Greierele
Iar pe greierele șef
Îl strâng și ciubotele
De inspector n-are chef
I-a-nghețat chiar notele.
La furnica cea tăcută
Un model de disciplină,
Ordine desăvârșită
Și cămara plină, plină!
Înfășurat în cojoc,
Nu se teme de nimic,
Moș Martin va sta pe loc,
Rozându-și degetul mic.
Pe punte către izvoare
Sunt chemate să coboare.
sonet de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Greierele și furnica
La margine de răzor
Greierele cel burtos
Sub o tufă de mohor
Trândăvea, dormea pe jos.
Mai cânta la ceas de seară
Pe la crâșmă, pe la bar,
Bucuros că se-adunară
Câțiva bani de buzunar.
S-a gândit c-ar fi mai bine
Că nu i-ar fi deloc greu
Să plece în țări străine
Să susțină un turneu.
A avut succes scripcarul,
Zdrăngănind de zor manele,
Își umpluse buzunarul
Cu euro și lovele.
Revenit în prag de iarnă
Nu-i mai cunoștea-i ținuta,
De sus începea să cearnă,
El își număra valuta.
Arogant și îngâmfat
Azvârlea cu banii-n aer,
Vecinile s-au mirat:
-Uite ce-a ajuns un fraier!
Îi întoarse spatele
Furnica plină de ciudă,
Își chemă suratele
Mai aproape să audă:
- Am muncit întreaga vară
S-adunăm ceva în sac,
N-avem nimic în cămară,
A fost anul prea sărac.
Ani la rând, vară de vară,
Muncim ca la loz în plic,
Ne spetim, fugim pe-afară
Și nu câștigăm nimic.
Vom schimba urgent macazul,
Ne reprofilăm la anu',
Vinovat de tot necazul
Cică-i unul... Topîrceanu!
fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierele și furnica ar fi un cuplu fericit, dacă n-ar veni iarna.
aforism de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
O disciplină mecanică, o disciplină care, prin amenințări, pedepse, apeluri către ambiție, va realiza o ordine perfectă în ceea ce privește purtarea și munca nu va rămâne totuși fără nicio consecință în viitor.
Fr.W. Forster în Școala și caracterul, probleme morale ale vieții școlare (1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierele și furnica
Dintre fabulele care
Au avut succes odată,
Este una ce îmi pare,
Astăzi, foarte demodată,
Chiar mai mult, inoportună
Pentru-această rânduială,
Cu-o morală care-i sună
Nici ca nuca-n tencuială ;
"Greierele și furnica"...
Lăutar, ea gospodină!...
Fac pariu că și bunica
De-ar citi-o se închină
Fiind vremile schimbate,
Crize lungi și barosane,
Plus că nu sunt menționate,
Celulare, blugi, Merțane,
Iar apoi, e-o "Uniune",
Ce, pentru armonizare,
Fabulei i s-ar impune
O reactualizare
După legi europene,
Și cerințelor de piață,
Puse vechile catrene
La situația de față,
Fără vreo discriminare,
Sau rasism, iar în finală
Greierele fi'nd cel care
Va veni cu o morală
(Orișicum, de vreți-nu-vreți,
Doar privind la noua eră,
Cam toți vechii cântăreți
Au făcut azi carieră!)...
Greierele, deci, artist,
Cu conservator, se știe,
Domiciliu, navetist,
Neplătind la stat simbrie,
După șprițuri și manele,
Cam pe la sfârșit de vară,
Rămânând fără lovele
Și sacâz pentru vioară
S-a gândit că n-are rost,
La furnica cea ingrată,
Să mai meargă ca un prost
A mai lua sictir o dată
Și s-a dus la bancă, drept,
Cu elan și bucurie,
Precum omul înțelept
Să se bage-n datorie ;
Credit, neavând vreodată,
I-a fost... dulce, sugerat,
De o viespie-nțepată
Să se ducă la furat....
