Doar cuvintele

Nimic întâmplător
pe-atunci amândoi aveam aripi
abia atingem zidurile dintre noi.

Ne mutam uşori din odaia dragostei
în cea a rugăciunilor
fără să-nchipuim
o ţintă anume.

Fluturi exotici ni se aşezau
cuminţi peste pleoape.
Cercul nopţii îl creionăm deşuchiat.

Rănile ni le dezmirdam
cu aşteptări prelungi, înrobitoare.

Azi, mai pot lumina
doar cuvintele,
asemeni ferestrelor ce sclipesc
în apus, primăvara.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemeni păsării

Sub clopotul nopţii, ascult
monologul păsării de diamant.

Deşteaptă-te, mi-a strigat.
Apa ferestrelor curge în cascade
peste sânul de piersică al lunii.

Inima mi-e mută şi vie
în lanul înrourat şi maci luminaţi
înfloriri le curg într-o desfătare a lor.

Peste tâmpla umedă a pietrei
să fiu pasăre, Doamne.
Cuvântul să-l cânt înalt.

Să pricep graiul mireselor ierbii
adunând mănunchiuri de lumină
din catedrala înaripată.

Sub aripa geamănă
vreau liniştea şi cuminţenia îngerilor.
Strigă-mă pe nume
în cămara ce încet mă leagănă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

E poate târziu

M-am prăbuşit în mine însămi
lovind nevindecate răni.
Azi, cercul de gheaţă s-a închis
acaparându-mă.
E poate târziu
nicăieri nu mai găsesc cuvântul magic
pentru dansul singurătăţii.

Vânzătoare de iluzii
şi rareori de miracole
viaţa dezleagă aievea
cântec înalt
peste fruntea timidă a dresorului.

Invoc mai curând străvezimea ceţii
prin care nedreptăţit am păşit
asemeni intrusului
printre oglinzile îndoliate.

Miezul dulce-amar m-apasă peste pleoape
într-o ultimă încercare.

Fericitul meu oaspete, te rog
fă-ţi drumul ocolit şi astăzi
nu mai veni
să-mi deschizi uşile.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducătorul de iubire

Cuprinse de dragoste sunt uneori
miresmele văzduhului...
Cum, nu-ţi mai aminteşti
aprinsa nebunie a culorii?

Într-un cer subţire se-ncurcau
laolaltă
fluturi bezmetici şi pânze de păianjen.

Prin ferestrele zilei
o voce îmi devenea tot mai familială
Inelele ni se rostogoleau peste tâmpla fierbinte
a nopţii. Sfârtecată era doar iluzia.
Respiră-mă odată cu octombrie-
aducătorul de iubire-

Azi, ceasul a-nverzit cuminte-n perete,
mestecenii aprinşi coboară nechemaţi
într-un timp al durerii.

Târziu,
mimul din mine dansează,
cu lacrimă nopţii
îngânându-ţi numele.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viaţă,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
aşa cum le-am avut şi ieri
şi le mai am şi mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
şi vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor şti
Îmi cresc aripi,
către o ţintă bine definită
şi chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi şi sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele sumbre

nu-i nimic, nu-mi răspunzi
mi-este bine şi aşa
două tăceri
ca două tăişuri
infinite

nu-i nimic mi-e bine oricum
şi ţie îţi este
poate aceeaşi nostalgie ucisă
în surdină

se mai aud şi acum
ecouri de gând
de la tine spre mine
nemărginite pe aripi
ca de la nord la sud
păsări fără ţintă
căzând odată cu ploaia
peste morminte de fluturi
peste noi în neştire
ori poate-s doar frunzele sumbre
târziu în noiembrie
nici nu mai ştiu

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgetător

Tandreţe-n risipire
azi numai tu şi clipa
căzută-n aşteptare
peste pragul abia ghicindu-se.

Tăcerea-mi prelungă
m-a ostenit
nimic nu se mai leagă
retrăiesc sentimentul sufocării.

Din armura-ţi închipuită
s-aduni grăbit
vorbe.
Vino cu arătătorul
spre buzele mele, surâzând.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgetător

Tandreţe-n risipire
azi numai tu şi clipa
căzută-n aşteptare
peste pragul abia ghicindu-se.

Tăcerea-mi prea lungă
m-a ostenit
nimic nu se mai leagă
retrăiesc sentimentul sufocării.

Din armura-ţi închipuită
s-aduni grăbit
vorbe.
Vino cu arătătorul
spre buzele mele, surâzând...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului- ed. CRONICA (IAŞI)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interioare

Părea-voi răbdătoare
cu-ndelungata zbenguială a trupului.

În răstimpuri, învaţă-mă să nu râvnesc
felia de pâine,
surâsul apatic
şi uneori nici chiar
veşmântul învingătorului.

Tărziu, cu multe dintr-ale vieţii
abia ghicite,
grăbită voi urca pe trepte
în găoacea timpului
spre odaia în care
sufletul meu
învaţă cuminte să zboare.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram de flacără

Târziu, mi-ai aşezat pe frunte
diademele dragostei,
fragede, mereu luminoase.
Sub valul multicolor,
ne strigă graba de a trăi
la întâmplare.

