Din ziua când m-am întors aici, în târguşorul nostru cel vechi, n-am stat o clipă. Am cutreierat în lung şi în lat locuri le cunoscute, în care au rămas vii pentru sufletul meu întâmplări le copilăriei - întâmplările luminoase ale
copilăriei aşa de îndepărtate.

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin multe sate, uliţele copilăriei au devenit... uliţele senectuţii! Totuşi, un regret am: că n-am rămas pe uliţa copilăriei!

aforism de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumurile însorite ale omului sunt drumurile copilăriei. E miraculos când ceva mărunt îl determină pe om să fie pentru o clipă fericit şi pur: întoarcerea lui pe aceste drumuri. Aici se purifică, obţinând comuniunea perfectă cu sufletul lui.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iaşi

Iaşul a rămas un muzeu al amintirilor. Dau slavă lui Dumnezeu că se păstrează şi se va mai păstra aşa multă vreme pentru sufletul nostru.

definiţie celebră de Mihail Sadoveanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am umblat lumea în lung şi în lat şi n-am rămas la Paris: m-am întors în ţară pentru că nu eram suparat pe ţară şi niciodată nu m-am supărat pe ţară.

Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt reci şi întunecoase
amintirile,
flacăra timpului nostru
s-a stins undeva, departe...
Au trecut de-atunci
câteva milenii,
poate n-am fost noi...
E posibil să fi auzit
această poveste
într-una din acele seri
de neuitat ale copilăriei...
Care copilărie?
Nici de ea nu-mi amintesc,
şi nici de ziua de ieri
când ţi-am vorbit
pentru ultima dată...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi m-am muşcat pe dosul
palmei să îmi fac ceas
cu orele copilăriei.
Şi nici un semn nu a rămas!

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea

am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearşaf
peste ochii tăi întorşi acasă
să te apere de vinovăţiile
ce-ţi caută nebune pocăinţa
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarăşa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarăşa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
şi nu m-a mai lăsat să învăţ să număr
de atunci domnişoara sinucidere
a urcat la cel bun multe femei şi bărbaţi
pe care le-a şi i-a iubit
în locuri neaşteptate
când am mai crescut s-a mutat la mine
mă ţinea de inimă şi făcea striptiease
dar nopţile mă lăsa singur
să admir perseidele
după ce m-am îndrăgostit de tine
n-am mai ştiut despre ea nimic
aproape o uitasem iubito
fără sa ştiu că şi ea
s-a îndrăgostit de tine
şi te-a urcat tot la cel bun...

am să-mi las sinuciderea goală
în ochii tăi
să te apere de vinovăţii imaginare
poate se va îndrăgosti şi de mine
dacă o rog...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai rămas

A mai rămas
doar o cupă din fericirea
care nu va mai fi dincolo de fiinţa mea.
Ard de dorinţă să o ţin în mine,
de teamă să nu o pierd într-o clipă
de uitare sau de rătăcire...
Când nu voi mai fi,
doar crângul copilăriei
va mai vorbi în graiul florilor
iar scrinul amintirilor
va mai păstra încă
papirusul unei umbre
parfumată cu fericirea uscată
de dincolo de fiinţă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat cu mine însumi, trudindu-mă să desleg întrebările fără răspuns. E nevoie pentru asta de tăcere şi singurătate. Desfăcându-mă de tot ce atârnă şi întunecă, m-am dus să văd numai cu duhul.

Mihail Sadoveanu în M-am dus să văd numai cu duhul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat cu mine însumi, trudindu-mă să desleg întrebările fără răspuns. E nevoie pentru asta de tăcere şi singurătate. Desfăcându-mă de tot ce atârnă şi întunecă, m-am dus să văd numai cu duhul.

citat clasic din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Chiriac Duicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Album

