Stătea abătut

omul de grotă cu ochii undeva
la marginea timpului
relaxat pe o piatră neşlefuită
se gândea să-şi cumpere
un fierăstrău electric
şi-un ciocan din epoca fierului

stătea gânditor cu ochii la tehnologia 5G
în peştera unde s-a retras
după evacuarea forţată
din grota centrală

a plâns aceeaşi lacrimă
după ce şi-a prins gândurile
într-o capcană a timpului

recapitula tristeţea de moarte
la marginea spaţiului
în frigul cavernei întunecate

trezit de dimineaţă simţea
cum intră în peştera lui
mirosul de christian dior

stătea abătut omul de grotă
în grota lui fără îmbunătăţiri
şi golul din sufletul lui
era încărcat cu opţiunea
viaţa pe datorie de 5 parale

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipăt...

Urlet din grotă
Grota posacă,
Grota din suflet,
Iubirea săracă...
Cauta geniul,
Caută-n grotă,
Cu ce s-a ales
Iubirea din flotă...
Bezna lăuntră
Şi aburindă,
Urlet însemne
Iubirea murindă?!...
Stâncă pe stâncă,
Firea senilă,
Goală iubirea
E fără de milă...
Nu se zăreşte
Din grotă nimic,
Să reinvie
Iubirea pe dric?!...
Cad câte una
Din trezele părţi,
Plânge iubirea
Între tainice hărţi...
Ia cutezanţă
Posibila grotă,
Din simplul reflex
Iubirea–i dă notă...?!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

grotă

Grota, un fel de covată unde s-a plămădit specia umană.

definiţie de David Boia (12 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trece un om prin sufletul său

Toată
noaptea m-am zbătut să adorm
am vrut să mă rog
dar ochii îmi erau cusuţi în pernă
am scăpărat un chibrit
pe pereţi au jucat umbrele
mă simţeam ca într-o grotă
prin care treceau apele
pe sub munte apoi
mi s-a părut că visez

Te-am văzut spre dimineaţă
cuprins de tristeţe stăteai
la marginea lacului
mâna ta s-a întins peste mal
strălucea
şi noaptea s-a făcut albă

trestia s-a dat la o parte
ca o pleoapă
de pe un ochi umed deschis
atunci lumina Ta a picurat
ca o lacrimă
tăcerea se limpezise

puteai auzi cum trece
un om prin sufletul său...

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorea cu pluta

de vreo jumătate de veac
şi acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aştepta apa mare şi simţea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă şi după aceea în pietriş
apoi au intrat într-o stâncă
erau nişte braţe de caracatiţă
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri

tăia un braţ cu un fierăstrău electric
curgea magmă şi sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
braţele de caracatiţă s-au făcut braţe
hidraulice extrem de robuste şi de inutile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Ninge
cu argint de icoană
pe Muntele Copilăriei;

bulgări fierbinţi -
îngeri făcând tumbe,
murmură, murmură,
la marginea
hăului...

Lacrima
dorului
îşi picură sarea
în ecoul din peştera
timpului.

poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fereastra timpului

Prin fereastra timpului, astăzi când privim,

aura Olimpului încă n-o zărim.

Pentru noi, Olimpul rămâne cum a fost

dacă lăsăm timpul să curgă fără rost.

Dacă muntele Golgota nu-l escaladăm,

rămânem tot în grota în care ne aflăm.

Dacă vom pune steagul pe vârful Everest

putem stăpâni largul universului ceresc.

În lupta cu timpul dacă am învins,

vom admira Olimpul şi aură am scris.

Cu aura Olimpului mai liberi vom zbura,

prin fereastra timpului, mereu vom cerceta (mai multe vom afla)

Din epoca de piatră mult timp noi am parcurs

şi ne-am găsit o vatră în grădina lui Isus.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

pândeam femeia prin oglindă
stătea la marginea patului
cu bărbia-n piept, nehotărâtă
aşa nudă cum era
probabil ştia că sunt îndrăgostit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un leu

cu dinţii de lapte care se uita
la cerul dubios de senin
într-o dimineaţă de octombrie
tremura ca o frunză moartă
simţea săgeţi în adâncul sufletului
nici banca centrală nu-l mai putea
întări sau să-i dea aripi. cu dinţii lui
ar muşca mâinile care-l hrăneau
cu lapte cum scrie la cartea lor
fără carne artificială simţea
nevoia de a sfâşia ceva viu
şi-a făcut culcuş în fiecare bancă
dar nu reuşea să crească

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima lacrimă

Ţi-a plâns trandafirul în palmă
o lacrimă-a timpului său,
când viaţa-i senină şi calmă
era mult deasupra de rău.

O lacrimă dulce-amară
ascunsă-n petale, demult,
pe care, s-o ştie afară,
i-a fost, chiar şi astăzi, preamult.

Primeşte-o şi vezi-i durerea
de după sclipirea-i de jad,
adusă odat' cu plăcerea
trimisă de umbre din Iad.

Primeşte-o, arunc-o şi spală
cu rouă scăldată-n parfum
tot ce lui îi este petală!
Nu-i loc de vreo lacrimă-acum.

