Vino, nu veni
În timp ce sufletele rătăceau, am rămas ca statui funerare,
vitrege nopți pe malul apei sorbindu-ne privirile amare.
Frumoasă și tristă erai!
Gloriei tale fost-am cupă, de-argint vasul.
Printre rarele trestii, când luna lucea, eram pasul tău, mersul tău, eram
Pasul.
Vino, nu veni, iubito, între toate aleasă,
Vino, nu veni, dulcea mea înserare
Pe malul apei să amurgim, împietriți ca statui funerare.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre sculptură
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.