Înfățișarea cerului, culoarea apei (fragment)
Înfățișarea cerului, culoarea apei lacul de la vest este plăcut.
Creaturile din nori sunt toate alerte,
Pescărușii și egretele dorm în leagănul undelor,
Eu îmi urmez tabieturile de bătrân și mă pierd în triluri și în ritmuri.
Zefirul adie, luna e albă, noaptea aproape perfectă.
O margine de lume fermecată,
Cine ar sculpta un cal sau o pasăre Phoenix?
Un om în barca lui este nemuritor.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Citate similare
Petice de nori în amurgul vișiniu (fragment)
Petice de nori în amurgul vișiniu pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiță pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit se aude doar clipocitul unei bărci.
Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrențe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe fața apei, fața vinului devine gravă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.După ce florile de lotus s-au deschis (fragment)
După ce florile de lotus s-au deschis pe lacul de la vest este plăcut.
Vino aici pentru o vreme și adu și niște vin,
Nu-i nevoie de steaguri și flamuri,
În față și în spate se întind perdele de purpură și priveliști verzi.
Barca pictată a rămas în derivă printre florile luxuriante.
Miresme plutesc pretutindeni în cupe galbene,
Ceața și ploaia sunt atât, atât de fine...
Rătăcit printre fragmente de triluri și cântece, eu nu mă mai întorc niciodată.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya
Plăcerea de a gândi nu are sfârșit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea și cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopții să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munți, Steaua Sudului,
O ceață lină ridicându-se deasupra apei
Și luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Și să fiu doar un om bătrân cu undița lui.
poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.După ce prospețimea florilor a trecut (fragment)
După ce prospețimea florilor a trecut pe lacul de vest este plăcut,
În urmă mai rămân o vreme răni roșii,
Puful de bumbac plutind ca o pâclă,
Liziera de sălcii plângând în vântul însorit.
Se aud triluri și cântece, apoi tăcere, oaspeții pleacă.
Încep să simt deșertul primăverii,
Lasă perdelele să cadă iarăși;
O pereche de rândunele se îndreaptă spre casă prin ploaia măruntă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)
Primăvară până departe, ploaia s-a oprit pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumusețe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară și caldă îndeamnă bobocii să dea în floare.
Vâsle între nuferi, o barcă pictată mișându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Toată viața am iubit așa ceva (fragment)
Toată viața am iubit așa ceva pe lacul de vest este plăcut.
Mulțimea în jurul roților roșii,
Averi și onoruri plutind in juru-mi ca norii,
Privind în jos, privind în sus, au trecut douăzeci de primăveri.
Acum, reîntorcându-mă, arăt ca o macara din depărtatul est.
Oamenii din jurul zidurilor orașului
Sunt cu toții necunoscuți ochilor mei,
Cine își mai poate aminti pe guvernatorul din zilele de demult?
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Culoarea cerului e albă
Culoarea cerului e albă
Fulgii se aștern în grabă
Și nu știi ce este mai alb -
Văzduhul sau pământul dalb?
În acest cosmos de gheață
A luat gândirea viață
Și-acum ideile-și înalță
Evident în albă nuanță...
Și cu fiecare zi ce trece
Mie-mi este tot mai rece.
Ah! La ale lumii farmece
Gându-mi să se-ntunece!
poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu poate explica această iubire (fragment)
Nimeni nu poate explica această iubire pe lacul de la vest este plăcut.
Serenitatea decorului vine de dincolo de timp.
Fluturi în zbor se urmăresc unul pe celălalt,
Doritori să ajungă, beți, printre flori.
Nimeni nu poate ști că aromesc leneș aici, sprijinit de copastia bărcii.
Iarbă mirositoare sub raze de lumină piezișe,
În depărtare ceață albăstruie pe ape,
O egretă albă venind în zbor planat dinspre Insulele Vieții fără Sârșit.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Numai pescărușii...
În iad sau în rai și-a găsit sufletul meu locșorul
După ce am părăsit această lume?
Asta numai pescărușii plutind dincolo nori,
Sus în înaltul cerului, o pot spune.
poezie de Glycon, poet grec antic, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună plină
Ai mersul domol usor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastra
iubire pasăre măiastră
Tu esti oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului
Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
In fața ta eu mă înclin
Doar un cuvânt mă iartă
Pe veci eu sunt legată
Si dăruită cerul din vest
Sfintiti cu soare din est
Aici iubirea a cuprins
Universul sigur a învins
Suntem suflete pereche
Iubiti de Luna straveche
Tu raza mea de lumină
Eu noaptea cea divină
Tu esti sărutul pe obraz
Iubirea in clipă de răgaz
Când dorul meu este profund
Stele printre nori se ascund
Te astept iubire pe înserat
Când Luna plină s a culcat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună plină
Ai mersul domol, ușor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastră
iubire, pasăre măiastră
Tu ești oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului
Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
În fața ta eu mă înclin
Doar un cuvânt: mă iartă
Pe veci eu sunt legată
Și dăruită cerul din vest
Sfințit cu soare din est
Aici iubirea a cuprins
Universul sigur a învins
Suntem suflete pereche
Iubiți de Luna străveche
Tu raza mea de lumină
Eu noaptea cea divină
Tu ești sărutul pe obraz
Iubirea în clipă de răgaz
Când dorul meu este profund
Stele printre nori se ascund
Te aștept iubire pe înserat
Când Luna plină s-a culcat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea Phoenix
O, pasăre ce reînvii din foc,
Tu, Phoenix, purtătoarea de noroc
A celor care-și pierd în dimineți
O floare dintr-un fir de busuioc
Și-n zborul tău, din focul părăsit,
Speranțele, ținute sub obroc,
Cu tine se înalță în iubiri
Ce n-au avut în viață încă loc,
Tu, Phoenix, reaprinde-n visul meu
Lumina din Cuvântul de proroc!
