Narcisism

Narcisism
Sus, în luminiş de ape,
Narcis stă cuprins de jale,
Privind chipurile sale-
Cum, în timp, încep să crape!

Unda le duce la vale,
Printre pietre şi cascade,
Unde nimeni nu mai şade-
Să-l contemple în visare!

Şi, cuprins de disperare,
Văzând tot ce se întâmplă,
Având ghiocei la tâmplă-
Narcis iese din visare!

Aşa sunt destui şi-n viaţă,
Îşi iubesc la ei doar chipul,
Până când le vine timpul-
Să-l privească cum îngheaţă!

Doar Izvorul n-are chipuri,
Curge veşnic către vale,
Cărând chipuri în visare-
Printre pietre şi nisipuri!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Pagina Facebook
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul teiului

Iubirea mea din altă vale,
În ochi nu mai aduni scântei,
Cum nici miresmele de tei-
Nu-ţi mai aduc fiorile-n cale!

Dar poate-n gândurile tale
Mai rătăceşti pe vechi alei:
Iubirea mea din altă vale-
În ochi nu mai aduni scântei!

Te vei fi stins poate de jale,
Precum un trandafir pe stei,
Tot dând ocol pe lângă tei
Prin anotimpurile sale-
Iubirea mea din altă vale!

rondel de Vasile Neagu-Scânteianu (14 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Licuricii,
stele căzute pe pământ
luminează -în întuneric.
Greieri se aud cântând
sporind al serii feeric.
Din deal în vale coboară
doina unui ciobănaş.
Dorul la iubită-i zboară,
oile dorm pe imaş.
Neobosit, doar izvorul
şipoteşte printre pietre.
Doar el este călătorul
ce duce dorul la fete.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între maluri umezite, apa curge fără griji,
Peste pietre slefuite şi cascade în oglinzi,
Dar, torentele vieţii trec printre atâtea uşi...
Până când toate se închid,
Şi rămân doar spirit mut.

poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcisism valutar

Narcis privindu-se-ntr-o apă,
S-a-ndrăgostit de-a sa figură
O dragoste curată, pură
Şi mulţi de-acest sindrom nu scapă
Iar în oglindă, la agapă,
Când o vedetă, fată dură,
Se-admiră mult, peste măsură,
Vădit, rivalele îşi sapă
Legenda lui Narcis se pare,
Că înc-o variantă are:
Privind bancnota verzulie,
Cu Lincoln că ar semăna
I se păruse lui Ilie
Şi-atunci, s-a-ndrăgostit de ea.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vis frumos...!

Ce vis frumos!... Ce pietre nestemate
Îţi irizau surâsul languros,
Când stelele luceau atât de jos-
Pe firmamentul nopţii adunate!

Le-aş fi cules cu rouă amestecate
Să ţi le prind în părul luminos:
Ce vis frumos!... Ce pietre nestemate-
Îţi irizau surâsul languros!

Aş fi comis de dragul tău păcate,
Dar tu mi-ai zis:,, Eşti visul meu frumos!
Nu poţi să fii: nici rău, nici păcătos-
Rămâi doar poezie mai departe!''

Ce vis frumos!... Ce pietre nestemate!...

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (30 martie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Se mistuie apa în hâu neştiut...
Ar vrea să răsară din noapte.
Îşi caută vadul, în beznă piredut,
Se-nalţă în murmur de şoapte.
Cutremurul iată, mişcând nevăzut,
I-a dat şi speranţa să iasă...
Tresare şi are un susur plăcut...
Răzbate afară din casă...
Cu fiece ploaie ea creşte mereu.
Din picur, şuvoi se preface.
Izvor unduind printre pietre cu greu,
În vale se-avântă şi-i place.
Izvorul se face pârâu, mai apoi,
În umbră de crengi, printre pietre.
Şoptind la meandre, un cântec vioi,
Pe locul uitatelor vetre...
Pe stâncă ea cade-n cascadă, ca-n vis.
În vuiet, tot creşte cu vântul.
Şi urlă amarnic, pe drumul deschis,
Se năruie-n vuiet, rupându-l.
În stropi şi în aburi ea geme mereu.
Şi-şi află, în fine şi calea.
Pământu-i dă forţă, precum un Anteu,
Salută câmpia şi valea.
În râul albastru, sub cer de cleştar,
Îşi duce podoaba de unde...
Se varsă în fluviul cel mitic, hoinar...
Donaris, cu dor îi răspunde...
Acesta-i periplul de unde adus,
În valuri, pe-a apelor cale.
Cu dragi curcubeie, din zori, spre apus,
Îşi poartă destinul, la vale...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stropii de ploaie

sunt nume rătăcit
pe un ţărm, nu ştiu care
visare, privire, uitare
în colţuri de mare

stau, printre alge şi scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu scrijelesc pereţii de humă

în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori şi petale

am crescut în gunoaie
păşesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge şiroaie

plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii

femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă şi ţip a chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar

Sunt doar un om, atât, un om,
Sunt trecător, sunt căutător,
Sunt într-o piesă un actor,
A unora şi-a tuturor.