Album... Amintirile aleargă prin mine.
Nu sunt gări la marginea cuvintelor,
Nici semne de punctuaţie...
M-am întors în timp
Înţepându-mi tălpilecu cioburile
Clepsidrei ce avea încrustată
Pe pereţii ei maţi,
Cifra destinului meu.
E frig în afară, dar în mine
Cuptorul copilăriei şi-a deschis porţile.
În vene rubiniul aleargă
Precum lava topită a unui vulcan.
Este răsărit sau apus?!
Nici voi nu ştiţi?!
Să căutăm împreună prin anii copilăriei,
Ori prin calendarul uitării...
Fiecare vis este scris pe câte o pagină –
Calendarul cu o mie de feţe
Poate ascunde un răspuns...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge, dovedesc încă în sufletul lor afinităţi cu raiul; şi pe acest fond de bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viaţă începutul paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialităţii se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreaţă a unei lumi noi, rezidită din sfinţenia copilăriei.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut vreme în care a trebuit să vorbesc doar cu mine şi m-am gândit că singura modalitate de a găsi fericirea este să nu o caut, că va veni prin una din uşile copilăriei. Se poate să fi rămas deschisă cu pragul înspre mine...

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine, cuvânt, mă agăţ...

ştiu să imbrăţişez dar fără mâini
ştiu să cânt dar fără glas
dacă pe mine din mine m-aş smulge
şi tot mai pot scrie despre ce a rămas...

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere într-atâta răsfăţ -
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea şi de cuvânt mă agăţ...

între cuvânt şi mine-I iubirea
între mine şi tot un tumult!
e o formă de exorcizare poezia...
un travaliu pe care ţi-l doreşti tot mai mult!
sau poate e un chin in aducere?!
sau un canon intre tot şi "a scrie"
e la mine-n cuvânt o infrângere
sau doar un exerciţiu de supravieţuire...

poate un exod sau poate o spadă -
n-am ştiut niciodată mai mult să m-ascult
n-am fost copil şi n-am fost mamă
cuvintelor care m-au durut...

există aceleaşi hăţişuri
închise-n aceleaşi dimineţi
vreau să mă transform din spectator
în actorul propriei vieţi...
închisă într-o temniţă fără zăbrele
te strig cuvânt! neîntemniţată
vreau să alerg spre caruselul copilăriei mele
în care nu m-am dat niciodată...

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere intr-atâta răsfăţ
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea şi de tine, cuvânt... mă agăţ...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (21 martie 2008)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă ne venea să intrăm în pământ, când zicea: "Măi domnule!"şi se uita urât la noi. Îmi aduc aminte ce zarvă a fost când, într-un rând, s-a zvonit că pe Domnu nostru are să-l mute într-o altă comună, peste Siret. Ne-am strâns sara toţi băieţii, am vorbit, unii plângeau, şi am luat o hotărâre mare, să ne ducem şi noi cu Domnu peste Siret. Dar Domnu nu s-a dus nicăieri; a rămas acolo pe pământul nostru; şi în pământul nostru l-au şi îngropat.

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit definitiv

Ce mic e tată dealul copilăriei mele!
Mi se părea un munte când eram în sat
tu mă priveşti de-acolo dintre stele
mustrându-mă duios că am plecat.

Dar m-am întors acum la bătrâneţe
să construiesc o casă spre izvor
să regăsesc trecuta-mi tinereţe
sădind muşcate în pridvor.

Cînd vălureşte grâul ca o mare
o să mă plimb prin el ca altădată
când pomii se vor umple iar de floare
să uit definitiv c-am fost plecată.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă

Revărsarea lină a ninsorii
este o continuă alunecare a visului.
Urc pe fiecare fulg care coboară
până la prima ninsoare a copilăriei...
Acolo mi-am regăsit săniuţa...
ruginise...
Uliţa cu garduri de lemn
era neumblată.
Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă.
M-am grăbit să întâmpin soarele,
răscolind bolţile nalte ale cerului
în căutarea copilăriei.
Aer e timpul nevăzut ce bate în turnul
de cărbune al artistului.
N-am uitat cât de mult m-a durut
un refren abandonat, în stare de funcţionare.
Cheltuim energie pentru a îndura
anumite situaţii, considerând că
suntem puternici, când cea mai potrivita
alegere pe care o putem face este
să lăsăm porţile soarelui deschise.
Singurătatea loveşte ca frunza,
frunza cade şi acoperă paşii nimănui.
Anotimpurile sunt dependente de
îndrăgostiţi tăcuţi.
Singuratico, în loc de inimă
îţi bate întunericul Universului în piept...
Dar gândurile?
Gândurile tale în ce stele au urcat?

