Grădină tentaculară

Mai ştii, legănarea dintre ape şi doruri
atunci când, milostivă înfloreşte răsura?

Pasărea sudului
mă cheamă-n grădina tentaculară
pentru dansul cu o mie de feţe.

Îngenunchiaţi, salcâmii coboară acasă
cu plânsul ierbii sub coasă.
Mamă îmi întinde veşmânt de mătase
lângă oglinda cu o mie de raze.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrelul

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Pentru că din gâtlej
Ies cântece duium,
Tu nu crezi
Că mi-am stăpânit plânsul
Şi durerea
Până acum.

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Tu nu auzi
Plânsul care ne desparte:
Pentru că picioarele mele
Iubesc dansul,
Tu nu ştii
Că sunt pe moarte.

poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul devorator

Suflete, au înflorit brânduşele-n fereastră,
lângă trupul diform al anotimpului.
Aripi de înger se leagănă-n unduire
lângă mantinela visului.
Viaţa se-aseamănă uneori, cu un fel
liniştit de a visa.
Întinde mâna spre ochiul devorator
şi uită plânsul acestei lumi.
Nu mai privi dimineaţa ca pe un paianjen
ce iscodeşte singur în zăpada păcatului.
Irepetabil, aprile se risipeşte-n noi
cu iz de pelin şi cuvinte albind
o dragoste ce s-a vrut unică...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpului neştiut

Voi fi piatră rostogolindu-mă-n cădere
prin baia de rouă
ce va fi şi ultima.

Splendori ascunse îţi vor cuvânta
de departe, dintr-un tunel
în care salcâmii stau veşnic aprinşi.

Nu uita,
cu alb veşmânt împodobeşte-mi tăcerea.
Numele meu nu-l striga în dodii.
Ca un fagure dulce prin chenarele zilei
trupul cântător nu mi-l plânge.

Pe glezne să-mi urce atunci
melcii de sidef
întru recunoaştere.

Când semnul de lumină
fi-va zăpada-n colind
uită cât te-am iubit...

Pe sub apa ferestrelor
închipuie-mă tot mai des
sufletul de veghe,
înlăuntrul pietrei.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine te tulbură?

Cărări de nisip
se tânguie-n clepsidră...
Simt durerea şi tac.

Cine te tulbură, mamă
în plânsul tău pentru păcat?

Eşti statuie pironită-n aşteptare
cu şalul înzăpezit
peste veştile ce ne-aşteaptă
în prag.
Dar, veştile astăzi, mamă
sunt animale deşelate în ţarcuri.

Împreună ducem noaptea aceea
ca pe un rest adăugat
pe tarabă,
că un geamăt nedesluşit...
peste lume.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statică

M-am împrietenit cu şarpele casei
în plâns tandru, sărutându-i
ochiul alb, de hârtie.

Degeaba închipui armuri protectoare
amintirea mea e apa
oprită în hainele tale.

Pasărea ce te iubeşte
îţi va desena chipul
cu aripa.

Am să-ţi aduc cioburi culese
din oglinda mare a tăcerii.

poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - Bucureşti (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc nebun

Se-ntâmplă ca în memorie
să capeţi aură stranie,
trup de plumb încătuşat.
Semnele zilei le adun
cu migală
lângă melcul încifrat.

Veşmânt străin,
odisee a tristeţii
Sufletul acesta
a îmbătrânit timpuriu
lângă fluviul mereu răzvrătit.

Zilnic, eliberându-ne
dintr-o taină adâncă
ne absoarbe-n alunecare
jocul nebun
al refuzului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiect pentru o nuvelă

Buzunarele tatei
păstrează cel din urmă strigăt
al ierbii cosită-n tâmpla izvoarelor.

Apele duc pe creştetul lor
un secret al răzbunării?

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul, ca o renunţare

Neîndoielnic, între-nflorire şi rod
e o armonie a sublimului,
amintindu-ne obsesiv de setea din vis.
Numai aprilie adună-n cuvinte
lumina dumbrăvilor stelare.

Mamă şi fiică, fiică şi mamă
renăscând în zile şi nopţi irepetabile,
odată cu plânsul extatic al ploii.

Printre copacii de ceară
ţi-am strigat numele
şi-am haşurat în grabă
scara pe care urc şi cobor
în propria-mi carne.

poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotar

Vino, râul ne cheamă departe
armonizând dangăt solemn
spre largile-i cărări.

Ca-ntr-un ultim ritual
ne vom scutura aripile fumegânde
în blândă transfigurare.

