Noi doi
ne sărutăm sub teiul
înflorit în graba noastră
de a ne săruta pătimaș
te-am luat de mână
și-am fost impresionat
de fluxul nostru sanguin
noi doi ne-am retras
sub teiul nostru într-un sărut
care ne-a îmbătat de fericire
noi doi gonim în drum
spre floarea de tei
care ne vrăjește în sărut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
astă seară am stat
sub teiul nostru bun
am citit poezii
și te-am așteptat să vii
catren de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un oftat
și un sărut pe inima
goală într-un ocean
de nebunie - o conservă
de pește în sos tomat
aruncată de un psihiatru -
inima ta două clipe
sinucidere din ne
fericire
în viteză călătoresc spre tine
te sărut pe gât pe buze pe sâni - două
pilule cu whisky - inima
iar mă doare, lumina vine
din stânga în dreapta
stai tu cu trupul gol
tânjesc după un sărut
o clipă de nebunie și o melodie
la pian - un whisky cu gheață
tu ești răspunsul - clipa
vine clipa trece ne
bunia rămâne după sărut
alt sărut după sărut (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub teiul unui anonim
sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn
sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă
teiul a înflorit de 56 de ori
în liniștea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca cu mine
nu mai știu unde e mama
a plecat într-o dimineață de primăvară
și nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu știe că un băiețel o mai așteaptă
în locul în care
timpul a topit mirosul de tei
ca pe o lumânare...
liniștea începe să urce pe mine ca iedera și
crește și crește răsucită înspre apus
îmi adâncesc fața între palme
și aștept...
poate la celălalt capăt al lumii e primăvară
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sub teiul unui anonim...
sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn
sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă
teiul a înflorit de 66 de ori
în liniștea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca mereu cu mine
nu mai știu unde e mama
a plecat într-o dimineață de primăvară
și nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu știe că un băiețel o mai așteaptă
în locul în care
timpul topise mirosul de tei
ca pe o lumânare...
liniștea începe să urce pe mine ca iedera și
crește și crește răsucită înspre apus
îmi adâncesc fața între palme
și aștept...
poate la celălalt capăt al lumii e primăvară
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ne mințim
frumos și ne place mult
ne ținem de mână
și ne mințim că ne sărutăm
la început
a
fost mai greu eram stingheri
ne suspectam că spunem adevărul
tu erai suspectă eu eram suspect
dar ne mințeam atât de frumos
încât am fost nevoiți să recunoaștem
că totul e fals (?!) nimic nu este adevărat
nici măcar dragostea noastră
ne-am retras fiecare în inima noastră
de acolo mimăm fericirea
eram doi actori ratați suntem fermecători
și ne mințim frumos
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul nostru care izvorăște din lacrima noastră, Prutul care izvorăște din ochiul nostru a fost, este și va fi în veci apa dorului nostru, care ne-a unit și ne-a despărțit de atâtea ori, nu din vina noastră, nu din vina Dumneavoastră,
Se construiesc poduri spre stele.
Noi, românii, vrem să construim un pod peste Prut.
Podul de flori este un pod simbolic, de înfrățire sufletească.
Dacă nu vom avea fier, vom construi un pod din stejarii de la Miorcani și Pererita.
Grigore Vieru în Apa dorului nostru/ Gazeta de Botoșani, Podul de flori de la Prut (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
ZIUA MINUNATA
A fost ziua minunată
A întâlnirii noastre,
Erai foarte încântată
Pluteam amândoi prin astre.
Priveam la tine încântat
Și totodată cu aminte,
Te-am cuprins și sărutat
Am rămas în contemplare.
Eram singuri pe Pământ
În jurul nostru un pustiu,
Plecasem pe tărâmul sfânt
Ne-am trezit într-un târziu.
Am revenit la realitate
Cu gândul la altă amintire,
Care era foarte departe
Care ne-a dus la fericire.
Stăm liniștiți mână în mână
Ca doi copii nevinovați,
Dorind ca totul să rămână
Așa cum stăm, îmbrățișați.
Petia 8 noiembrie 1963
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu catre Veronica
Am scris de lacul plin de nuferi
În care luna se oglindea,
Unde-mi spuneai că tu nu suferi,
Dar suferința se vedea.
Am scris și despre teiul care
Știa toată povestea noastră,
Și despre mândrul nostru soare
Ce lumina zarea albastră.
Acum de-aș mai putea să scriu,
Cuvinte dulci ți-aș scrie,
Dar singur zac într-un sicriu
Iubindu-te și-n veșnicie.
Știu că și tu zaci într-o criptă
Atinsă fiind de moarte,
Ți-a fost de dor inima friptă,
Căci eu ți-am fost departe.
