Când viaţa este plină de literatură, literatura nu-i deloc plină de viaţă.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (12 mai 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred cu pasiune în literatura lui Creangă, care este mai nouă ca oricând, şi-aştept astfel de literatură, cu existenţă permanentă. Dar, de fapt, rezultatul aşteptărilor mele constă într-o suferinţă teribilă, pentru că literatura a devenit artificială. Când citesc, parcă aş îmbrăca o haină care mă strânge. Pe când, citind două fraze din marii scriitori, e suficient.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (12 mai 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă enervez citind literatură modernă, pentru că nu pe mine mă vizează această degradare ce o caracterizează, ci vizează generaţii întregi, care nu mai găsesc nimic în cărţi. O parte dintre tinerii de azi caută peste tot cuvântul, cu rostul lui, ideea. Dar nu găsesc decât o literatură anostă, care vorbeşte despre sex şi care transformă viaţa într-un spectacol urât. Nu vreau ca literatura să fie frumoasă, vreau ca ea să meargă la inimă, să te enerveze, măcar să te insulte cu talent.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (12 mai 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatura se inspiră din Viaţă, iar Viaţa – din Literatură.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa şi liniştea

O viaţă fără zbucium, o viaţă liniştită,
E-o viaţă care este de două ori trăită.
Când plină e de certuri şi de brutalitate,
Ea nu mai e trăită nici doar pe jumătate.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de nemărginită este inima omului! Sângerează şi se sfâşie prin toţi spinii de pe drumuri. Şi totuşi, rămâne mereu prea plină: mare, prea plină de dureri.

aforism celebru de Constantin Tsatsos din Aforisme şi cugetări (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o viaţă plină. Plină de lipsuri.

paradox aforistic de Lucian Velea (aprilie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

VIAŢA OMULUI E PLINĂ DE SURPRIZE
Viaţa Omului pe lume este plină de surprize
Chiar dacă trăitorii sunt ghidaţi de noile devize,
Acestea toate bune pot să fie ori pot să fie rele,
Oricum ar fi, tu muritor, nicicând să nu-ţi planifici mize.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este o tragedie plină de bucurie.

definiţie de Bernard Malamud
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoironia-i calea dreaptă

E plină ţara de poeţi în vogă,
De prozatori şi pictori geniali
De politicieni "corecţi" şi "bestiali"
E plină şi de filozofi cu morgă...

E plină ţara de autostrăzi,
Nu mai avem pe unde pune grâne
E plină şi de "băieţaşi" cu "zâne"
Stă bunăstarea straturi prin ogrăzi...

E plină ţara de oameni "cu stare"
Ce investesc spre-a noastră dezvoltare
E tot suflat cu aur, munte, mare...
E mult... insuportabil... şi mă doare!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 26 septembrie 2021 (26 septembrie 2021), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatura nu poate oglindi toate aspectele negative din viaţă. Principalul motiv este acela că literatura poate să aleagă, iar viaţa nu.

citat din Pio Baroja
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriem din viaţă şi numim asta literatură, iar literatura trăieşte întrucât existâm noi în ea.

F. Sionil José în În căutarea cuvântului: Eseuri selectate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare tristă

În viaţa plină de capcane,
Să ne ajuţi acum nu poţi
Avut-ai mulţi copii Ştefane,
Dar văd că n-ai deloc nepoţi.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De poţi fi!

Poţi fi cerul plin de stele şi n-ar fi o minune!
Poţi fi lacul veşnic dulce, plin de pasiune!
Şi minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au şters a tale urme, adânci din viaţa mea!

Poţi fi marea toată, plină, plină de comori!
Poţi fi înger alb sau negru şi să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruieşte-ţi viaţa toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poţi fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poţi fi orice fiinţă vie, care încearcă şi o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-şi revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat şi au rămas doar goale maluri!

Poţi fi ochiul ce priveşte şi priveşte neîncetat!
Poţi fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să ştii că orice ai fi, nu mai eşti cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, şi deloc nu te-ai întors!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu floare de salcâmi şi de castani

Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriţi toţi irişii,
De ninsoarea asta par surprinşi.
Fluturii de întristare, stau ascunşi.

A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia şi socul
Şi ele şi-au găsit sorocul,
Albinele îşi caută norocul,
În plină lună a lui mai.

Ce primăvară şugubeaţă,
Când totu-i verde
Şi pornit la viaţă,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!

Ninge, iubitule,
Cu floarea de salcâmi
Şi de castani,
În plină lună a lui mai...
Tu, nu-nţelegi să vii,
Tu, nu vrei să mai stai...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc literatura pentru că este o manifestare a vieţii poporului, oglinda societăţii... Cine poate să formuleze ideile noi în asemenea formă ca să fie înţelese de popor, cine, oare, dacă nu literatura?... Fără literatură, societatea nu poate exista...

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torţă aprinsă

Căderea stelei din înalt,
Chiar de se face-ncetişor,
Nu-i fenomen neobservat
Şi nu rămâne locul gol.

O altă stea, de viaţă plină,
Se rânduieşte să-i ia locul,
Să crească mare, cât norocul.

Să-i fie calea liberă, deschisă,
Să fie-n sinea ei o torţă-aprinsă
Şi-n strălucirea-i să n-ajungă

Căderea-i tristă şi amară,
Să vezi artistul când coboară,
Dar şi mai trist când cade-o ţară!

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea dintâi întrebare, cu care trebuie să se ocupe o expunere a istoriei literaturii române, este: când începe această literatură? Dacă vorbim de literatura poporană, atunci trebuie să începem o dată cu poporul român; dacă vorbim de literatura cultă, trebuie să spunem că începe mult mai târziu.

începutul de la Istoria literaturii române, Introducere de Gheorghe Adamescu (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea dintâi întrebare, cu care trebuie să se ocupe o expunere a istoriei literaturii române, este: când începe această literatură? Dacă vorbim de literatura poporană, atunci trebuie să începem odată cu poporul român; dacă vorbim de literatura cultă, trebuie să spunem că începe mult mai târziu.

Gheorghe Adamescu în Istoria literaturii române (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt

În viaţa plină de capcane,
Să ne ajuţi acum nu poţi:
Avut-ai mulţi copii Ştefane
Dar văd că n-ai deloc nepoţi!

epigramă de Dan Căpruciu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost?!

Destinul meu n-a fost prea blând,
Prea mulţi în viaţă mi-au intrat,
S-au adunat în ea pe rând,
Fără măcar să fi-ntrebat.

Am încetat să mă mai plâng,
Că unii intră şi nu-ntreabă
Dar parcă tot mai mulţi se strâng
În viaţa mea, cei fără treabă.

Şi nu-ncetează să tot vină
Se-ntrec cu toţii dând năvală
Cu cât, de ei, este mai plină
Cu-atât e viaţa mea mai goală!

Numai acei ce eu i-aş vrea
Nu sunt pe-aproape când mi-e dor
Şi atunci când vin unde să stea?
Că alţii stau pe locul lor!

Unii s-au instalat în lege,
Alţii voinţa mi-o supun
Dar niciunul nu-nţelege
Că viaţa mea nu-i bun comun!

Abia putând să mai respir
De câţi se-nghesuie în ea
Mă dau deoparte şi mă mir:
Ce rost am eu în viaţa mea?!

poezie de Ion Roşca din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!