Sunt ca şi alţii, bun sau rău,
Sunt suflet tainic, visător,
Sunt când în cer sau când în hău,
Sunt muritor şi sunt un dor.

Sunt pentru tine... de contează,
Sunt cum e timpul, sunt o frază,
Sunt ploaia rece sau o oază,
Sunt rimele care-mi dansează.

Sunt doar un om şi el e pom
Şi ea-i o floare, nu-i oricare,
Şi el e râu, curge spre vale,
Şi-aceeaşi piesă, râde, doare.

Sunt noaptea umbră sau visare,
Simt dimineaţa nor sau soare,
Sunt cum e roua de pe floare
Cu dulce-i rece... dulce oare?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralele

Visurile,
dune mişcătoare în lumi de poveste.
Gândurile,
corăbii pe mări neumblate.
Dorul,
vis rătăcit printre astre.
Depărtarea,
punte legănată de ape.

Amintirile,
poteci năpădite de vreme.
Speranţa,
izvor susurând printre pietre.
Somnul,
copil rătăcit în savane.
Chipul tău,
icoana clipei ce vine.

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016 (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcisa

Narcis din mitologia greacă
De o frumuseţe rară
Nu iubeşte nicio nimfă
Numai umbra lui fugară

Echo se îndrăgosteşte
Dar rămâne în ecou
Narcis apa o priveşte
Şi sărută chipul său.

Dar acolo unde moare
Nimfe plâng, dispar în ploi
Şi pe mal răsare floare
O narcisă din trifoi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doru-i dor atunci când doare

Du-mă, dorule, acolo
Unde dorul nu mai doare,
Du-mă unde ştii că nu-i
Înspre dor nici-o cărare!

Du-mă, dor, poartă-mă-n codru
Printre pomii desfrunziţi
Să le-alin sufletu-n geamăt
Că-s de doruri bântuiţi!

Du-mă, dorule, şi-mi poartă
Paşii dorului din mine
Unde crezi că voi găsi
Un alt dor să mă aline!

Du-mă, dor, prin lacrimi verzi,
Printre frunzele în jale,
Prin păduri fără de urmă,
Doar sub paşi a mea cărare!

Dor nebun, făr' de astâmpăr,
Poartă-mă pe unde crezi
Că mi-oi stinge focul greu
Sorbind roua din livezi!

Du-mă şi pe lacu-ncins
Când îmi arde doru-n noapte
Să-l înec şi-apoi să-l plâng
Printre hohotul din şoapte!

Şi cu lacrime de nufăr
Să-l jelesc a mia oară,
Iar cu-al tremurului glas
Să-l mângâi ca să nu-l doară.

Du-mă, dor, pe unde ştii,
Peste lume, peste mare!
Doar murind de dor simţit-am
Doru-i dor atunci când doare.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteptările visării

Acum aş vrea să deştept visând
câteva deşteptări despre visare.
Adevărata visare nu este aceea
când nu-ţi este întrerupt somnul sau
când îţi este ruptă în două privegherea.
Adevărata visare este numai acea visare
când ţi se întâmplă
(dacă ţi se întâmplă)
să ţi se deştepte în vis fericirea
de a visa la altcineva
decât la tine însuţi.

Adâncă visare
(bună seara, priveghere!)
Măreaţă deşteptare
(bună dimineaţa, trezvie!)
Acum visez. Deşteaptă-mă,
Doamne, că nu ştiu ce fac!

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piramida

Căutat-a faraonul nemurirea în nisipuri,
Mii de arhitecţi şi meşteri a silit în mii de chipuri
Să-i clădească piramidă către-a cerurilor porţi,
Viaţa-ntreagă ctitorit-a doar mormântul unei morţi,
Căci trăia doar pentru dânsa, nempăcat, golit de sine,
Nu spre luxul vieţii ăstei, ci al celei care vine,
Plănuind cu mult detaliu tot ce va să-l mulţumească,
După ce va fi să-ncheie socoteala pământească.

Şi-n al său iatac adesea, dezbrăcat până la piele,
Îşi lega jur împrejuru-i de mumie obiele,
Ca-ntr-un joc ciudat, în care îşi imagina aprins
C-a murit şi că păşeşte un hotar de necuprins.
Învelit în pânze astfel, ca un prunc reînfăşat,
Se visa un flutur care, din gogoaşă înviat
Spre o viaţă înnoită în câmpia-paradis,
Se juca în părul negru al lui Isis şi Nephthys.

"Vino, tu, măreaţă Isis," striga dânsul în delir,
"Mă-ntregeşte, cum odată pe iubitul tău Osir!
Trupul meu e rupt în zgrunţuri, minţile-mi sunt deşirate,
Tu fii buna mea zeiţă şi adună-le pe toate!"

