Primăvară brutală

Ne escortează vântul prin foburguri,
Spre primăvara de la cap de drum,
Dar nu fereşte nimeni acei muguri
Când izbucnesc prin temeri şi prin scrum.

Mi-aş fi dorit să mă primeşti întreagă,
Să nu mă-mparţi în noapte şi în zi,
Iubirea când pe ea însăşi se neagă,
Prin ce va mai putea atunci răzbi?

Fuior de ceaţă şi de îndoială
Trimite păsările înapoi,
Cum primăvara jalnică, brutală,
Ne-mpinge-n deznădejdile din noi.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de primăvară

Soseşte primăvara pe la noi
Din drumurile reci, îndepărtate,
Stihii-nfrânte pleacă înapoi
Ştergând tristeţi din urmele lăsate.

Ne-a târât iarna prin viscol şi noroi,
Vârându-ne în zile-ntunecate,
Soseşte primăvara pe la noi.
Din drumurile reci, îndepărtate.

Pocită, cu puterile-i secate,
Plecată spre tărâmuri prinse-n sloi
Se zvârcoleşte-adânc la ceas de moarte,
Prin ceţuri, prin noroaie, vânt şi ploi
Soseşte primăvara pe la noi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soseşte primăvara

Soseşte primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate,
Stihii înfrânte pleacă înapoi
Ştergând din urmele lăsate.

Ne-a tărât iarna rece prin noroi
În zilele întunecate,
Soseşte primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate.

Slăbită, cu puteri secate,
Pornită din tărâmuri prinse-n sloi,
Cu răni închise, vindecate,
Prin ceţuri, prin noroaie, vânt şi ploi
Soseşte primăvara pe la noi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobetele păsărilor

Atunci când Primăvara vine
Şi păsările se-mpereche,
Atinse par că sunt de streche-
Printre vâlcele şi coline!

Izvoarele curg cristaline,
Încânt melodic în ureche,
Atunci când Primăvara vine-
Şi păsările se-mpereche!

Coboară Soarele-n rovine
Ca un flăcău fără pereche,
Să stea iubirilor de veghe
Şi raze să le dea senine-
Atunci când Primăvara vine!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (24 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara de mult a venit

Iubite, a venit primăvara,
Mi-ai zis tu ca prin vis.
Ghioceii înfloresc,
O poartă nouă s-a deschis.

Ştiu, iubito, ţi-am răspuns cu drag.
Afară mai este frig şi totul în jur încă e alb.
Dar nu regreta, căci primăvara a venit.
În ochii tăi, în inimă mea fierbinte,
În dragostea pe care o exprimăm prin cuvinte,
În tot ce ne înconjoară, chiar şi în fulgul cel de afară,
Care s-a topit încet în palma ta.
Primăvara de mult a venit pentru noi doi, iubirea mea.

poezie de Vladimir Potlog (28 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin parc

Bicicleta prin parc
Azi m-a purtat,
Frumuseţi de nedescris
Am admirat,
Iar Soarele înainte
Să se retragă
La culcare,
Cu raze blânde
M-a alintat.
Am văzut cum
Primăvara a transformat
Pomii infloriţi
În aer înmiresmat,
În lalele multicolore
Şi a pătruns în visele mele.
Eu pedalând,
Cu vântul alergând,
M-am tot întrebat.
Oare primăvara
Nu ar putea transforma
Dragostea dulce-amară,
În iubire necondiţionată,
Sub formă de poezie,
Pe o crenguţă de măr agăţată?

poezie de Gabriela Aronovici din Dorinţă cuantică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
şi glas strămoşesc
ce-a doinit.

prin mine izvoare
îşi varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munţi
prin mine cresc muguri
de viaţă în iarbă
şi roşul în ie cusut

ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
şi doarme bunicul in deal
veni-va o zi
când eu voi fi floare
plutind în văzduh
ireal.

astăzi mă bucur
să văd primăvara
şi cais lângă casă-nflorit
alung gânduri negre
şi ziua în care
ceasul va spune

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mine

De n-ar fi acceptat în trup rănirea,
Cum altfel ar fi înflorit copacul?
Tu, dovedindu-ţi chiar prin răni simţirea,

Ai deschis uşile din tabernacul
Şi ai lăsat lumina să pătrundă,
Când dragostea te-a prins ca un tentacul

Nu măsura cât este de profundă!
Nu cântări ce nu se cântăreşte
Când flori de primăvară o abundă.