Trecu strada vizavi,
La o bancă și mai mare
Unde ăia,-n plină zi,
I-au rupt câteva picioare ;
Dar povestea lui, șocantă,
Fiind vorba de lovele,
Acu-i mai interesantă,
Ca și în telenovele:
Dup-atâtea ghinioane,
Prin ce șmen, nu am habar,
A vândut, pe milioane,
Scripca lui ca... Stradivar!
Virtuos, plin de talente,
Și bengos la caracter,
Se trezi, eminamente,
Peste noapte că-i bancher,
De-a-nceput chiar a se teme
Nu de foame, nici de sete,
Regulat de noi probleme:
Banii trebuiau să fete,
Și cum fraieri n-a găsit
Să producă fecundare,
Nu știu cum, și-a amintit
De furnica muncitoare (!?)
Care, fiind gospodină
Și naivă, dedicată,
Era, fără altă vină,
Prada cea mai indicată
Să-i ofere-un împrumut
Cu-o dobândă ideală,
Doi la sută, doar atât,
(Asta numai de momeală)
Pentru țoale, termopane,
Chiar și două limuzine,
Ori să-și bage silicoane
Să le-oftice pe vecine ;
Așa că, într-o clipită
Și cât doar ai zice pește,
Furnicuța ispitită
A făcut ce-i omenește,
Coborând pe înserat
Dintr-un Mercedes balșoi
Și cu-n pept de-a virusat
Cam un sfert de mușuroi,
Până-n zori, când ( băi bădie,
Cum se dă și azi din fleancă!)
Devenise pandemie....
Toate-au dat buluc la bancă,
Unde, binefăcător,
Cu-n procent de-ți dai karate,
Le-a dat greierele, lor,
Cât puteau căra în spate,
De-a ajuns un mușuroi,
Furnicuțe muncitoare,
Generații apoi
Să plătescă fi'nd datoare,
Întreit, chiar mă gândesc,
Pentru zeci, sute de ani,
Fi'n'că timp ăi de trudesc
N-au, oricum, să facă bani...
Iar acuma, spre finală,
Greierele, cum spusei,
Va veni cu o morală
Ce-o găsiți și singurei
Numai de veți lua aminte
La o mică eroare:
O furnică... n-are minte
Să ajungă debitoare!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-așteaptă o barcă la mal...
M-așteaptă o barcă la mal...
A înverzit de-atâta așteptare,
tăcută
răbdătoare,
sub anotimpuri ce se derulează
ca un film
cu multe, prea multe episoade,
cu multe, prea multe primăveri...
Lopețile-i sunt crengi acum,
dau muguri,
înfloresc,
rodesc...
E plină de cuiburi
barca mea,
e plină de culoare,
de miresme,
de triluri fermecate.
Până și timpul s-a cuibărit aici
și aripi dă secundelor
ce zboară în lume
ca roiuri nesfârșite
de lilieci bezmetici...
Dar nu...
Nimic nu poate
aduce uitarea:
m-așteaptă o barcă la mal,
tăcută, răbdătoare,
m-așteaptă,
deși chemări îmbietoare
aude mereu
de dincolo de zare...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vot
Din ura viscerala pentru o Furnica,
Și Viespea și gândacul au votat
Insecticidul sa le fie chiar Vlădica
Și a murit și greierele ce de la vot a absentat.
epigramă de Mihai Ristea Corneanu
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E noaptea suavă și osânda plăcută
E noaptea aproape-nspre orele două,
Când visele strâng nectarul din sâni
Și scutură pulberi albastre prin rouă
Privirea-ndrăzneață din ochii păgâni.
E noaptea atinsă... de o vie chemare,
Când coapse nebune... și albe mă vor,
Adânc a pătrunde în miezul de floare,
Năvalnic... ca apa, semeț... ca un zbor.
E noaptea plăpândă, sfioasă și plină,
Când clipe rebele în cupe se ascund
Și fluturi ce aleargă spre clipa divină
Turna-vor în tine... amorul... profund.