Rama aurie se tânguie
în dansul ierburilor,
spre inima pietrelor adormite.
Albia de mătase
ne absoarbe, tot mai grăbită
spre noaptea căutării
depline.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea confident

Dintre pereţii casei, o simt căutându-şi
cuibul pe umerii tăi.
Doar tu-cel fără de nume
o vezi cum se înalţă sub mirajul
ninsorilor încremenite.
E pasărea confident!
Mă caută doar în zbor, neînduplecată
arcuindu-se lângă trupul meu zvelt.
Zilnic, îi auzi rugăciunea,
o asculţi cum se tânguie
după ferestrele cerului,
într-o tăcere ce mă revoltă.
Priveşte-o cum se hrăneşte
cu argintăria cuvintelor,
cum îşi deschide aripile
către vânătorul din oglindă
ce nu-i vorbeşte despre o măsură
a dragostei...

Pasăre-Cuvânt,
la ceas înalt
sărută-mi sufletul încătuşat
de-atâta aşteptare.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident (noiembrie 2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă în oglindă

În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citeşti nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Şi pe masa părăsită - albă marmură sculptată -
În veşmintele-mi funebre,
Mă întind ca şi un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite,-ntârziate
Ca şi noi...
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu -
Agonia violetă,
Catafalcul,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.

Umbra în umbră se-ascunde
braţul tău apărându-mă
ca un veşmânt mereu râvnit
aducător de tainică trsărire.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bordurile spaimei

Tălpile înzăpezite ale îngerilor
ne mai caută în înserare
într-o tentativă
de domesticire a simţurilor.
Ştii,
ochiul cenuşiu
îmbătrâneşte lucrurile
neînchipuit de uşor.

Timpul îl simt bumerang
peste bordurile spaimei trăite.
Gestionăm tipare de plumb
pentru cele mai ermetice
partide de însingurare.

Şarpele casei albeşte,
ascuns după grindă,
drumul meu se vrea
de mătase...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu genunchii pe lespezi

Împrejur, parcă nimic nu mai este al meu
când ţi-ascunzi în grabă, privirea.
Caut muzica unui timp, în care
oraşul ne-mbrăţişa cu aripi de înger
Cât să mai ascud ploile reci şi zăpezile
ce s-au năpustit între noi?

În cămara ascunsă, cu genunchii pe lespezi
i-am jurat mamei că voi gusta fericirea.
Păsări albe îmi vorbesc de pe umeri
despre ochi rătăciţi.
Şarpele casei mă strigă pe nume...
din leagănul de iederă
mi-arată dansul cu o mie de feţe
şi gura-i flămândă
muşcând din perete.

poezie de Violeta Pasat
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Cristinei,

Îmi arăta ferestrăul aripii,
retezându-i iubitul de abur.
Arc încordat e sufletul meu
sub cămaşa de soare.
Narcisele umerilor te cheamă-n
dulce desfătare, străine.

Ridică-ţi privirea,
dinspre râu vin hoţii de aripi,
desfăcând şapte noduri
peste lutul trupului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-alătură mie

Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.

Umbra în umbră se-ascunde
braţul tău apărându-mă
ca un veşmânt mereu râvnit
aducător de tainică tresărire.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlăcrimat, gândul

Înlăcrimat, gândul alunecă alături
de imaginile fragmentate-n
fereastra compartimentului.
Cu el poţi cantona-ndelung, sus
lângă farul sclipitor
ce domină ceţurile.
Încerc liniştea interioară a yoghinului,
salvator e faptul că-nsoţitorul de drum
nu mă provoacă la un dialog inutil.
Ceva din mine se-aşează
deasupra fiecărei imagini
ca un prosop lângă tablouri închipuite.

Sunt asemeni ghidului
în aşteptarea turiştilor
când toate în mine sunt
mari semne de întrebare
şi arbori fosforescenţi
dansează înebunitor
în grădina liniştii noastre.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai mamă lângă mine

După tine, mamă, sufletul îmi plânge.
Pentru tine, mamă, inima-mi se frânge.
O lacrimă curge pe obrazul stâng,
Semn că mi se stinge viaţa în curând.
Ceva negru m-apasă, lumina mi se stinge:
Rămâi mamă acasă, în braţe tu mă strânge!
O ultimă lacrimă se scurge pentru tine.
Te strigă din inimă: Stai mamă lângă mine!

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Mă-nrobeşti cu veşmânt înşelător
şi răbdătoare-mi coşi peste trup
panglicele umilinţei.
Mă-nveţi tot mai des
să-nchipui în tine
o scoică a timpului
prin care ecoul se pierde
spre nudul depărtărilor...

Ca şi cum noi n-am fi fost
niciodată.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, tot mai alb

Singuri, în somn
tresărim amintindu-ne
de uşi uitate deschise,
din alte vieţi.

Alb, tot mai alb
fragilul meu suflet...

Cum? Doar mereu îl învăţ
să nu crâcnească-n
leagănul de mătase
al pieptului.

Uitarea e balsam întru toate.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!