Prin mine chiar păcatul se sfinţeşte,
Îţi voi urca prin vene precum seva
Care în flori tristeţea converteşte,

Eu sunt copacul, şarpele şi Eva.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când ne trezim, iar soarele se bate cu noaptea, ca să urce pe cer, atunci când ciripitul păsării la drum ne însoţeşte, atunci când zâmbetul ne umple faţa în urma trudei depuse, când culegem roadele la sfârşit de zi, de an sau spre toamna vieţii, să nu uităm că am vrut, dorit, ca prin noi şi cei în jurul nostru, Dumnezeu să arate că există.

Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă prin ploaie

Mersul tău prin ploaie
Rai sau iad văpaie?
Mersu-ţi ca prin vis
Iad sau paradis?

Mersul tău pe drum
Flacără sau scrum?
Drumul tău prin mine
Pleacă sau mai vine?

Pasul tău prin sânge
Râde sau se plânge?
Ochiul meu privindu-l
Sufletu-i sau gândul?

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drum de noapte paşii...

Pe drum de noapte paşii îmi sună încă-n stradă,
Paris, şi tot mai merg prin ceaţă,
La ceasul când din umbră încep să se-ntrevadă
Căruţele ce trec spre piaţă.

Paris, suspin şi zâmbet şi cântec de ciocane
Şi somn posomorât şi greu,
Când Vesper licăreşte departe pe oceane,
De ce nu pot să dorm şi eu?

poezie celebră de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Al. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descumpănire

Ce echilibru între zi şi noapte
A dat această zi de echinox,
Când primăvara e un paradox
Şi toate visurile sunt inapte?

O ceainărie undeva, aproape,
A tras obloanele când a decis
Că nu mai clocoteşte niciun vis,
Iar îngeri se împiedică-n hârtoape.

Descumpănit de ridurile vremii
Sângele nostru curge potolit,
Cuvintele s-au tot împotmolit
Şi pentru repetenţi nu se dau premii.

Speranţa-şi ştia lecţia de viaţă,
O clipă a fost totul în balans,
Atât, un echinox! Apoi suspans
Şi umbra ta pierzându-se în ceaţă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecaţi prin iubire

În Univers era o rană,
Pe care o făcuse-un zeu,
Servindu-i lacrimii drept hrană,
Purtându-şi şişul sub pulpană,
Săpase-n ceruri defileu.

Din atât plans şi aşteptare
Un alt potop se pregătea,
Se spălau sfinţii pe picioare,
În apa lacrimii amare,
Şi nimeni nu ne ocrotea.

Îngenuncheată fără milă,
Când se credea că a murit
Sub cine ştie ce feştilă,
Bolnavă, tristă, inutilă,
Iubirea a înmugurit.

Din muguri floare în neştire,
Din floare-fruct, din fruct-parfum,
Până la margini de smintire,
Iubire reflectând iubire:
Noi, rana cerului nebun!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunde-mi cu flori de glicină

Trimite cuvinte spre mine să vină,
Să-i sfâşie nopţii tăcerea,
Pe coame de dealuri, în cuib de jivină,
Să-şi piardă mâhnirea puterea.

Prea multe duminici se scurg prin rigole
Purtate de vânt şi de ploaie,
Întinde-ţi spre mine, din braţe, pergole,
Fereşte-mă tu de noroaie!

Răspunde-mi cu păsări şi flori de glicină,
Trimite solie o şoaptă,
Această iubire ca o sonatină
E doar pentru noi şi ne-aşteaptă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ţii minte?

Tu mai ţii minte ce vorbeam,
Când mă iubeai,
Când te iubeam?
În locul vorbelor de preţ
Astăzi uitare
Şi dispreţ...

La ceasul când nu mai visezi,
Improvizez,
Improvizezi,
Doi oameni rătăcind prin lume
Nu se mai ştiu
Chema pe nume...

La ceasul ăsta tăinuit,
Tu mă eviţi,
Eu te evit,
Şi nu putem sări mai sus
Decât ştacheta
Ce ne-am pus.

