,
Noi nu vom mai merge la plimbare
Sub raza lină-a lunii pline.

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salonul morţii: salonul nr. 28, unde bolnavii sunt "îngrijiţi" de superficiala doctoriţă Oprea Gabriela, de la Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti (pamflet)

Mamă – munţi de duioşie,
Te-a băgat în agonie;
Însă fuse voia sorţii:
Astăzi tu scăpat-ai vie
Din salonul morţii.
Oameni buni, de omenie,
Te-au salvat la Terapie.

poezie de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (15 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum să lupt cu tine?

Şi cum să lupt cu tine?
Tu, tânară frumoasă,
Eu... doar o umbra vie
In amintiri rămasă.

Rivala mea... o clipa...
O boaba de nisip
Desprinsa din clepsidra
Năvalnicului timp,

M-am străduit adesea
In pas cu ea sa fiu,
Sfidăndu-i nemurirea
Pe drumuri, in pustiu,

Dar ea-mi ţesea cămaşa
Secundelor rămase
Si-mi împletea crăvaşa
Din fire de mătase,

Dar încă umblu goală,
Nu vreau ca s-o îmbrac,
Sa fiu ca o petală
Căzută intr-un lac,

O clipă, o regină
Privind la muritor,
Banala ei rutină
Plimbându-te uşor.

poezie de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia deşteptării amânate

Dimineaţa în locul Imnului Naţional ascult

cum creşte iarba verde de acasă Nu sunt nici

antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate

antieu copilul din flori al zăpezii Şi da nu-mi

mai place una-două să mă sinucid E prea

plictisitor mai ales pentru unii Revin cât

se mai poate Nu-mi place acest sport cu

a fi sau a nu fi

Iau şi viaţa şi moarte aşa cum

răsare soarele şi creşte iarba

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel concesiv

Azi mă scoate iubi la plimbare,
Undeva... pe malul unui râu,
Numai noi şi scula din dotare,
Vom intra în apă pân' la brâu.

Pun şi eu virtutea la-ncercare,
Fie ce o fii... n-o ţin în frâu,
Azi mă scoate iubi la plimbare,
Undeva... pe malul unui râu.

Nu-i voi pune nicio întrebare,
La cât este Karlos de molâu,
Nu va îndrăzni atingeri, care,
Să mă dea păcatelor prin grâu.

Azi mă scoate iubi la plimbare.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SĂ NU TE LAŞI NICICÂND ÎN VOIA SORŢII (Rubaiat)
Să nu te laşi nicicând în voia sorţii,
Să lupţi ca demn să fii în faţa morţii,
Pe tot parcursul existenţei tale
Să ai belşug onest în faţa porţii.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare în parc-
întâlnire cu un melc
în iarba udă.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (27 mai 2020)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e frumoasă

Se arată dimineaţa într-un cioc de vrăbiuţă
ce mă trezeşte cu al lui viu grai

... nu le zăresc,
copacul încărcat de petale ruginii le ascund

... sunt multe în cor cântând la slujba de duminică
odată cu clopotele cele mari

deşi lumea e tristă
viaţa e frumoasă.

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbarea şefului

Ziua-i cald, noaptea răcoare,
Ce frumoasă este vara!
Soaţa vrea chiar o plimbare...
Dar l-aşteaptă... secretara!

epigramă de Ştefan Boboc-Pungeşteanu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbarea şefului...

Ziua-i cald, noaptea răcoare,
Ce frumoasă este vara!
Soaţa vrea chiar o plimbare...
Dar l-aşteaptă... secretara!...

epigramă de Ştefan Boboc-Pungeşteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafia Morţii...

În strălucirea neagră, inertă şi hidoasă,
Chiar unde niciodată o rază n-a pătruns
Aproape mi-e doar tihna, o ţâţă ticăloasă,
Din care storc cu sete pentru-al sorţii uns,
Să mă prefacă-n lume în fel şi chip ascuns...
În umbră albicioasă cu aura zdrelită,
În lacrimă de piatră, întindere de colb,
În teamă la vedere şi şoaptă ponegrită,
În cucuvea, păianjen, în liliac sau corb,
În cânt de despletire a unui glas de morb...

Şi cine sunt în faţa sorţii?...
Sunt nimeni sau sunt cineva,
Sunt peste tot şi nicăieri
Dar sunt Stafia Morţii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!