Era un leu
cu dinții de lapte care se uita
la cerul dubios de senin
într-o dimineață de octombrie
tremura ca o frunză moartă
simțea săgeți în adâncul sufletului
nici banca centrală nu-l mai putea
întări sau să-i dea aripi. cu dinții lui
ar mușca mâinile care-l hrăneau
cu lapte cum scrie la cartea lor
fără carne artificială simțea
nevoia de a sfâșia ceva viu
și-a făcut culcuș în fiecare bancă
dar nu reușea să crească
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.