
Cântec de toamnă
Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii
Ce ardeți în zarea deșartei câmpii,
Înalte și fumegătoare feștile
De veghe la moartea frumoaselor zile!
Dar moartea cu aripi de ceață v-atinge
Când vântul vă bate și ploaia vă stinge,
Iar frunza târzie, din rară mai rară,
Stropește pământul cu picuri de ceară;
Stropește pământul încet, până când
Tulpinele goale-or rămâne-ncurând,
Pe zarea deșartă a moartelor zile
Stând negre ca niște scrumite feștile.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
Citate similare

Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre stejari, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râuri, poezii despre gură sau poezii despre frunze

Rondelul nucului
Nucul e tot mai bătrân
Și frunza tot mai rară
Seara în amurg, de departe
Umbre alungite coboară
De pe coama coșcovită a casei
O cucuvea neîncetat cheamă
Nucul e tot mai bătrân
Și frunza tot mai rară
La mânăstirea din vale
Toaca bate în zadar
La slujba de seară
Nimeni nu coboară
Nucul e bătrân și frunza rară
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre seară, poezii despre văi, poezii despre cucuvele sau poezii despre bătrânețe
De când... până când...
De când e lumea și pământul,
Tot de-atunci bate și vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă și tună.
Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile și nopți,
Tot de-atunci sunt vii și morți.
Din acele prea vechi timpuri
Există ani și anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.
De-atunci pomii ne umbresc
Și cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrănește
Tot ce pe el viețuiește.
De-o veșnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.
Toate-acestea își au mersul
De când există Universul.
Și după cum cartea ne-nvață,
Tot de-atunci există viață.
De când planeta are viață
Omul stă mereu în față.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.
Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile și nopți,
Nu vor mai fi vii, nici morți.
Atunci viața se sfârșește,
Când pământu-ncremenește.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre Soare, poezii despre zbor, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre păsări

Ești pământul, ești moartea
Ești pământul, ești moartea.
Anotimpul tău e-ntunericul
și tăcerea. Nu e pe lume
nici un lucru ce mai mult decât tine
să fie-ndepărtat de zorii zilei.
Când par a te trezi
ești numai durere,
o ai în ochi, în sânge
dar tu n-o simți. Trăiești
cum trăiește o piatră,
cum trăiește pământul dur.
Și te-nveșmântă vise,
tresăriri și suspine
pe care le ignori. Durerea
ca apa unui lac, se-agită și te înconjoară.
Sunt ceruri pe fața apei.
Tu le lași să se destrame.
Tu ești pământul și moartea.
poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de A.E. Baconsky
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre dimineață sau poezii despre apă

Moartea unui soldat
Viața se contractă și moartea e aproape,
Ca într-o scenă de toamnă.
Soldatul cade.
El nu devine pentru trei zile un personaj,
Nu-și impune desprinderea,
Nu pretinde niciun fel de pompă.
Moartea e absolută și lipsită de grandoare,
Ca într-o scenă de toamnă
Când se oprește vântul,
Când se oprește vântul și, acoperind cerul,
Norii își continuă, cu toate acestea, plutirea
Într-o direcție sau alta.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre nori sau poezii despre devenire
Optimism... tomnatic
Și când toamna bate vântul
Printre frunza tot mai rară,
Pe mine mă poartă gândul
Spre-a iubitei... "primăvară".
epigramă de Marian Cioacă (18 octombrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- epigrame despre toamnă
- epigrame despre vânt
- epigrame despre primăvară
- epigrame despre optimism
- epigrame despre iubire
- citate de Marian Cioacă despre iubire
- epigrame despre gânduri
- epigrame despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sperieturi, poezii despre simțuri sau poezii despre noapte

Noi trăim zile pământești, pământul are zile galactice, galaxia are zile universale, universul are altfel de zile.
aforism de David Boia (10 martie 2013)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre Pământ, aforisme despre zile, aforisme despre viață sau aforisme despre timp
Poem în oglindă
Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!
Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea!
Mult mai veselă-i chemarea și mai dulce sărutarea!
Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!
.........................................................
Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!
Mult mai veselă-i chemarea și mai dulce sărutarea.
Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea!
Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre primăvară, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre flori sau poezii despre Pământ

