Reverenţe

De la o vreme
ne pricepem cel mai bine
la reverenţă.

Curtenitor,
ni se aruncă-n spate
păpuşi de cârpă
clipocind în albia alintului.

Dragilor, e vânătoarea ineditului!

Azi, păşim în noi
peste băltoacele rămase
după ploaie
(viclene ochiuri de cer,
ce ne cer).

Într-un triaj imens
bliţuri flămânzite
scânteiază
când ni se deschid
în faţă
sertare reci, cu săruturi.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară

Înebunitor e verdele pomilor
primăvara...

Cărări irizate
deschid inimii
ochiuri de cer, de lumină.
Văzduhul sângelui
naşte decor fantomatic.

Osia cerului
se-ntoarce scânteietoare,
picioarele noastre
măsoară timpul.

Rai înflorit, albă-mpăcare,
zeii au coborât pe pământ.

Priviţi, pădurea vine-nspre noi
cu trup şi aură de virgină.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa poetului

În zori, e-un dangăt înfrigurat
peste acuarela vitraliilor.

Neaşteptat, închipui gestul mâinii
eliberându-se
din somnul în care, mereu
îi era dat să tremure.

Prin parcuri, cornii scânteiază alene
şi ochii tăi caută
litera-n piatră.

În răscruce, la casa poetului
a oprit în grabă
o trăsură cu iubiri din veacul trecut.

S-avem răbdare,
înspre vară, vom vedea cum de-aici
se-nalţă îngeri cuminţi
cu roiuri de-albine în spate.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această ploaie

Cu trupul ei muzical
această ploaie
te eliberează, precum
mersul femeii tinere
depărtându-se în extaz.
Ne ascundem de noi
în somnul adânc.
Clovnii ne vor călca zgomotos
peste tâmplă, speriindu-se
cât de mult ne-aseamănă.

Sub piatra rotundă
doar şarpele casei
îmi promitea adăpost sigur.

E prea târziu, să mai privesc
peste umăr.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria imlpacabilă

Zilnic, păşim printr-o geometrie
implacabilă
spre strâmtoarea identităţii.

Zarurile sunt aruncate monoton
peste tabloul monocrom
al solemnităţii.

În eonul de imagini
mă gândesc pe mine,
pe tine în tăiatele flori.

Pielea gândului
se mulează-n convenţional
când laolaltă,
urzim împrejur
o ceaţă scânteietoare
închipuind clipe
de tainică mulţumire.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipă liliachie

După ploaie, coboram treptele în fugă
alungând din priviri disperarea.

Împrejur, risipa liliachie
promitea-ndelung
fructul dorit al anotimpului
ce călătorea sus de tot, rotunjind-se.

Zadarnic ne urmau profeţii temători.

Cu hohot peste folia nopţii
ne întreceam, păşind anevoios
prin iarba crescută de-aiurea
lângă coapsa fântânii
şi-aşteptam să ni se arunce peste trup
monezile arămii pentru plată.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o ploaie

Adună-te din glezna
frântă a firii.
Aud cum se macină cremenea
în neînţelesul amiezii...
De aceea,
caută-mi pe retină
forme cerşind mângâierea.

Ca o ploaie
alergând sub lugerul altei ploi.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leoaică tânără, iubirea

Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.

Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire
peste cate trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
înc-o vreme
şi-ncă-o vreme...

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leoaică tânără, iubirea

Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.

Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme...

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menuet

Vine un copil, face o reverenţă
şi moare.
Vin doi copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin trei copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin patru copii,
fac o reverenţă.
Vin cinci copii,
fac o reverenţă.
Şase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.

Deodată apare Îngerul.
El mă ţinteşte cu ochii lui ficşi în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreţia frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partituri uitate

Se reazemă ziua
în această-nflorire totală.
Porţi ferecate glăsuiesc
perechilor melancolice.

Ursitoarele deschid grăbite
cufere de tăcere...

O, mamă, trupurile noastre
înverzesc căutându-se
sub piatra rugătoare!

Vin roşu peste tâmpla crinului
abia înflorit
şi-acest bocet vegetal
pe care azi,
Doar eu îl mai aud.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre balconul muntelui

Vânturi tăioase, turme de nori,
maimuţe lamentându-şi tristeţile,
aerul e proaspăt, nisipul alb,
păsările zboară-n cercuri.

Pretutindeni cad frunze
foşnind, foşnind,
în vreme ce valurile râului
vin unul după altul, clipocind, clipocind:

Călătoresc singur prin o mie de mile
ale acestei toamne melancolice,
ducând în spate spre balconul muntelui
o sută de ani de boli şi de suferinţe.