În veșnicie am luat cu noi
A noastre clipe și iubirea,
Și-n Rai din moarte amândoi
Am renăscut cu fericirea.
Am îmbrăcat veșmântul veșnic
Al unei lumi ce n-am avut,
Când te iubeam dulce și tainic
Pe când eram de vânt bătut.
Mereu ai fost Crăiasa vieții mele
Și regat ne-a fost numai iubirea,
Acum îmi ești Crăiasă printre stele,
Regatul nostru este nemurirea.
Autor: Răzvan Isac 15-01-2015
poezie de Răzvan Isac (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă unei iubiri pierdute
S-au dus și toamnele târzii...
S-au dus, s-au dus! Și tu nu vii...
Și lacrimi-frunze au picat
Din cerul nostru înstelat.
Și câte lacrimi or fi curs
Din cerul nostru nepătruns
Printre stihii, în zori de zi,
Nu vrei să știi, nu vrei să știi.
S-au dus și toamnele târzii,
Dar tu, tu nu mai vrei să știi
Și-n alte zări te-ai rătăcit.
Cât te-am iubit! Cât te-am iubit!
În ochii tăi de jad acum
Eu văd doar capătul de drum.
Alte himere te-au furat.
Și ai plecat... și ai plecat!
S-au dus, s-au dus! Și tu nu vii...
Atâtea clipe viorii,
Mirosul fin de liliac...
S-au dus și lebede pe lac.
Pe buzele-ți de trandafir
Plâng astăzi sângerându-mi chin.
Valuri de abanos te-au dus...
Tu ai apus! Tu ai apus!
Și lacrimi-frunze au picat
Luceafăr! Cerul înstelat
S-a stins, vulcan sub jar pierind.
Eu aș fi vrut să te cuprind,
Să te sărut, să te iubesc
Și-n dulce rai împărătesc
Pe pat de roze să te-alint.
Tu ai fugit, tu ai fugit!
Din cerul nostru înstelat,
Pierdut sub frunze, pe asfalt,
A mai rămas decât regret.
Eu te iubesc și-am să te iert.
Și amintirea ce-a rămas
În sufletu-mi făcând popas,
La piept o țin - un talisman
Care-mi confirmă să te am.
Și câte lacrimi or fi curs!
Dar ție nu ți-au fost de-ajuns.
N-ai vrut să te întorci... eu plâng!
La tine n-am să mai ajung.
Te-ai risipit spre transcendent,
Clipă de clipă eu te pierd.
Eu te iubesc, tu m-ai iubit
Și în neant te-ai risipit.
Din cerul nostru nepătruns
În care astăzi te-ai ascuns,
Cu lacrimi-stele plouă, dar
Și lacrimile-s în zadar,
Povestea noastră s-a sfârșit
În zborul lin spre infinit.
Tu aripile ți le-ai frânt
Și te-am pierdut! Și te-am pierdut!
Printre stihii, în zori de zi,
Tu, dulce vis, n-ai să mai vii
Cât te iubesc! Adio, dar!
Doar amintirea o mai am...
Luceafăr, zorii te-au ascuns,
Toamne târzii, de nepătruns,
Obrazul bujorelnic, cast,
L-au pomadat. Eu, m-am retras...
Nu vrei să știi, nu vrei să știi
Pe ce cărări voi rătăci,
Sub lacrimi-frunze-nmormântat
Uitând c-am plâns și-am așteptat.
Nu vrei să știi, iubita mea,
Că tu ai fost ultima stea
Ce-n sufletu-mi a strălucit.
Cât te-am iubit! Cât te-am iubit!
Nu vrei să știi, nu vrei să știi...
Printre stihii, în zori de zi,
Din cerul nostru nepătruns
Nici câte lacrimi or fi curs.
Din cerul nostru înstelat,
Oh, lacrimi-frunze au picat!
S-au dus, s-au dus! Și tu nu vii...
S-au dus și toamnele târzii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am dat un sărut
Ți-am dat un sărut,
acela de spui că nu l-ai primit.
Te-aș întreba atunci șoptit,
ce iarnă grea ne-a încremenit?
Te-aș întreba de-ai accepta,
un alt sărut pe glezna ta,
de m-ai lăsa te-aș săruta,
pe pasul tău, pe umbra ta.
Și dacă tot n-ai accepta,
te-aș săruta doar în absența ta.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din sărut
a făcut o poartă
din infinit a făcut o coloană
o spirală adn
toți ne regăsim în el și-n sărut
brâncuși e nemurire uitând de noi
rămânem duși la mesele care tac
suntem matricea răsucită-n spirala care duce
trecutul spre așchii de stea
căutătorul de forme arhaice
a apelat la ovoide
cilindre răsucite-n idei geniale
sau cuburi zidite-n cultura mondială
ne-a predat dăltița
și pasărea văzduhului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-nflorit Teiul iar, Iubite!
