Sonetul pe-aproape...
Eu vin din Ciorogârla, la tine în parcare-
Cămașa mov să-mbraci, precum în mov îți viu
Să-ți mângâi cu privirea bretonul tău șașiu,
Apoi să-ți pic în brațe din pură întâmplare.
Mă simt ca barza chioară lipsită de-apărare
Înamorată toată de un bărzoi puriu...
Degeaba-i dau bezele, degeaba-n bobi îi scriu
Că el nu pune ciocu', sau poate nici nu are
Habar cum crește iarba pe margini de cărare,
Cum paște gazeluța pe ritmuri de cicoare,
Și cum dansează ursul tangoul câmpenesc,
Iar cucul îl admiră cuprins de sârguință
Și-apoi se cucăcește pios pân' la credință.
Dar, ăsta-mi ești iubire, (și-aproape) te iubesc.
sonet de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sanda Nicucie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.