E poate târziu
M-am prăbușit în mine însămi
lovind nevindecate răni.
Azi, cercul de gheață s-a închis
acaparându-mă.
E poate târziu
nicăieri nu mai găsesc cuvântul magic
pentru dansul singurătății.
Vânzătoare de iluzii
și rareori de miracole
viața dezleagă aievea
cântec înalt
peste fruntea timidă a dresorului.
Invoc mai curând străvezimea ceții
prin care nedreptățit am pășit
asemeni intrusului
printre oglinzile îndoliate.
Miezul dulce-amar m-apasă peste pleoape
într-o ultimă încercare.
Fericitul meu oaspete, te rog
fă-ți drumul ocolit și astăzi
nu mai veni
să-mi deschizi ușile.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre prezent
- poezii despre muzică
- poezii despre gheață
- poezii despre doliu
- poezii despre dans
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.