Pământul îndură ...
Vântul vâjâind
Viscolul vuind
Valuri vălurind
Dureri de natură.
Zile zămislind
Zale zornăind
Zone zbuciumând
Pământul îndură.
Ploaia picurând
Plaurii plutind
Planeta plângând
Natura e udă.
Marea murmurând
Munții mălurind
Mințile muncind
Cerul să le-audă.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură, poezii despre viscol, poezii despre planete sau poezii despre munți
Iubirea - modus vivendi
iubirea este lucrul cel mai frumos în viață
de n-ar fi ea nici soarele nu ar surâde
iubirea e ca ploaia pentru câmpuri toride
care spală munții de mâzgă și ceață.
de nu ar fi iubire codrii ar fi muți
tăcerea s-ar așterne peste privighetori
pe aripi de lumină suntem temerari visători
fii ai naturii ai dragostei recruți.
de nu ar fi iubirea ar suspina marea
țipetele ai ar goni pescăruși
am bântui prin lume ca niște spiriduși
s-ar răscoli pământul, izvoarele zarea.
fără iubirea sacră sfinți n-ar picta icoane
și stelele pe cer ar muri în canoane.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre stele, poezii despre păduri sau poezii despre privighetori
Depărtări
Înspre câmpul cel cu grâne,
Spic de foc pe lan întins,
Mai arunc câte-o privire
Căutându-le 'nadins,
Zile păsări călătoare,
Petrecându-le în larg,
Au răpit în ciocuri pânza
Scorojitului catarg.
Știu le caut înzădarnic,
Înapoi nu vor veni,
Se vor duce deodată
An cu an și zi cu zi...
Și privind ațepenirea,
Amintirile-mi rămân,
Tânăr sunt la-nfățișare,
Dar cu sufletul bătrân.
Parc-un glas încet te cheamă,
Spre hotarul celor zări,
Iar în suflet se revarsă
Valul apelor de mări...
Bate vântul la fereastră,
Printre gene suflă rar,
Împlântați în coloritmul
Stinsului crepuscular,
Ochii stau robiți de vraja,
Ațintiți spre-același loc,
Căutând să dea de urma,
Rătăcitului noroc.
Pe când cerul cel albastru,
S-a desprins de ei demult,
Mă mai uit în depărtare,
Căutându-le mai mult,
Păsări dând din aripi, zarea
Umple-ar, câte-s depărtări,
Purtând ciocuri fericirea
Și de binele păreri!
Rezemînd de palmă barba
Mai îngân cu doru-mi plin,
La deschisa mea fereastră,
Zile trec, păsări nu vin...
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre tinerețe, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre noroc
Glin
Rară ploaie cădea.
Era o ploaie
de o calitate rară, vă spun,
fină, ultra fină,
de o rară transparență,
de un aer ușor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rară cădea.
Poate cad tot așa
cristalele de
Boemia.
Și ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrând în pământ,
la împărat de pământ...
(...)
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Emil Botta despre ploaie, poezii despre tristețe, citate de Emil Botta despre tristețe, poezii despre calități sau poezii despre calitate

Rondelul Crinilor
În crini e beția cea rară
Sunt albi, delicați, subțiratici. -
Potirele lor au fanatici -
Argint din a soarelui pară.
Deși, când atinși sunt de vară,
Mor pâlcuri, sau mor singuratici,
În crini e beția cea rară:
Sunt albi, delicați, subțiratici.
În moartele vremi mă-mbătară,
Când fragezi, și primăvărateci,
În ei mă sorbiră, extatici,
Și pe aripi de rai mă purtară
În crini e beția cea rară.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crini, poezii despre singurătate, poezii despre delicatețe, poezii despre aripi, poezii despre argint sau poezii despre alb

Doamnă
sunete-n amurg tăcute cad
trec zile
încet vântul în mine bate
o inimă mă doare
un gând de sus mă ninge
cu frunze
albă de pian o clapă apăsată
mă strigă și-mi spune
că la ușa vieții mele
bate
încet încă o toamnă
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre ninsoare sau poezii despre inimă
Nebunul bate balta și tot pe el se stropește.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre nebunie

Dansează-mă...
Dansează-mă
până îmi vor crește aripi
în loc de picioare
iar sângele
să mi se aștearnă
ca o poteca
pentru acei pelerini
ce poartă luna pe frunte
fără ca pintenii timpului
să-i fi atins.
Dansează-mă
ca și când ar umbla moartea
pe strada mea
și eu aș vrea să mă înalț
să văd cum e
când îți urlă pământul
sub tălpile-păsări
de teamă că nu se vor întoarce pe el...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre pelerinaj, poezii despre frică sau poezii despre creștere
Când toamna aurie
Când toamna aurie
Își arată zâmbetul,
O dulce nostalgie
Îmi inundă sufletul.
Frunzele în dansul lor
Își cântă despărțirea,
Iar crenguțele de măr
Rămân cu amintirea.
Au ruginit frunzele-n vii,
Curând în horă vor zburda.
Peste ogoarele pustii,
Zile și nopți vor colinda.
Va juca cu ele vântul
Până iarna le-învelește.
Chiar când doarme-întreg pământul,
Vântul tot nu odihnește.
Viscolește peste țară,
Vâjâie parcă-i nebun.
Nu-i chip să mai ieși afară.
Nu mai e nimeni pe drum.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre odihnă
Imaculare
Liniște...
Dincolo de mine - Viața!
"Nici un copac nu crește până la cer."
Unde să mă înalț?
...
Când o să-mi arăți lebăda
O să cred în nuferi
Și n-o să mă mai tem să ating
Pământul
Cu gura!
...
A trebuit să suport mereu
Nașterea
Dansul suav,
Dezmățul,
Moartea
Și umbra
Cuvintelor
În care buze aprinse trec din credință
În decepție.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre naștere, poezii despre lebede, poezii despre dans sau poezii despre cuvinte
Planeta noastră dă test
De la Est până la Vest
Planeta noastră dă test.
De la Nord până la Sud
Multe vaiete se-aud.
Pământul fuge de sub noi,
Vulcanii spulberă noroi,
Lava ne carbonizează,
Viața noastră încetează.
Pe-ntreg pământul se-ntind
Limbi de flăcări și-l cuprind.
Fie mări, fie oceane,
Parcă sunt niște cazane
Unde apa clocotește
Și toate le opărește.
Munți și dealuri se prăvale,
Nu mai există nici vale.
Totu-i flacără și fum.
Pământul se face scrum.
Intră în dezintegrare
Și încet, încet dispare.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre vulcani, poezii despre ocean, poezii despre existență sau poezii despre cenușă