Și cum să lupt cu tine?
Și cum să lupt cu tine?
Tu, tânară frumoasă,
Eu... doar o umbra vie
In amintiri rămasă.
Rivala mea... o clipa...
O boaba de nisip
Desprinsa din clepsidra
Năvalnicului timp,
M-am străduit adesea
In pas cu ea sa fiu,
Sfidăndu-i nemurirea
Pe drumuri, in pustiu,
Dar ea-mi țesea cămașa
Secundelor rămase
Si-mi împletea crăvașa
Din fire de mătase,
Dar încă umblu goală,
Nu vreau ca s-o îmbrac,
Sa fiu ca o petală
Căzută intr-un lac,
O clipă, o regină
Privind la muritor,
Banala ei rutină
Plimbându-te ușor.
poezie de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Capcana
Firul de praf scurgându-se
Conform cu legea gravitației...
Întorc clepsidra cu susul în jos,
Pentru că mai vreau un timp...
Alături un ceas numără secundele,
Sacadat, un ac metallic se rotește.
Plictisit, neavând altă treabă
Întorc ceasul cu susul în jos,
Nu mai vreau să măsor timpul,
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Și o teamă imaginară permanentă.
Privesc secundele cum trec,
Minute în șir, aproape imperceptibile,
Ore întregi devenind amintiri
În același sens de rotație...
Privesc clepsidra pe jumate goală
Și mă grăbesc s-o întorc cu susul în jos.
.............................................................
Nu mai vreau să măsor timpul,
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Și o teamă imaginară permanentă.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea cuvintelor
Un chip de nisip
și mâini de nisip
și limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
și cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greșit s-a transformat în nisip
și judecători de nisip
mă judecă
și mă condamnă la moarte
pe un eșafod de nisip.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sonet IV
Dimineața îmbrac cămașa morții
Meditez o clipă cu Maria
Simt cum crește iarba, via
Și-apoi mă las în voia sorții
Plec la plimbare, ah, ce plimbare
Cu Pedigree în scutece de mătase
Fecioare despletite trec peste țestoase
Ce se arată ca din întâmplare
Viața mea e o taină
Chiar și ingerul meu păzitor
E cuprins de un fior
Sunt nebun de frumoasă
Grămăjoară de secrete
Sublime subrete
sonet de Gabriela Gârlonța din Gabriela Gârlonța, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,București,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declaratie de dragoste
M-am indragostit de tine
Si acum' nebuna sunt de gura ta,
M-am indragostit si-mi este bine
Din prima clipa am vrut sa fiu a ta,
Iubirea mea...
Trezit-m-am cuprinsa-n ale tale brate,
Sarutata fost-am de atatea míi de ori
Si mangaiata-mi era fata si umerele goale,
Dar trista sunt acum, in suflet am fiori
Iubirea mea...
Vreau sa-mi vii iubite, nu doar in vis
Am nevoie sa ramai indragostit mereu,
Doar in poeme nu-mi esti amorul interzis,
Te vreau real, sa fii altarul sufletului meu
Iubirea mea...
poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămașa fericitului
Doar o cămașă am drept țoală,
De-aceea-s fericit și strig:
Cum m-am născut în pielea goală
Cămașa asta-i de câștig!
epigramă de Alexandru Clenciu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața-i de mătase
Eu cred că acum gândesc mai mult,
În astă dimineață de mătase,
Lumina soarelui eu o sărut,
Pe fața ta când s-arătase.
Eu cred că mă răsfăț prea mult,
Să fiu mereu în feerie,
Să te trezesc cu un sărut,
Pe fața ta din lenjerie.
Tu ești un vis de dimineață
Ș-așa vreau să mă trezesc,
Trecând ușor noi doi prin viață,
Frumos așa vreau să trăiesc.
Eu cred că singură pot să fac,
Tot ce doresc și să iubesc,
Că ființa ta e al meu leac,
Pe altcineva ca tine nu găsesc.
Eu cred că ziua trece-n asfințit,
Urmând ușor drumul pașilor
Ș-așa cu tine eu m-am trezit
Și azi și mâine, până mor.
poezie de Eugenia Calancea (10 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maimuța de mătase
aș vrea să fiu o apariție frumoasă
cu trupul orei sibilinice și sâni decoltați
să pot fugi de spaimele magice
prin iarba adormită
peste cântecul greierilor
peste cuvinte înfrunzite-n copaci
aș vrea să fiu femeia cu picioare de pasăre
cântând nopților insomniace
într-o bodegă cu mult fum și mese pătrate
goală ca mine în așteptarea
altui răsărit cu mai mulți sori
mă uit în oglindă
sunt Lucky maimuța de mătase
umblu desculță pe o lume de cioburi
încerc să ies din scheletul de piatră
dincolo de carne și oase ești tu
spargi noaptea în dinți
sunt picătura de sânge căzută
pe trecerea spre realitatea
mută oarbă surdă nebună
femeia fără nimeni femeia fără nimic
cânt imnul tenebrelor
râd de căluțul de mare
de sirena care nechează
aș vrea să fiu o apariție frumoasă
dar nu sunt și mă mint
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete
Clepsidra timpului iubirii noastre s-a spart,
Clipele moarte revarsandu-se trist pe covor...
