A-nflorit Teiul iar, Iubite!
A-nflorit teiul nostru azi, iubite
Și florile-i albe dansează în vânt
Eu, singură, cu cărțile-ndrăgite
La umbra lui m-așez, pe vechiul tău veșmânt
Un vers încep, din pagini aurite
Și regăsesc numele tău în gând
Mă cheamă dorurile tale răscolite
De florile ce cad pe trupul meu arzând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.Citate similare
In Memoriam "Bacovia"
E ploaie, e viscol
și singură sunt
în nări simt și acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi șoptește-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
și când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde ești tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
și mai strigă versuri
ce-ai scris suspinând...
"Dormeau adânc sicriele de plumb
Si flori de plumb și funerar veșmânt..."
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
se scutură flori
teiul înclină umil -
apus de soare
haiku de Monica Trif (6 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
afară plouă -
mierla își caută cuib
în vechiul tei
haiku de Monica Trif (21 aprilie 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
vântul dansează
norii-n ascuns flirtează
copii visează
haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite ne cheamă marea
Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să plâng
Iubite
lasă-mă să plâng
la pieptul tău
scânteie să aprind
atinge-mi părul
cu sufletul tău blând
și vindecă-mi durerea
O... lasă-mă să plâng,
Iubite
la pieptul meu
vreau să te strâng
să-ți simt căldura
tristeți să le alung
ascultă tu, al nostru cânt
când două inimi
se ating
și-n șoapte murmurând
se-aprinde-o flacără
dintr-un cuvânt...
mi-e dor de tine
și văzând
ca ești departe,
și nu pot să te-ating
mi-e greu,
și vreau iubite
la pieptul tău să plâng
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul Danseaza
Văd dorul cum dansează
În umbre argintii
Îndrăgostiți visează
Flori albe și câmpii.
Plutesc și delirează
Pe dealuri, peste vii
Fluturi ce-n zbor flirtează
Secunde cât sunt vii.
Secunda lor durează
Eterne veșnicii
Și clipa ce dansează
E numai bucurii.
Aș vrea și eu, cu dorul
În zbor să pot pluti
Cu mâna, vântul
De-aș putea opri, secundele
Le-aș transforma in veșnicii
Pe tine iarăși
Atunci eu te-aș iubi
Și viața-ntreagă doar ție
Dorul meu ți-aș dărui.
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sa Te Uit
Ascult cum frunzele foșnesc în vânt
O melodie se aude-n crâng
Păsări ce zboară, salută, rând pe rând
Și roua mângâie verdeața pe pământ
Parc-aș privi tabloul unui sfânt
Simt vântul cum mă mângâie, atât de blând
Te văd din nou și îți vorbesc în gând
Un porumbel zâmbește văzându-mă plângând
Și de-aș putea s-arunc iubirea ta în vânt
Să te blestem măcar cu un cuvânt
Să zbor departe, deasupra, pe un vânt
Unde nici despărtiri, nici plânsete nu sunt
De-acolo să pot să îți trimit un gând
Pe o frunza ți-aș scrie un cuvânt
Că "te-am uitat" și nu mai sunt
Îndrăgostita care plânge și în gând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
pe aripi de vânt
în culori de curcubeu
eternitatea
haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
un tei în amurg
un poem purtat de vânt
și Eminescu
haiku de Monica Trif (6 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
muzică,
natură,
zâmbet,
o libelulă
soare peste mare
vioară,
flori de primăvară,
un suflet
desprins dintr-o celulă
soare pe cerul meu
m-așez pe mal,
mă gândesc la tine?
nu... azi doar meditez
ce frumoasă e viața
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
melancolie
poartă închisă de vânt
eu, mereu singur
haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste melancolică
Teiul își scutură florile
Pe pletele tale,
Parfumate flori și petale
Deschid codrul și porțile,
Aurite ale cerului
Îngeri cu stele în frunte,
Strălucesc ca apele izvorului
Argintiu ce alunecă pe munte.
Apleacă-ți capul pe mine
Să-ți șoptesc la ureche tainele iubirii,
Nu-ți fie frică de stelele fine
Care apar din cerul nemurii,
Și numai lasă-mă să te îmbrățișez
Cu o dragoste melancolică,
Iar buzele să mi le așez
Pe buzele tale când noaptea te ridică.
poezie de Octav Hrițcu (19 iulie 2021)
Adăugat de Octav Hrițcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub teiul meu
Sub teiul meu ce înflorește
Sunt nins de florile-i gălbui
Și inima spre boltă crește,
Miresme-albastre șoapta lui...
Sunt amintiri de neuitat,
Sub teiul meu îmbătrânit,
Sufletul mi-a fost plecat,
Dar totdeauna-a revenit.
Și anii au trecut mereu,
Sunt pe mare în catarg,
Acum își lasă Dumnezeu
Privirea către locu-I larg.
Prin crengile îngălbenite
Migrează dragostea - ecou,
Și visurile neîmplinite
Renasc în pacea din tablou.
poezie de Nicu Petria (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra Ta
Și dacă umbra ta
și azi m-ar apăra
de ploaia grea,
de vorbe rele
și de lumea rea,
eu iarăși te-aș chema
și ea să-mi fie haina
ce m-acoperă
în iarna grea...
și dacă umbra ta
în sumbre nopți m-ar apăra
de gânduri ce îmi tulbură
și liniștea
și de tristețea ce-mi provoacă
depărtarea ta,
eu, pe perete și pe cerul meu
aș desena
în ochi mereu
eu aș păstra
doar chipul tău și
umbra ta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță. Credința fermă în ziua când, pe cerul nostru va străluci soarele dreptății.
Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul Meu
în universul meu
e rece si e sfânt
nimic nu pare trist
nimic nu-i de pământ
eu par aici albastru
din nori și aer blând
și te privesc în noapte
cum te agiți în vânt
tu, obosit iar cauți
o cale, un cuvânt
un suflet să asculte
durerea ta plângând,
eu dac-aș fi acolo
cu tine să m-ascund
te-aș mai iubi odată
numai să pot să plâng
și m-aș lăsa în voia ta
să pot să mă cufund
iar în privirea ta, să simt
culoarea focului arzând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaguri albe
Mă rog cu puterea cuvântului
Pentru copiii pământului,
Mă rog cu dulceata colinzilor
De sănătatea părintilor.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
Mă rog cu lumina minunilor
In amintirea străbunilor,
Mă rog cu nădejdile omului
Pe chilibrul atomului.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
Mă rog cu putinta mătusilor
Contra venirii cenusilor,
Mă rog cu blândetea din flaute
Un happy end să ne caute.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
Mă rog cu pecete de fulgere
Să ne ferim de distrugere,
Mă rog cu puterea cuvântului
De sănătatea pământului.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Regăsirea
Floarea sufletului își scutură petalele
în grădina anotimpurilor
slovă nescrisă a cuvintelor
așternute în ziua amintirilor
șoaptele tale le-am așezat
pe aripi de vânt
în zborul neșfârșit de cocori...
au rămas în mintea mea
întrebări fără răspuns
care străbat Universul prin galaxii
cerul îmi pare o mare albastră
plină de mister
numai glasul tău se aude din depărtări
sub povara întunericului.
Te regăsesc în oglinda timpului meu
în imensitatea privirilor
când luna vibrează în umbra nopții
iar stelele sunt scântei aprinse
te regăsesc în sufletul meu
unde te păstrez
neatins de vânt...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!