Prin rana noastră sângerândă,
Vei fi mai blând,
Voi fi mai blândă,
Şi nu ne vom mai judeca,
Vom fi smeriţi,
Ne vom ierta.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotică în miez de noapte

Miez de noapte, vise-n gene, dorurile-aleargă-n stele şi prin mine treci, iubite, când te chem în joc de iele...
Şi te las să-mi scotoceşti chiar prin gândurile toate, ştii că-n toate doar tu eşti, nimeni nu te poate scoate...
Şi mă bântui prin câmpii, Elizee... bei din Lethe şi te mântui de stihii când mă sorbi pe îndelete...
Mă adulmeci prin eter şi-mi respiri mireasma mov, ca pe-un elixir-miracol din al sânilor meu crov...
Eu, minune de femeie, din amurg amăgitor, îţi las trupul meu de zeie, să-i fii unic călător...
Umblă-n mine prin visecere, nu lăsa vreun tainic loc, sunt din două emisfere-n care numai tu ai loc...
Şi când te resimt în mine, sunt întreagă cum n-am fost, un rotund din linii curbe, ce se-ntrepătrund c-un rost...
Miez de noapte cu tăcerea în euforii de-amor... luna e un pic geloasă... se retrage-n dormitor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine primăvara

Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineaţă privesc peste dealuri
şi nici un semn sau poate unul foarte mic,
nişte flori grăbite au început să-şi scoată colţul
chiar la mine-n grădină.

Şi iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecaţi zâmbesc
ca după un somn lung şi odihnitor,
noaptea-mi trimite frig şi îngheţ
şi cuvinte bolovănoase la şlefuit.
Primăvara asta are caii împiedicaţi
şi dimineţile cu genele stufoase pe ochi.

Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simţi cum urcă prin mine
şi voi aştepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
şi lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul (copil) cu efect întârziat

in memoriam DUMITRU ŢIGANIUC

Cu cheile la gât copilăria
prin amintire mai aleargă
după tristeţe însăşi bucuria
îmi face viaţa iar întreagă

Prin amintire mai aleargă
bucăţi din visul de-altădată
când doar speranţa e întreagă
în rest şi umbra e schimbată

Bucăţi din visul de-altădată
după tristeţe însăşi bucuria

să pot vedea în ochi de fată
cu cheile la gât copilăria

Prin amintire mai aleargă
să facă ziua şi mai neagră

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara are caii împiedicaţi

Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineaţă privesc peste dealuri
şi nici un semn sau poate unul foarte mic,
nişte flori grăbite au început să-şi scoată colţul
chiar la mine-n grădină.

Şi iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecaţi zâmbesc
ca după un somn lung şi odihnitor,
noaptea-mi trimite frig şi îngheţ
şi cuvinte bolovănoase la şlefuit.
Primăvara are caii împiedicaţi
şi dimineţile cu genele stufoase pe ochi.

Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simţi cum urcă prin mine
şi voi aştepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
şi lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prier

Pe plaiuri, peste ponoare,
Pomii primesc poleiala,
Primăvara pe picioare
Pregăteşte primeneala.

Pe potecă, prin pădure,
Păsările plâng patetic,
Pornind plăcerile pure
Plângăciunilor pun petic.

Pe plauri, prin păpurişuri
Pescuieşte pelicanul,
Pe pante, pe povârnişuri
Putere prinde platanul.

Peisaj pe pânză prinde
Pictorul pornind penelul,
Prin privirile plăpânde
Poetul plimbă pastelul.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Inima...
aceleaşi bătăi ce-mi ticăie viaţa,
pompează prin vene
deznădejdi şi speranţe,
râset şi plâns,
fuior de iubire ce-mi toarce fiecare celulă
mulţumind clipelor
pentru mătasa trăirilor divine,
sau.... aisberg de gheaţă
ce taie prin mine
prin crunte bătăi fară de ritm
când iubirea se pierde în ceaţă.
Bătăi sufocante sau pline de dor,
ticăit ce pierde din ritm,
agonie la maxim
sau extaz împlinit,
ma face să mă-nalţ sau să mor cumplit
cu aceleaşi unice bătăi...
inima!!!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!