Lasand dare de sange innegrit in urma lor...
Privind la ele ma incearca un sentiment bizar.
Cu mana tremuranda ating un ultim dor...
Inecat in iluzii, se zbate in umbra amintirii -
Ma contopesc cu el, incercand sa dau aripi iubirii...
In van... strang in pumn doar lacrimi ce mor.
Si caut apoi in bezna simtirii prapastia rece
In care am ratacit candva sperantele-mi toate...
Le zaresc risipite pe stanci, in nisip ingropate...
Si-mi amintesc de cearta cu timpul care trece.
Pierdute in trecut sunt visele-mi de dragoste...
Regrete ma inlantuie cand ma gandesc la ele,
La ziua cand ti-am pus in palma sperantele mele
Si pe care le-ai lasat sa cada in umbra unei promisiuni false.
poezie de Maria Cristina Iordache
Adăugat de Maria Cristina Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de genele ce acoperă ochi calzi și inocenți
mi-e dor de buzele ce vor să stea întredeschise pentru un viitor sărut
și încă unul,
mi-e dor de pielea ce asteapta un alint, un răsfăț de pe buricele degetelor
mi-e dor de sânii dornici să alăpteze cu dragoste o gură flămândă de copil
mi-e dor de coapsele ferme ca niște coloane ateniene
ce sprijină micile rotunjimi ale unor fese de adolescenta timidă
mi-e dor de pernuțele ce încep să definească șoldurile tot mai clar în ultima vreme
aducând aminte adolescentei visătoare de femeia matură
mi-e dor de urechile rămase uneori fără cercei
pierduți în explozia dragostei
mi-e dor de tine toată
neștiută
dar aflată petală cu petală de inima mea...
Cu trupul cald rămas întins pe spate
fără rușine
fără vreun gând
ai stat și poate o să stai
privind la mine,
privind prin mine la viața fără timp.
poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa mea clipă...
Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la față,-
fir de risipă scurt ca o viață.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine țipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...
poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet sihastru...
Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.
Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.
Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.
Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!
Si simt,
Cum treptat ma topesc in zare,
Si de cel ce am fost ma desprt cu greu,
Il vad cum dispare.
Si simt cum dorul de mine ma doare,
Si ma doare parca toata faptura mea,
Faptura mea de eter,
De eter fara culoare.
Mi-e dor si ma doare!
Si vreau sa m-ating dar nu pot,
Si vreau sa vorbesc dar n-am glas,
Si din toate cate-am avut,
Doar scanteia gandirii mi-a mai ramas.
Si vidul cel negru si mare,
Incepe usor sa ma-npresoare,
Si-n recea tacere ma simt singur tare.
Dar gandul imi zboara aiurea,
Si uit ca mi-e teama si totul dispare!
Si simt ca n-am spatiu, simt ca n-am timp,
Si simt ca de mine nu-mi mai e dor,
Si cu gandul, ca gandul, aiurea eu zbor,
Si simt ca n-am timp si simt ca nu mor!
Si prin tacere catre niciunde ma-ndrept,
Ca o lumina de astru,
Eu sunt un gand calator,
Sunt un suflet sihastru!
Si veacul cat clipa imi pare,
O clipa in plus pentru inc-o povata,
O clipa cat veacul de mare,
O clipa ce-nseamna viata.
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
ți-am adus
o petală de trandafir roșu
în buze am strâns-o delicat
să nu o strivesc
ți-am adus și ieri o petală
te-ai supărat că am strâns-o prea tare
fără să vreau mi-am încleștat buzele
simțeam o durere în inimă
de la iubire
până la urmă m-ai sărutat
încă păstrează voluptatea trandafirului
dacă aș avea o daltă l-aș sculpta
să rămână veșnic roșu
buzele noastre se unesc
petala trece de pe buzele mele
pe buzele tale
sărutul e ușor și rapid
petala seamănă cu o rană
de îndrăgostit fericit
întins pe nisip
petala de trandafir este mângâiată
ușor de briza mării
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când lumina se ascunde
Mi-e teamă de ziua când n-am să te mai văd
și uit adeseori să-mi trăiesc prezentul
Mi-e teamă de clipa când pașii mei
se vor opri lângă ușa iubirii noastre, închisă- mută
fără ca eu să mai pot răzbi dincolo de cheie
atunci voi urî toate ușile, cheile, porțile
nopțile ce se vor topi în dimineți fără tine
Nu vreau să știu când
așteptarea ta se va contopi tristă cu dorurile noastre
iar eu nu voi mai căuta oglinda
în ochii căreia mă făceam atât de frumoasă
numai pentru tine
...................................................................
Dăruiește-mi maieul tău, iubite
să-ți simt mirosul în diminețile pustii
să-mi îmbrac oglinda cu tine
căci fără tine iubite eu sunt goală
lumina fără tine de mine se ascunde...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt o clipă...
ochii tăi nu mă văd
nu mai sunt
o clipă
de timp pierdută
cineva m-a aruncat în lume
o simplă clipă
care nu trebuie nimănui
când mă vezi mă arunci
un bobârnac și gata
m-am dus
am fost oare dată ție?
eu cu sufletul meu
transformat în clipa
nici măcar colorată
doar simplă și incoloră
nu spun nimănui nimic
nici măcar o clipă
iar în final tu sufli
în timp să mă duc
departe
gata ai scăpat de mine
de inutila clipă
care nu are ce căuta
în viața ta!