Dar zadarnic faraonul se-nchina la Eneadă,
La pisici cu talismane în ureche şi în coadă,
La ibişi ce din izvoare chipul lunii-l sorb în pliscuri
Şi la templele imense care suie obeliscuri.

Iată-l veşnic la fereastra-i, mâinile că şi le frânge,
Parcă-i vine să blesteme, parcă iar îi vine-a plânge,
Căci într-un coşmar văzut-a, când era încă efeb,
Că-ntr-o zi, Nut cea-nstelată se va prăvăli pe Geb,
Că-ntr-o zi întreg Egiptul se va scufunda-n risipuri,
Că-ntr-o zi, până şi Nilul se va stinge în nisipuri,
Că-ntr-o zi, nici o fărâmă din deşert nu va mai fi,
Că-ntr-o zi, nici ziua care să mai zici că este zi...

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea ucisă

am aripile rupte
sunt pasăre rănită
închisă într-o colivie
să zbor unde
să zbor de ce
să zbor cu ce
ieri au ucis pasărea
cu pietre
au ascuns cântecul
sub pietre
au îngropat inima
între pietre
pe ţărmul pustiu
azi, doar sânge
pe pietre

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La supermarket nu găsesc idealuri

aici sunt obişnuiţi să vândă iluzii
oferă chiar promoţii la aşa ceva
nici iubire nu găseşti pe rafturi
doar vise de plastic frumos ambalate
la preţ redus
pentru cei care nu mai au timp
de visare
apropo am căutat şi timp
am un amic care se plânge des
în curând e ziua lui
o să-i ofer o clipă în dar
din viaţa mea
şi o îmbrăţişare

ce ţi-e şi comerţul ăsta
uite
până şi mânăstirile îl vând pe Dumnezeu
şi oferă promoţional
un pahar de colivă

de aceea duminica mă prinde printre rafturi
unde mă pierd aproape ca-n viaţă
printre o sumedenie de nimicuri
apoi într-un final
îmi golesc speranţele la casă
acolo unde o casieriţă frumoasă
precum o zi în rai
mă trezeşte cu un ton de automat
plătiţi cu cash vă rog
speranţele nu mai au demult nicio valoare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Nu trebuie sa ceri. Sfarsitul vine,
Sa ne ingroape-n flori de portocal,
Doar doru-n viata inca ne mentine,
Prin vremi, deasupra fiecarui val,

Nenorociri cu chipuri de femeie,
Nenorociri cu chipul de barbat,
In zile-ncearca dorul sa ni-l ieie,
Si in iluzii groapa ne-au sapat.

Degeab-arunca zilele cu pietre,
Si-n gheare trupul jalnic mi-l framant,
Eu ard mereu tacerile din vetre,
Si cresc ca floarea noaptea din pamant.

poezie de Ion Vanghele (2 august 2008)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goana

O vale apune iar alta dispare în goana nebună a trenului meu.
Mă uit pe fereastră, mă cufund în visare.
Trenul goneşte! Doar el, nu şi eu!
Dar trenul opreşte.
Se suspendă o clipă în goana nebună în care-a pornit.
Iar scurta secundă tot moare şi-nvie,
Oprirea-i se scurge pe veşnicul drum.
O roata n-i viaţa, şi-o mişcare eternă,
Un crâmpei, cugetare transformată în scrum.
Mai iute ca trenul îmi zboară şi gîndul
Şi cuprinde-ntr-o clipă viitor şi trecut.
Un artist ce pe loc îmi pictează o lume.
O lume ce este, sau o lume ce veşnic
el nicicând n-a ştiut.
O lume apune iar alta dispare în goana nebună a gîndului meu.
Mă uit pe fereastră, mă trezesc din visare.
Trenul opreşte! Doar el, nu şi eu!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e barbară, cum e barbar izvorul care îşi făureşte drumul printre pietre; ea nu-i ca apa îmblânzită de la robinet, care curge în oraşele civilizate.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroarea lui Narcis nu e de a se îndeletnici cu sine. E de a se îndeletnici într-un anumit fel cu sine. Narcisismul e un blestem numai pentru cei care, văzând, vor să-şi fixeze imaginea; să rămână la ei înşişi, pentru că sânt perfecţi.
Eroarea lui Narcis e de a fi perfect. E singura lui imperfecţiune.
(Plagiez cumva pe Gide?)

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tihnă

Iată,
Eu eram glasul celui
Ce-a strigat în fântână.

Numele tău l-am citit
Printre pietre.

Dincolo de marginea zării
Este o vale
Cu turme de oi.
Lasă-ţi urciorul căuş pentru apă
în semn de aduceri-aminte.

Vino,
Şi casă cioplită vom face.
De viaţă
Odăile multe-n lumină
Vor râde.

poezie de Eugenia Miulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!