Poetul şi lumea lui

Laurii visului fruntea-mi încing, lauri de plumb tâmplă mi-o farmă
însemnările sună, stelele ning, auzul mi-e stins de o stranie larmă.
Aproape-s de voi, departe, aproape, diamante ceresc, aer plin de vaiuri,
de voi sunt aproape, turme stelare,
buchete, cascade, alaiuri!
Tutelară noapte, orbitor pretutindeni, desfrunzirea pădurii ascult-o,
argentina pădurilor, ruga ascult-o!
Şi apei ce-şi sună în toate serile talanţii, florinii, averile,
Isadorei,
Terpsihorei,
Apei, auzi-i, auzi-i căderile!

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laurii visului fruntea-mi încing, lauri de plumb tâmplă mi-o farmă...

citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apei, auzi-i, auzi-i căderile!

citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sună telefonul, sună...

Sună telefonul, sună cu emoţii răscolite,
Glasul tău este departe, de tine mi-aduc aminte...

Spiritul îmi este ludic, te port în a mea trăire,
Chiar de depărtarea-i mare, cu suspensii de iubire...

N-am pus puncte de uitare pentru exclamaţie,
Existenţa îmi frământă visele cu graţie...

Sună telefonul, sună, te simt atât de aproape
Încât zările se fac flăcări vii în vad de ape...

O majusculă răsare în cel mai frumos cuvânt,
Este I de la iubire, cât iubire-i pe pământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcie

mai frumos nu se poate, spui tu,
când pianul pleacă departe din auzul meu
şi eu plâng, nu vezi, nu doar tu plângi,
ploaia verde-argintie îmi ţese rochie şi soarele stângaci
o coase cu iarbă necălcată,

numai o umbră mi-s degetele, nu vreau
să mă sinucid cât timp sunt încă vie,
există o deltă pentru toate apele,
o deltă pentru plânsul celor cu suflete,
un răsărit pentru aripile păsărilor lungi ale apei,
care zburătăcesc jos,
mai aproape de cerul răsfrânt

azi mă iubesc
şi sunt mai singură decât ieri şi poate
că iubesc orice iubire a celorlalţi,
le preţuiesc clipa deplină ce s-a împărtăşit de pretutindeni,
din toate oglinzile,
nu pot, pur şi simplu nu mai pot respira de fericire,
am cinsprezece ani şi mă numesc femeie sau salcie

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea apei

Mişcarea apei
Motto: Biblia Ioan 5:1-9

Te-am revăzut în oglinda apei de milă,
Când aşteptam în mişcare
Un înger să vină
Departe, aproape, în noapte...
Oricând...
Mişcare doream şi atât!
Când eram un vis uitat în pridvoare,
Iar timpul bătea,
Bătea a mişcare...
Te-am revăzut în oglinda apei de milă.

Mă plângeam nesfios între lege şi preoţi.
Nenoroc, apăsare şi lipsă,
Şi stinsă lumina părea ca o mare...
Dar îngerul, Doamne, nici el nu venea
Să facă mişcare.

În vogă era ajutor şi putere.
Credinţa, dreptatea şi mila
Demult odihneau în tăcere,
De-aceea strigasem atunci către Tine,
Bolnav cum eram, decăzut în ruşine:
"Pe nimeni nu am, Doamne, pe nimeni..."!
Şi Tu făra preget
Făcut-ai mişcarea,
Mişcarea apei în mine.

Chişinău 10 iulie 2019

poezie de Mihai Ghidora (10 iulie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, nu veni, dulcea mea înserare pe malul apei să amurgim...

Emil Botta în poemul, Vino, nu veni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape... departe...

Stau în faţa ta
aproape, departe
tremur
sărut
mă cutremuri
tăcut.

Stau în pieptul tău
aproape, departe
bat
iubesc
te tac
te trăiesc.

Stau pe ale tale buze
aproape, departe
gust
mă zbat
sărut
furat.

Stau poem pe pielea-ţi tremurândă
aproape, departe
te dor
te sting
m-adori
te strig.

Stau în tine rugă
aproape, departe
mă scrii
poezii
prea vii
nopţi târzii.

... Şi noi ne topim...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, nu veni

În timp ce sufletele rătăceau, am rămas ca statui funerare,
vitrege nopţi pe malul apei sorbindu-ne privirile amare.

Frumoasă şi tristă erai!
Gloriei tale fost-am cupă, de-argint vasul.
Printre rarele trestii, când luna lucea, eram pasul tău, mersul tău, eram
Pasul.

Vino, nu veni, iubito, între toate aleasă,
Vino, nu veni, dulcea mea înserare
Pe malul apei să amurgim, împietriţi ca statui funerare.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăţişarea cerului, culoarea apei (fragment)

Înfăţişarea cerului, culoarea apei – lacul de la vest este plăcut.
Creaturile din nori sunt toate alerte,
Pescăruşii şi egretele dorm în leagănul undelor,
Eu îmi urmez tabieturile de bătrân şi mă pierd în triluri şi în ritmuri.