Munca grea şi regretele amare
mi-au îngheţat ş albit fruntea –
iar cel mai mult mă chinuie gândul
c-am renunţat la vinul meu.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverenţă

Simt că nu-s vrut, pentru prezenţă,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atâta dat din coate...
E timp să fac o reverenţă!

Nu-i important har, competenţă,
Că peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se înalţă afon... Vreau reverenţă!

E ca la şcoală; nu-i absenţă,
Că nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu răspunde,
Ce nici nu ştii... Dai, reverenţă.

Toţi, peste tot îşi dau licenţă,
Ca-ntr-o prostie aliterată,
Îşi diplomând titlu-n erată,
Fără vreun gând de... reverenţă?!

Căci cum poţi să nu ai clemenţă,
Când tot se minte; titluri, nume
D-experţi mistificanţi, anume
Reciproci toţi, în reverenţă....

Totu-i într-o efervescenţă;
Potenţă-n fals, furt de valoare,
Într-o cadenţă îngrozitoare
Decadenţă, deci nu reverenţă!

Speranţa-i încă la decenţă;
Eminenţa s-aibă iar cătare,
Cum fluorescenţa-i bob din floare
Şi pom dă fruct... cu reverenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, doar mie

Spune-mi unde şi când
dispar dureros în lumină
strălucirea ochilor
ce se închid definitiv?

Nici zorii, nici înserările
singure
nu ştiu să-mi răspundă.

În cuiburile vechi
lăstunii aduc bucuria zorilor
dintr-un înalt ce cuvântă.
Spune-mi pe nume
odată cu crinii ce-şi deschid
cupele aprinse de lumină
sporind mirarea peste
pragurile lumii...

poezie de Violeta Pasat din volum în pregătire ,,Ferestre luminate" (2021)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riduri

O! Ridurile apei
peste piatra-nverzită
dilatându-se odată
cu înserarea aceasta
cuminte.

Dinspre maluri
chemarea străinului
peste zidul de apă,
mă-nfrigurează.
Azi, plutesc
în zborul lăstunilor,
în dulce ameţire
peste punţile cerului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară

Păşeşte uşor. Rân-du-ne-le-lee... (!)
Rândunelele s-au încurcat
în părul vălurind
al călugăriţelor.
Peste spinările orizonturilor
se despletesc culori abandonate
peste umăr.

E ora înaltă!

Se-aşează nimb peste toate
şi-n aer plutesc
lungi poduri zburătoare.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotar

Vino, râul ne cheamă departe
armonizând dangăt solemn
spre largile-i cărări.

Ca-ntr-un ultim ritual
ne vom scutura aripile fumegânde
în blândă transfigurare.

Rama aurie se tânguie
în dansul ierburilor,
spre inima pietrelor adormite.
Albia de mătase
ne absoarbe, tot mai grăbită
spre noaptea căutării
depline.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu pricepem ceva, să zicem mai bine că nu pricepem decât să-i dăm o explicaţie falsă.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşim difuz prin ploile durerii

Păşim difuz prin ploile durerii,
Importăm manifestanţi în strada mare,
Perfuzia cuvintelor e varză:
Coduri refăcute, puse-n sare.

Flămânzim cu stele reci sub nas,
Munca nu-i cu chef în ţara-adevărată,
Rezistăm vioi în sărăcii şi boli,
Cu recomandări şi zarea-i bulversată.

Antagonic împărţim credinţă şi iubire
În noaptea minţilor scăpate
Pe lampa lui Ilici care re-nvie
Peste cei ce rostuiesc gresite fapte.

Casele controversate sunt colivă,
Căinţa este-a doi părinţi orfani
De copii, dar vor, prin moştenire
Să se-mbuibe cu euroi şi bani.

Păşim difuz prin ploile durerii,
Luăm felii din ţara noastră-n spate
Şi o cărăm aiurea să o vindem
Unor făpturi stupide de departe!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutându-te

Când trist voi privi către tine
dintr-o nefirească, albită cuminţenie
alege între a fi
oglinda mişcătoare
sau pragul peste care
sfios voi păşi.

Peste puntea amiezii
învaţă-mă să păşesc
asemeni victorioşilor,
numai tu,
îmi vii în toate ascuns,
nebănuind singurătatea ce m-a cuprins,
ades căutându-te.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima mamei

Precum o ivire ce-mpresoară cu răcoare
e astăzi lacrima mamei neştiută -
alb diamant ce punctează-n răstimpuri
peste canatul aducerii aminte -

Ades, tresărind în umed întuneric
mari fluturi de noapte m-adastă
cu veşmânt de lumină
nădăjduind
într-un zbor al reîntoarcerii...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!