poezie de Pavel Lică din Aripi de foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea perfectă
Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Pașii noștri și-ar dansa mersul
În același metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aș adormi în fiecare noapte
Îmbrățișându-ți căldura,
Ca două lingurițe simetrice,
Așezate perfect, în același sertar.
Într-o lume perfectă
N-am cunoaște neliniștea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preț pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am ști că Paradisul
Este acolo unde simți Iubirea.
Într-o lume perfectă,
Lumea ta și lumea mea,
Ar fi lumea noastră.
În existența atât de imperfectă
Cu prea mult dor și așteptare,
Inima-mi spune că Tu
Ești lumea mea perfectă.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poteci azurii
copacii ridică în slava cerului pădurea
loc de odihnă și cuib
păsărilor să le fie mai aproape izvoarele cântecelor
la capăt de drum adunate
de ochi omenesc nevăzute
văzute de păsări acomodate în noaptea dintre stele
locuri își dorm pe mai departe somnul lor gri
în miasme și primăveri negrăbite
păsările cerului se duc și se întorc continuu
șlefuind triluri între ceruri
o limbă nemaiauzită anină de vârful copacilor
iarba se pregătește să încolțească
pe poteci azurii pentru cei ce le-au cunoscut
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember, 2019
La Steaua ce străluce, de-i zicem noi Luceafăr
Mă-închin în zi de iarnă, smerit, mărunt și teafăr...
Aștept să mi se spună, pe Lacul lunecos
Că sunt pierdut în toate, Luceafăr sus și jos...
Și vreau să știe lumea că Teiul mă inspiră
Copou-mi e aproape, cuvintele-mi răsfiră...
În vremuri pe când Luna de El știa anume
Eu nu eram aievea, eram pe altă lume...
Înfrigurat și singur, pe lângă plopi impari
Știam ades să sufăr, copil iubit, Cotnari...
Azi Bolta Rece-mi pare mai caldă ca nicicând
Nemuritor și rece, la pas ușor urcând...
Sunt amintiri pe care ca să le uita aș vrea
Nu pot, eu mă cutremur, privind în sus la Stea...
Aceste vorbe toate, cumplitele destine
Le-ar fi rostit în versuri chiar Eminescu-n sine!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ești praf
ți-au dat niște prafuri roz
iubește au zis
pentru că așa este bine
ți-au băgat pe gât biletul spre rai
pentru că așa este bine
dar în tine trăiește doar un vierme bătrân visând pământul tot mai adânc
și un ultim cuvânt care-i va fi scăparea
poate pasăre
strigi pasăre și pasărea spintecă cerul
aluneci prin timpul ghemuit de durere
tu la 23 de ani tu la 17 ani tu la 5 ani
un film care trece prin tine iar și iar
dar în câte numere poți descompune o viață
câte măști încap într-un om
cât de lung este trupul ăsta care se rotește se rotește se rotește
și se rostește
până cuvintele toate se amestecă într-o limbă nouă
lucrurile toate își pierd conturul
un desen în nisipul spulberat de vânt
unde mă sfârșesc eu
unde începi tu
cine sunt
poate singura suflare a unui om rătăcit într-un deșert roz
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe lume sunt vrăjitori de toate felurile: unii sunt răi și împrăștie în lume urâțenia pe care o poartă în suflet, pe când alții au inima curată și sunt buni cu toate creaturile de pe pământ.
începutul de la De ce cade pisica mereu în picioare de Florence Holbrook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fermecătoare, fermecată,
Visând în miezul zilei știme,
Dormind mă vede lumea toată,
Dar somnoroasă nimeni, nime.
Cum vise mi se tot perindă
În față, ziua, uniform,
Cum noaptea lenea mă colindă,
Nu dorm... Sunt umbră suferindă
Peste prietenii ce dorm.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (30 mai 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele patru anotimpuri
la o margine de cer,
pleoapele lui de nori
rămâneau întredeschise
la o margine de dimineață,
condeiele ei de rouă
rămâneau întrepătrunse
lângă un copac,
femeia-toamnă aștepta ca
zeul de atunci să devină muritor
lângă un copac,
femeia-vară speră ca
zeul de atunci să rămână nemuritor
la o margine de poezie,
el aștepta
ca să îi pice frunzele în palme
la o margine de poezie,
ea îi scria toate cele patru anotimpuri
ca să îi readucă aminte de veșnicie
poezie de Madalina Mantu
Adăugat de Madalina Mantu
Comentează! | Votează! | Copiază!