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noapte
timpul bate în geam
cioc-cioc
gândul fugar
mi-e dor de un sărut
furat, cerut
beția unei nopți de vară
dorința vie
eu, tu, o poezie
o strofă de amor
și dor
fugar, duios și totuși trecător
în seara aceasta vreau să scriu
pe trupul dezgolit de întrebări
în patul unei nopți de vară
printre suspine, lacrimi de iubire
femeie, clipă efemeră înflorită
te-ai desfăcut petală cu petală
iubesc și cânt
ating un trup, trăiesc un vis
conturul unui sân, o aparență a unui gând
e tainic ceas, e miezul nopții
cioc-cioc
deschide iubito clipa ultimului ceas
mi-e dorul drag și gândul treaz
și viața asta e un paradis
cu tine doar
trăiesc, iubesc
așteaptă-mă o clipă, vin
cioc-cioc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul de nisip
Era bunăoară-ntr-o seară de vară
Te-ntorceai acasă, poate neiubită, dar sigur frumoasă
Și mereu grăbită, din viața trăită spre viața rămasă.
Copilul din tine se-abate spre mine și vine
La copilul meu ce zidește castele pe buzele mele
Să tac, să mă uit la picioarele tale-n sandale
Pentru nisip sunt goale și le sărută ca și când
Doar el ți-ar fi bărbat, iubit, mereu flămând.
Se făcea că e seară și sunt însoțit către casă
Pe stradă de-o femeie cuminte și frumoasă
Ce poartă-n sandale nisip din castele făcute
De copilul meu pe buzele mele uscate și mute.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (27 iulie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred în tine
Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
și sunt mâhnită că
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată și,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
să descopăr acolo,
în străfundul ființei tale,
o fațetă necunoscută,
bine conservată
și special verosimilă
a sufletului tău și...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalității tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
să mi te dezvălui...!
Dar acum e târziu...
căci astăzi plec pentru totdeauna!
Totuși, nu te-ntrista:
voi lua cu mine,
doar ceea ce am crezut mereu
despre tine!
Sau... nu... mai bine,
te voi lua cu totul în inima mea,
căci încă
mai cred în tine!
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasă...
Închid ochii și se așează sub pleoape
Înger de șoapte, în noapte.
Și fiecare șoaptă este o catacombă...
Cad lacrimi în trombă...
Amintirea se disecă în mii de tăceri.
Este timpul de ieri...
Când eu - mireasă a verbului ruginit,
Îmi amintesc de-nceput.
De mireasa de rubin, cu voaluri din care,
Din râuri de sânge-am țâșnit,
Cu tălpile goale.
Căutam să cunosc fericirea
Din laptele mamei dulce și alb.
Prin Dumnezeu mi-a rămas
Far și catarg.
Au trecut ani...
Am devenit femeia-mireasă,
Femeia frumoasă, frumoasă, frumoasă...
Pășind spre altar
Cu sete de viață.
N-am gândit niciodată
Că sub pleoapele ninse
Se vor scurge deodată,
Lacrimi, gânduri și vise.
Am trimis la plimbare
Timpul iute trecut
Și sub lespezi de Soare m-am ascuns - început.
În alt timp am plecat
Și să plâng m-am decis,
Printre munții de doliu,
Pentru ultimul vis.
Și trecutul acela în zadar a apus,
Toate visele vieții ca o clipă s-au scurs.
Despre visele mele
N-am nimic să vorbesc.
Am prea multă durere,
Dar tot vreau să iubesc...
...............................................................
Pașii-aleargă prin mine,
Sunt un gând de cristal
Dintr-o vară rămasă
Rătăcită la mal.
Și din nou sunt mireasă,
Mire mi-e Infinit
Și la tâmple-mi anină
Ramuri-valuri de mirt.
Îmi e voalul un val
Peste umerii goi,
Peste umeri de ceară,
Dar e-un vis fără noi.
Doar buzele mele sunt încrustate-n nisip,
Ca urmele pașilor
Trecători prin... peste timp.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra
Privesc firul de praf scurgându-se,
E conform cu legea gravitației.
Alături un ceas numără și el secundele,
Dar sacadat, rotindu-se.
Întorc clepsidra cu susul în jos,
Pentru că mai vreau să privesc timpul...
Îmi vine în minte un plan îndrăzneț
Întorc ceasul cu susul în jos.
Crezând că pot să intorc... timpul.
Nu mai vreau să măsor nimic
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Și o teamă permanentă.
Privesc secundele cum trec,
Le grupez pe minute cu gândul să plec,
Ore întregi devin nostalgice amintiri
Și curg într-un singur sens...
Privesc clepsidra pe jumate golită
Și mă grăbesc s-o întorc cu susul in jos,
Credeam că pot să întorc... timpul...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!