Zefirul adie, luna e albă, noaptea aproape perfectă.
O margine de lume fermecată,
Cine ar sculpta un cal sau o pasăre Phoenix?
Un om în barca lui este nemuritor.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, nu veni...

Vino, nu veni, iubito, între toate aleasă,
Vino, nu veni, dulcea mea înserare
Pe malul apei să amurgim, împietriţi ca statui funerare.

tristih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sună iubire, sună!

sună, iubire, sună!
pământeană aşternere de note zâmbeşte sufletului ars
de culorile unei toamne nesfârşite

sună, iubire, sună!
clopoţeii şarpelui ridicându-şi capul,
din sacul de fum al promisiunilor răsună dulce... amar...

sună, iubire, sună!
doar când tu suni,
cuvintele cresc rădăcini în inima altarului minciunilor...
perfect adevărate, stilate,
pe tronul din lemn de inimă dintr-un tei,
răvăşit într-o chemare unică dar atât de inutilă...

sună, iubire... şi taci!
tăcerea ta îmi lasă răsuflarea întreagă,
cât un ecou amorţit între nimic şi nimic.

mai încalecă odată pe armăsarul din povestea cu merele de aur.
parcă erau trei?
pe al treilea muşcă-l cu sete şi aruncă-l departe...
o pasăre cu inima de stâncă îl va cuprinde în cioc,
uitând minciunii groaza de a redeveni adevăr...

poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănitul dintre linii

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte e-n jur acum
Mi-e viaţa numai ca un fum.

Îmi cad pe faţă fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie, şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.

De unde-n gură-atât cobalt,
Ce mult aş vrea să-mi fie cald,
Să nu se-audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul şi ce bun.

Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Iar ninge tare şi mi-e frig,
Aş vrea să mă ridic, să strig.
Cine-i alături şi mă cheamă,
Mamă, mamă.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimea aproape că se risipise, cei din urmă ocolind de departe silueta monumentală a lui Grawp, care îl alina pe Hagrid, ale cărui strigăte îndurerate răsunau în continuare pe deasupra apei.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Prinţul Semipur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul lacului Geneva

Fantome-nfricosate par în noapte.

Tăcere. Din cascade – voci de umbre,

Si apele-n cădere sună soapte.

tristih de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochiul apei din fântână,
Sunt toate stelele din cer.
Dar de cutez să-ntind o mână,
În clipa următoare pier.

catren de Mihaela Banu (19 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul Mirabeau

Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Şi dragostea noastră...
Eu ştiu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub braţele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Iubirea ca râul curge uşor
Şi se petrece.
Înceată-i viaţa - val călător,
Nesecat e-al Speranţei zbor.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
Şi dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lacului

Pe luciul apei nemişcate
Lumina stelelor se cerne,
Înaltul cerului s-aşterne
În adâncuri neumblate.

Ceru-i plin de nestemate
Născute-n vremile eterne,
Pe luciul apei nemişcate
Lumina stelelor se cerne.

Pe malurile-nmiresmate
De aroma florilor perene,
Bătrâne sălcii înşirate,
Stau să plângă multă vreme

Pe luciul apei nemişcate.

rondel de Ioan Friciu (6 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem

viaţa se stinge uşor
într-un trup de ţărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...

luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...

gândurile s-au risipit
în noaptea de ceaţă...
dorinţele au amuţit
în trupul de gheaţă...

iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranţele toate-au apus
ca stelele-n zare...

viaţa s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...

poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerneală peste pleoape

Departe-i dimineaţă, cu abur şi pustiu
Aproape e doar frigul, şi-un cer de cenuşiu
Departe e chemare, e fugă şi dorinţă
Aproape e visare, căldură, neputinţă...

Departe sunt întruna, mai mult decât aproape
Cu ochi întorşi-năuntru, cerneală peste pleoape
Aproape sunt în vis, mă caut, mă privesc
Mă-ating cu mâini febrile, mă simt şi mă trăiesc...

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă

Viaţa mi-a împodobit sufletul cu lauri de bucurie şi de fericire,
Dar a sădit în mine şi ramuri de furie şi de ură.
Uni spun că este bine să trăieşti în nemurire.
Eu ştiu însă că viaţa, nu-i decât o aventură.
Nici când laurii se usucă şi sufletul moare,
Ei nu pot să înţeleagă că nu există nemurire.
Atunci când şi ramurile de furie şi de ură se ofilesc de soare,
Şi noi vom realiza că viaţa este şi-o cruntă amăgire.
Când laurii de bucurie şi de fericire îşi pierd culoarea verde,
Când ramurile de furie şi de ură nu mai cresc,
Atunci vom înţelege că viaţa ni se pierde,
Şi că trăirea în natură este un dat dumnezeesc.
Deşi laurii sunt ramuri şi ramurile pot fi lauri,
Bucuria şi fericirea, cu furia şi ura nu se înfrăţes.
Chiar dacă împreună se înalţă ca un stol de grauri
Către Dumnezeu-Tatăl şi raiul său ceresc.

poezie de Dumitru Delcă (6 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!