Eram de flacără,
cântec sub arcada de vis.
Eram de rouă, înmiresmată
cu tăcerea în gând înalt.

Dacă mă ridicam grăbită pe vârfuri
atingem cerul cu buzele
cu sufletul cuvintelor
în blândă revărsare.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

eram femeia răscolind neodihna,
mutam pereţii din loc
şi-i atârnam de lună.

nu existau sensuri moarte
doar clipe pline de fluturi
culese fără migală din orice culoare
şi-un rai plămădit din lumina din ochi.
te culegeam din iarba albastră,
imploram umbrele să te lase în pace.

m-au răpus cuvintele nespuse,
cămaşa gri lipită de bandaje,
palmele neodihnite de fiecare zi,
detaliu plin cu nelinişti, fără minuni,
golul născut din timpul spart,
treptele de ceară de sub tălpi.

exilul meu a evadat invers,
cu fluturii ce secretă nori
în neantul total ce mă-nghite.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

Simţi amorţeala aceea dulce
a trupului alungindu-se
sub tiparele zilei?

În noi, fără număr
punctele cardinale ale dragostei,
ca şi cum
căutându-te am fi fost
călători dintotdeauna.

S-asculţi târziu,
în inima păsării
vârtejul zborului
peste peisajul alpin.

Mii de aureole îmbulzindu-se
vin spre refugiul de taină
al însinguratului,
crucea cu sâni
luminând-o.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi amândoi dansăm în noapte

Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Şi voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credinţe şi voi lumina atâtea minţi
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de uşoară ca un fulg de nea
Şi mă pot pierde printre degete
Şi printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopţii am să vin cu fiecare fulg
Să-ţi sărut obrazul şi să te ating pe umerii puternici
Eşti lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi eşti cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Şi amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne şi lumina peste pleoape.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadru

Sunt coridoare unde memoria
îşi păstrează arcaşii
întârzâind nefiresc
între file de răsfâţ şi lumină.

Cu fiecare gest, creionăm clipa
în care singurătatea
va tăinui lacrima
în dulce biruinţă.

Mereu ne strigăm pe nume
şi răbdători învăţăm echilibristica
pe puntea unde fac maraton
sentimentele.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (19 iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgindu-mă

Mai întâi, învaţă-ţi replicile
nu forţa nimic,
totul în noi e ademenire.

Între timp voi tivi preşul întins
în odaia mirosind a mirt-
e unicul privilegiu de care-mi voi aminti
surâzând.
În jur, toate s-au rânduit
într-un decor de teatru fabulos.
E drept, pe ici pe colo
se mai poate schimba câte ceva
însă la ce bun
când şi azi
şarpele casei stă nemişcat
peste piciorul mesei,
la care cu uimire
am deprins egala bătaie
a metronomului.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutându-te

Când trist voi privi către tine
dintr-o nefirească, albită cuminţenie
alege între a fi
oglinda mişcătoare
sau pragul peste care
sfios voi păşi.

Peste puntea amiezii
învaţă-mă să păşesc
asemeni victorioşilor,
numai tu,
îmi vii în toate ascuns,
nebănuind singurătatea ce m-a cuprins,
ades căutându-te.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partituri uitate

Se reazemă ziua
în această-nflorire totală.
Porţi ferecate glăsuiesc
perechilor melancolice.

Ursitoarele deschid grăbite
cufere de tăcere...

O, mamă, trupurile noastre
înverzesc căutându-se
sub piatra rugătoare!

Vin roşu peste tâmpla crinului
abia înflorit
şi-acest bocet vegetal
pe care azi,
Doar eu îl mai aud.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina verde

Ca-ntr-o joacă, roteam
braţele ferigii
peste armura-ţi închipuită.

De departe, cuvintele tale alunecau
precum melcii
dintr-un timp amăgit.

Împrejur, ghiceam cu uşurinţă
spasmul siluetelor de fosfor
urmând-ne în noapte.

Fermecător,
pe umerii noştri dezgoliţi
se clatină o lumină verde,
tulburătoare.

Cine se mai recunoaşte oare-n trecut,
iubind?

Peste câmpul cu iasomie
vântul aduce spre împăcare
eşarfe albastre.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii nu mor

Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.

N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.

E pânză pe nor
Aripi şi zbor
Fluturi – suflete
De dor...

Fluturii nu mor,
Se transformă-n simţiri
Te-nvie şi dor...
Fluturii nu mor.

Nu mai sunt fluturi
Doar simţiri
Pe aripi de nor
Şi zborul din interior...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadenţe

Sufletul este burete
peste teatralitatea durerii,
stors mereu în căuşul
prea plin.

În odaia simţurilor,
oglinda răsare maniacă,
curioasă la răutăţile străzii.

Departe,
tot mai departe
se alungeşte scara aceea
de cuvinte
pe care simţurile
îşi verifică mersul
tacticos,
senzual de felină.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!