E noaptea suavă și osânda plăcută,
Când fulgeră gânduri și astrele cad
La porți de izvoare, iar luna-i tăcută,
Ca cetina verde... sfințită... de brad.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ordine și disciplină
Și la paradă
Se stă... la coadă...
distih de Constantin Enescu (28 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Greierele e pașnic, mai ales cu furnica...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierele și furnica, botezați Romeo cu Julieta...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierele: cântecul i-a scos furnica în cale...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Ani în șir, chip generos,
Am așteptat pe Făt-Frumos,
Care-a venit pe calul alb
În zori de zi și plină iarnă,
Ca aminitirile să cearnă.
poezie de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cămara goală -
în găleata plină ochi
luna de pe cer
haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Argentina Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce...
... mă nasc nud, orb aproape și doar plâng, plâng, plâng,
parcă știu dinainte, fără nimic să știu, că mă frâng, frâng
epopeea, ce-o încep să mă spun lumii cine sunt, sunt
și n-am minte deloc, nu știu cum e voiaj, cât de crunt, crunt
cum mă înconjur de zâmbet, să-l pot crede, când pot ce să cred, cred
că e numai frumos și doar bine o să fie, bun purced, îl purced
căci să mângâi învăț, că mă mângâie palme și noapte și zi, zi de zi
mi se spune, mereu, nu înțeleg mai nimic, mi se spune c-așa tot va fi, tot va fi
și se pare că vreau, mă răsfăț căci cuvinte presimt, oh presimt,
nu mă las, îmi strâng mâna în gingii că n-am dinți și mă mint, mint
la rându-mi, de mic, fiindcă am crez că-s cu toții la fel, tot la fel
ca și mine un nud, orb aproape, ce plâng după același model, ce model
imperfect și cum minte n-am, cum, cum de naște din bun orișice, orișice
ce se adude în ecou undeva, într-un rid de pe frunte, ce-i plină de riduri... de ce e, de ce e, e de ce?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când viața este plină de literatură, literatura nu-i deloc plină de viață.
Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (12 mai 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
brumărel deja -
cămara furnicilor
aproape plină
haiku de Doina Maria Tudor (7 octombrie 2017)
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
cămara plină -
șirul de furnici venit
în inspecție
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ești tu!
Cu inima arsă, de șoaptele fierbinți
Te cred pe cuvânt, dar știu că poți să minți!
M-ai fermecat, cu zâmbetul tău!
Gurii tale, nimic nu-i trebuiește, chiar nimic!
Și cât sunt eu de mare,
Mă ai la degetul tău mic!
Fără de sandale,
Mă plimb pe nisip, pe nisipul moale!
Fără tine!
Atât de simplu, tu spui nu!
Mă lași, pleci! Chiar pleci?
Nu știu când glumești!
Nu știu când greșești!
De ce mă lași?
Adun nisip în palmă
Făcând câțiva pași!
Spre tine vin, cu visele mele!
De mână te țin!
Pe-o cărare mică, dar plină de stele!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea fără lună plină
Nu mai sunt cel pe care l-ai împătimit,
a rămas în inimă să-ți topească dragostea,
focul are pâlpâiri mai rare
nu-l mai ațâță paiele din căpițele de fân.
Noaptea nu mai are lună plină, nebună
în care se varsă euforiile ascunse
cu tumultul apelor învolburate de furtună,
păstrează pe umeri capul
și aduce liniște în câmpul descoperit,
o sădește să răsară-n primăvară.
Nicio umbră nu mă oprește
să trec prin pădurile de argint
cu vulturi pe cerul deasupra lor,
de gândurile se vor înclina la stele
fără să fie chemate de îngeri,
eu voi fi acolo altul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudată specie e omul: nu recunoaște că n-are geniu, talent, inspirație sau chef de muncă. El mereu, chipurile, n-are timp?!
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!