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (6 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

- Dar eşti tu vrednic, bre Niculăeş, să porţi un cârd de oi? - He, sunt eu vrednic; da'acuma n-am ce purta, sunt supărat... - Cum se poate? Şi de ce, mă rog? - De ce? mă întrebă ridicând spre mine fruntea pe care sta zimţuit în neregulă păru-i buhos; pentru că în primăvara asta tot ne-au căzut din oi; ş-acuma am rămas numai cu acestea şase...

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am cerşit la porţi străine

La viaţa mea am fost sărac, nu m-am ştiut un om bogat,
M-am rugat lui Dumnezeu, sunt mulţumit de cât mi-a dat,
În raiul nostru părintesc, de dragoste înconjuraţi,
Într-o odăiţă caldă am crescut toţi patru fraţi.

Un boţ de turtă de-l aveam frăţeşte îl împărţeam,
Dintr-o strachină de lut mâncam toţi, ne săturam,
Ne-apăram unul pe altul, grij-aveam de fiecare
Şi purtam cu drag pe noi haina fratelui mai mare.

N-am ştiut ce-i sărăcia, nu ne-am plâns în faţa sorţii,
Cu ambiţie şi sete desluşeam tainele cărţii,
Alergam pe mal de Râmnic, pe întinderea câmpiei
Şi simţeam mereu alături farmecul copilăriei.

N-am vrut să-mi forţez norocul, n-am putut strânge avere,
N-am cerşit la porţi străine, cinstea drepturile-şi cere,
Versuri cu drag aşternute pe un petec de hârtie
Vi le dăruiesc doar vouă... Nu am altă bogăţie!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Iubirea

Cândva, într-un demult al demultelor mele
când zorii-mi seduceau primăveri
Ursa Mare s-atingă,
aici, în milimetrul universului meu,
m-am temut...
m-am temut de luceferi... de nori...
sau poate de brumele toamnei...!
M-am temut şi vroisem să fug...
să ies din propriul meu vis...
şi apoi... să m-ascund...!
Ci Tu (?) m-ai oprit...
m-ai tras înapoi şi mi-ai spus:
"Nu! Aceea e uşa din dos...
departe de Astru...
de înalt... de adânc...
departe de Calea Lactee...
aceea-i o poartă-n abis...!"
Şi-atunci, am rămas...!
Am rămas dar apoi, ne-mpăcată de însămi,
de rostiri nechemate...
de chemări nerostite...
vinovată de dor inutil risipit,
din nou am pălit...
am pălit precum floarea ce tulpina i-o rupi...
şi, cu suflet înfrânt,
am vrut să cobor de pe propriu-mi altar...
să alerg în neant...
ci Tu (?) m-ai certat:
"te-aşteptă un semen -mi-ai spus-
nu vrei să-i alini un durut?"
şi-am rămas...
Am rămas dar, în urmă, din nou m-am oprit...
m-am întors în confuz...
am fugit spre-ntuneric...
m-am dus către Stix...!
Rânduism steluţe-n cununi pentru talerul toamnei,
dar, nimic n-am mai vrut!
Ardeam de dorinţă să-mi smulg din fiinţă averea-mi
şi apoi să mă-mprăştii pe lespezi îngropate-n prihană,
jertfă să m-aduc inerţiei...
dar Tu (?) mi-ai surâs: "nu, mai rămâi, am nevoie de tine!"
Iar eu, am rămas!
Am rămas şi acum sunt aici, din nou către nimb de lumină,
din nou în zenit, din nou ocrotită de vis!
Sunt aici! Sunt Prezent şi, în zâmbet şoptit, te întreb:
cine eşti? nu eşti înger? nu eşti propriul meu cuget?
atunci ştiu, eşti mai mult de atât:
Eşti Iubirea!

poezie de Iulia Mirancea (6 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!