Glin

Rară ploaie cădea.
Era o ploaie
de o calitate rară, vă spun,
fină, ultra fină,
de o rară transparenţă,
de un aer uşor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rară cădea.
Poate cad tot aşa
cristalele de
Boemia.
Şi ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrând în pământ,
la împărat de pământ...
(...)

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glin

Rară ploaie cădea.
Era o ploaie
de o calitate rară, vă spun,
fină, ultra fină,
de o rară transparenţă,
de un aer uşor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rară cădea.
Poate cad tot aşa
cristalele de
Boemia.
Şi ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrând în pământ,
la împărat de pământ,
la
Greul
Pământului.
Şi viermii
de o strălucire vâscoasă,
viermii
care au dat de mărul cel bun,
glin, glin
sună a lor cantilenă, vă spun.
Şi fulgerul cade aşa,

...

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glin

Rară ploaie cădea.
Era o ploaie
de o calitate rară, vă spun,
fină, ultra fină,
de o rară transparenţă,
de un aer uşor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rară cădea.
Poate cad tot aşa
cristalele de
Boemia.
Şi ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrând în pământ,
la împărat de pământ,
la
Greul
Pământului.
Şi viermii
de o strălucire vâscoasă,
viermii
care au dat de mărul cel bun,
glin, glin
sună a lor cantilenă, vă spun.
Şi fulgerul cade aşa,
încrucişând sabia.
Şi clipa dacă mai trece
ca un soare sumbru
voi asfinţi,
vai de mine, mort voi mai fi,
fără amintire, fără istorie,
în castelul meu interior
dezbrăcat de glorie,
în pădurea
dezbrăcată de frunze,
cu palid nimb
în întomnarea iluzorie.
Îmbrăcaţi pe cei goi,
rătăciţi, rătăciţi
pe stradela cu numele
de ţi se face frig.
Este un sacrilegiu
apariţia lor,
a rătăciţilor
pe zgribulita stradelă
cu schelete calcinate de frig.
Daţi-le haine de fier,
daţi-le botfori de fier.
Ploaia nu mai sună lin
al său lamento, glin, glin.
Cade acum
o ploaie de fier,
o ploaie monumentală,
ca un uriaş giuvaer.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţa e o floare rară, care tot mai mult se ofileşte; rară e că nu în orice grădină/ţară ea creşte.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nucului

Nucul e tot mai bătrân
Şi frunza tot mai rară
Seara în amurg, de departe
Umbre alungite coboară

De pe coama coşcovită a casei
O cucuvea neîncetat cheamă
Nucul e tot mai bătrân
Şi frunza tot mai rară

La mânăstirea din vale
Toaca bate în zadar
La slujba de seară
Nimeni nu coboară

Nucul e bătrân şi frunza rară

rondel de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de rară ar fi adevărata iubire, ea este încă mai puţin rară decât adevărata prietenie.

citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este tot atât de rară ca şi geniul, iar prietenia e rară ca şi iubirea.

citat din Charles Pierre Pegoy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apariţia traducerilor poetului Al.T. Stamatiad din lirica chineză constitue o rară surpriză (Ziarele)

La urma urmei, judecând,
Surpriza nu-i aşa de rară:
Stamatiad era de mult
... Chinez în arta literară.

epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata dragoste e foarte rară. Adevărata prietenie e şi mai rară.

citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Crinilor

În crini e beţia cea rară
Sunt albi, delicaţi, subţiratici. -
Potirele lor au fanatici -
Argint din a soarelui pară.

Deşi, când atinşi sunt de vară,
Mor pâlcuri, sau mor singuratici,
În crini e beţia cea rară:
Sunt albi, delicaţi, subţiratici.

În moartele vremi mă-mbătară,
Când fragezi, şi primăvărateci,
În ei mă sorbiră, extatici,
Şi pe aripi de rai mă purtară
În crini e beţia cea rară.

rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o înflorire rară. E rară fiindcă se poate produce doar atunci când nu există frică, niciodată înainte. Aceasta înseamnă că iubirea îi poate apărea doar unei persoane foarte profund spirituale. Cunoştinţă pot lega toţi, sexul e posibil pentru toţi, dar nu şi iubirea.

Osho în Calea mea, calea norilor albi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde se duc fluviile, zăpezile, păsările singuratice? Toate se scufundă în Femeie... Dar Ea este rară... Va trebui să fugim când o întâlnim, deoarece când iubeşte este implacabilă... Dar Ea este rară.

Louis Pauwels în Conferinţă imaginară: "Femeia este rară"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău de floare rară

chipul tău de floare rară
se dizolvă-n mine-ncet,
cănd te văd printre nucet,
seara-n aerul de-afară.

s-au împrimăvărat teii
şi miroase-a corpul tău,
te vor admira şi zeii,
sete mi-e de tine rău...

cu lacrima sângerândă,
sunt şi cântec, sunt şi gând,
cu figura ta cea blândă,
tu eşti floarea pe pământ.

ochiul meu albastru, verde,
ţi-a căzut pe sufleţel,
te-ar mai admira niţel,
frică mi-e a nu te pierde...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e floare rară

Dragostea e floarea rară
Ce în suflete ne creşte
Dacă este îngrijită
În veci nu se ofileşte

Dragostea e ca un soare
Ce-ncălzeşte sufletul
E ca steaua sclipitoare
Şi ca Îngerul cel bun

De o fi să o-ntâlneşti
Laso-n suflet să-ţi pătrundă
Şi acolo-n loc secret
Nu lăsa să se distrugă

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ai chelia aşa de deasă?

Păi hai să-ţi spun: întâia oară
Pe cap, chelia-mi era rară
Şi m-am gândit aşa, măi frate,
Că vreau ceva de calitate!

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Tare-i bună seara-n casă o chelie luminoasă (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare rară

La un capăt de noapte, o floare,
Certitudine-n martie trist,
Semn de dragoste vindecătoare
Peste gândul bolnav, defetist.

De-am putea reveni, la răstimpuri,
Răsărind pur şi simplu, firesc,
Ce culori, ce atingeri de fluturi...
Despre tine, iubire, vorbesc!

Dac-ai şti înflori peste noapte,
Ca un bulb în pâmântul din piept,
Ce minuni de rostire în şoapte,
Floare rară, iubire, aştept!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calitate

"Fetele", mai fiecare,
Gingăşie şi onoare,
Au o calitate rară,
Să te scoale de pe boală!

epigramă de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A face totul la timp e o calitate rară.

aforism de Harry Ross (20 februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoiul

... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin şi mai rapace
şi stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea şi cât pururea de drepte
să le cobor şi să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniştea din noi
şi peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox... cu transparenţă

Vrea îmbrăcăminte... "rară" -
Lesne să zăreşti prin ea,
Înăuntru (dinafară)
... Taine scumpe! (Ce-are... Ea)

paradox epigramatic de Ioan Crăciun Petrişan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii
Ce ardeţi în zarea deşartei câmpii,
Înalte şi fumegătoare feştile
De veghe la moartea frumoaselor zile!
Dar moartea cu aripi de ceaţă v-atinge
Când vântul vă bate şi ploaia vă stinge,
Iar frunza târzie, din rară mai rară,
Stropeşte pământul cu picuri de ceară;
Stropeşte pământul încet, până când
Tulpinele goale-or rămâne-ncurând,
Pe zarea deşartă a moartelor zile
Stând negre ca nişte scrumite feştile.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!