Şi-a plâns trandafirul durerea
prin lacrima timpului său,
căci simte, de-un timp, adierea
iubirii din sufletul tău.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutăm

să ajungem unde ajungem
după ce croşetăm
pielea toarsă după o noapte
de scris epigrame
dă o dependenţă suspectă
şi-ţi vine să te cauţi
pe tine însuţi într-un birt unde ai adormit
sub masa unde stătea cu fusta ridicată
până la subsuoară
tu alegi să dormi
pe drumul lung găsit după colţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbul

mai înalt în grad de
cât iarba
iarba fumată
şi iarba tot atât de înaltă
ca omul sucit din fire
ploaia modelează oamenii
de porumb de mătase
de porumb pierdut
sau răpus de seceră fără ciocan
în timpuri astrale
umbra lui a
tinge creştetul părinteşte
porumbul naşte omul de porumb
care aleargă desculţ prin amarul timpului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-a privit cu ochii

aceia mari şi s-a simţit
vinovat pentru ceea ce nu făcuse
ochii neobişnuiţi de mari
intrau în creier prin ochii lui
sfredeleau adn-ul pupilele
gri închis şi asta l-a înfricoşat
fiindcă ştia că nu e pe măsura
acelei încrederi care-i citea
gândurile de om obişnuit
simţea că va veni un moment
în care o va dezamăgi
chiar dacă şi-ar muta privirea
în altă parte
ochii aceia mari au analizat tot
se simţea împovărat
îi venea să fugă cât mai departe
să-şi găsească un ungher întunecat
a simţit lacrimile cum îi udă
obrajii şi se scurg pe podeaua
din dormitorul imens

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire după amiază

mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste,
îţi răspundeam,
aşa cum fredonai tu răzleţ
într-o după amiază.

mă întrebai dacă florile
plâng,
nu, îţi răspundeam,
doar le mai cad petalele puţin
după o ploaie răzleaţă
ca aceea care stătea ascunsă în ochii tăi
într-o după amiază,

mă întrebai dacă oamenii
înnebunesc la despărţiri,
nu, ţi-am răspuns,
doar sufletul li se ascunde puţin
într-un pustiu,
atunci când sunt părăsiţi
într-o după amiază
răzleaţă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorea cu pluta

de vreo jumătate de veac
şi acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aştepta apa mare şi simţea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă şi după aceea în pietriş
apoi au intrat într-o stâncă
erau nişte braţe de caracatiţă
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri

tăia un braţ cu un fierăstrău electric
curgea magmă şi sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
braţele de caracatiţă s-au făcut braţe
hidraulice extrem de robuste şi de inutile

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămase nemişcat

în culcuşul hidropatic şi auzea strigătul
privea ceasul care arăta timpul
pe patru planete şi zece sateliţi
patul era
patul era
patul era
un bazin de cristal
plin ochi cu glicerină carbonată
uitase ce temperatură avea
se gândea că a coordonat din somn
lovitura
lovitura
o să fie cercetată de sonderii psihici
şi detectivii telepatici
se gândea să fac un duş
se gândea să pregătească pistolul
glock pentru esperii
care ar fi în stare să aresteze
un magnat intergalactic
explozie
explozie
şoc şi uşile seifului sar
iar banii aşteaptă să fie jefuiţi
era omul fără chip
un cal îl aşteaptă în prerie
e alb cu o pată neagră în frunte
coltul e încărcat şi esperii o ştiu
trabucul fumegă
îi simte mirosul
scoate o ploscă şi bea whisky
tare bun tare ca dracu tare
gâtlejul arde de la explozie
explozie
explozie
uşa seifului aruncată dracului
într-un perete verde
plin cu licheni crescuţi pe pieptul muribund
hrăniţi cu untură de balenă
îi vine să strige
îi vine să înjure
îi vine să facă amor cu tipa aia
care are cap de cal
aprinde un foc cu bricheta zippo
pufăie din ţigară cum face
omul fără chip
aşteaptă primul sonder
calul din prerie îl aşteaptă
are şaua pe el şi puşca cu două ţevi
e la locul ei în teacă
intră sonder blestemat
intră
intră
adevărul este la tine
nu mai ştiu cum se foloseşte
o străveche armă detonatoare
vrei să obţii un blocaj mental temporar
vrei să-l prinzi pe omul fără chip

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult, în vremuri cărunte, trăia într-o peşteră din munţii Moldovei, un pustnic bătrân, pe nume Pafnutie. El a luat în moştenire peştera după ce a îngropat pe învăţătorul şi părintele său Ilarion, la care îşi făcuse ucenicia. Înainte de Ilarion alţi pustnici bătrâni ajunară, se rugară şi bătură mătănii în peştera aceea blagoslovită.

Ion Agârbiceanu în Pustnicul şi ucenicul său, Editura Tineretului, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa Zăpezii a plecat în zbor şi Karl a rămas singur în sala cea mare de gheaţă, întinsă cât vedeai cu ochii şi pustie. Se uita la bucăţile de gheaţă şi se tot gândea şi îi trosnea capul de atâta gândire. Şi cum stătea neclintit şi ţeapăn, ai fi crezut că-i şi el un sloi de gheaţă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva în spaţiu

unde timpul se opreşte
viaţa continuă cu marile
noastre iubiri cotidiene
golul din suflet este umplut
cu tristeţe şi doare
chiar mă doare
nu
asta nu mai suport
suntem la marginea uni
versului
stiloul îl aşez la căpătâi
când vii când te întorci
muza mea iubita mea
spaţiul se pliază unde timpul
se opreşte la comandă
din cauza unei iubiri cotidiene

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marginea privirii caut chipul zilei

Îmi spăl ochii
în chipul zilei
şi-mi ung obrajii
cu surâsul vântului
cu flori de aer împletindu-mi paşii

de priviri
ochii nu mi se
mai satură
nici urechile de auz
şi nici mintea
de idei

alerg
pe marginea privirii
căutând chipul zilei pe
fiecare deget al luminii
cu degetele timpului împletindu-mi şi mersul şi umbra
într-un cerc de stele în zbor
în
fântâna cunoaşterii

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când vezi ochii
ce mor după un zâmbet
aprinde-ţi un foc în suflet
şi luminează peştera în sunet
de culori...
de flori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!