A-nflorit teiul nostru azi, iubite
Și florile-i albe dansează în vânt
Eu, singură, cu cărțile-ndrăgite
La umbra lui m-așez, pe vechiul tău veșmânt
Un vers încep, din pagini aurite
Și regăsesc numele tău în gând
Mă cheamă dorurile tale răscolite
De florile ce cad pe trupul meu arzând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
La Teiul
Închinare lui Eminescu
La Teiul Sfânt ce-și cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.
E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.
Și-n liniștea nemărginită,
Încremenindu-i nemișcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Și-mi arede-n suflet lin, chemarea.
Ascult sfios ca-n alte dăți
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăți
A timpului dimensiune.
La Teiul care floare-și cerne
Nu-i nici o forță dor să sfarme,
E vraja liniștii eterne,
Pășiți încet. Poetul doarme.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
până la sărut erai tu
după sărut suntem noi
un oftat care ne doare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub teiul meu
Sub teiul meu ce înflorește
Sunt nins de florile-i gălbui
Și inima spre boltă crește,
Miresme-albastre șoapta lui...
Sunt amintiri de neuitat,
Sub teiul meu îmbătrânit,
Sufletul mi-a fost plecat,
Dar totdeauna-a revenit.
Și anii au trecut mereu,
Sunt pe mare în catarg,
Acum își lasă Dumnezeu
Privirea către locu-I larg.
Prin crengile îngălbenite
Migrează dragostea - ecou,
Și visurile neîmplinite
Renasc în pacea din tablou.
poezie de Nicu Petria (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul nostru...
Eu te-am ținut cu lacrima în pumni
Și te-am sărutat mereu până
În captivitatea acestei lumi
Sărutul nostru a fost pradă/ și pândă!
Eu te-am ținut în brațe noapte de noapte
Și te-am îmblânzit fior după fior;
Am avut nevoie de atâta singurătate
Încât și stelele au murit de propriul dor!
Eu te-am iubit dincolo de semeni
Și te-am mărturisit în fiecare crez;
Am gândit că tu o să-mi semeni
Cu nesfârșirea viselor în care-nviezi!
Eu te-am iubit în toate și în tot
Printre capcane de iluzii și abisuri certe;
Eu te-am iubit atunci când mai pot
Să te sărut pe-ascuns; și, Domnul să ne ierte!
Sărutul nostru arde-n crizanteme
Și în petale de îngeri și de fum;
Fii fericită de azi, îmi vei spune;
Suntem rouă-n rugăciune, orișicum...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veghezi
Se lasă peste timp nori de furtună...
Din lacrimi te-am creat, tu, trup de humă!
Iar când spre cer te-ai înălțat, te-ai stins...
Luceafăr, ai apus în zări de vis!
M-ai luat de mână, flacără arzând,
Din lacrimă, în nea m-ai prefăcut
Și-am nins la tâmpla ta de vis, iubire,
Curgând în râu spumos de fericire.
Râu de lăptoase, albe stele, curge
Sticlind în miere tandră de apus...
Ce scurt acest poem de fericire!
Tu ești departe și veghezi de sus!!!!
Iar eu veghez, veghez acum din noapte,
Iubirea care veșnic ne desparte.
Sărut?! Zălog al fericirii noastre...
Pierdut... pierdut în zările albastre...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut...
Sărut palma vântului
Și buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Și pasărea cea măiastră.
Sărut viața, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".
Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.
Sărut mâna ta, măicuță,
Și gurița de frăguță,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.
Sărut tot ce e lumesc
Căci îmi place să iubesc,
Sărut pana și cuvântul
Prin care îmi exprim gândul.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cine înflorește teiul
Despre tine
înflorește
teiul
iubito
Și-n
primul
rând
și-n
fiecare
seară
Stelele
înmuguresc
pe
alte
ramuri
după
aceeași
Regulă
de
aur
Despre tine
înflorește
teiul
iubito
Despre
tine
luminează
stelele
spre
dimineață
Când
poeții
se
retrag
spre
cer
Cu
tot
cu
poeme
Și
iubite
în
brață
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ce iarnă
grea ne așteaptă
de parcă nu era suficient
că ne-am retras muți
în casă sub supravegherea
fratelui mai mare care nu mai are încredere
în viața noastră din spatele ușii
ne vom schimba poza și sărutul
din bârlogul nostru
în tăcerea supărătoare
dictată prin ordonanțe
ce iarnă putea fi dacă erau vremuri normale
cu nopți care ne puteau aminti de noi
săruturi în întuneric
totdeauna pe întuneric
cu luna băgată în buzunar
nisip pe tălpi pe mâini pe nas
zâmbete la capăt de buze
totdeauna la capătul unor buze
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!