Revelaţie

În fiecare seară
îşi întinde braţele amorţite şoşotind obosit
în umărul vântului

şi păsările cerului se adună perechi perechi
cuibărindu-se
fiecare pe crenga lor

La dreapta sunt vrăbiile
certăreţele îşi împart
ultimele seminţe de soare
Pe stânga guguştiuci
Cioc în cioc schimbă
replici de amor
Ştiricile coboară urcă
între două crengi
având mereu ceva de împărţit
sau de împrumutat
bătrânele ciori
bârfesc despre haina
decolorată a nopţii
amintindu-mi de bunicile
ce altădată seara ieşeau pe bancă să mai pună ţara la cale...

copacul cu păsări

Îl privesc pe ferească
ca pe o revelaţie
Dumnezeu există!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între păsări

Cum nu suntem două păsări,
Sub o straşină de stuf,
Cioc în cioc să stăm alături
Într-un cuib numai de puf!

Nu mi-ai scoate oare ochii
Cu-ascuţitul botişor
Şi alăturea cu mine
Sta-vei oare binişor?

Parcă mi te văd, drăguţă,
Că îmi zbori şi că te scap,
Stând pe gard, privind la mine,
Ai tot da cochet din cap.

Iară eu suit pe casă
Şi plouat de-atât amor,
M-aş umfla ursuz în pene
Şi aş sta într-un picior.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile

mâna
mea
dreaptă
diferă de stânga
şi
scrie nimic despre ceva

despre ceva! nu scrie
stânga
nu o imită pe dreapta
în ambiţia de a scrie

eu
mama - tata
ambii
şi
discordia care există între
între! stânga - dreapta
pe mine mă enervează

poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţete

Fiecare oraş are două jumătăţi.
Bunăstarea dintr-una se ridică dansând,
pe tocuri de 13,
trece cu geamurile deschise
şi muzica bubuind în boxe,
cu 120/oră pe străzile luminate feeric.

În cealaltă, coboară deznădejdea, şi întunericul, frica zilei de mâine
musteşte în găurile din pantofi,
glasul foamei chiorăie
în spatele zidurilor netencuite.
Miroase a igrasie şi-a frică.

Până şi ceaţa ocoleşte jumătatea "bună",
fumul centralelor
şi lumina albă a neoanelor
o ţine la distanţă,
şi zăbrelele de fier ale porţilor cu telecomandă.

În jumătate cealaltă ard vise
ce nu vor încălzi niciodată
disperarea cuibărită
în cutiile de chibrite,
doar ceaţa,
umedă şi parşivă,
îşi întinde mâinile
spre ferestrele murdare,
se lipeşte de ochii de stânga
să nu-i vadă pe cei de dreapta,
dezbinând.

Din loc în loc, câte un bec pâlpâie galben,
semn că aici stăpâneşte neputinţa,
şi orice urmă de noroc
s-a pierdut la ultima aruncare de zar...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surori de cuvinte

Vrei să zburăm? mă-ntreabă o carte,
Şi file-şi întinde până-n departe,
Şi cuvântu-i mă saltă până-n tării,
Scriindu-mi poveşti pe ale nopţii hârtii...

Vrei să dansăm? Visătoare mă-ntreabă,
Şi filele ei mă coboară în iarbă,
Şi-n tăcerea firavă a sevei ce curge
Ascultăm poezia cum râde, cum plânge...

Vrei să vorbim? Mă întreabă sfioasă,
Iar şoaptele-i dulci mă întoarnă acasă...
Căci inima ei în mine-acum bate
Ca două surori de cuvinte legate...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul teiului în floare

De-atâta galben scuturat din tei
Mă-mbăt în fiecare seară
Şi stând pe prispa casei vechi
Las în urmă a gândului povară

Cântat adesea de poeţi
Şi de perechi de îndrăgostiţi
De-atâta galbrn scuturat din tei
Mă-mbăt în fiecare seară

Teiul îşi scutură floarea
Mireasma pluteşte peste sat
Triluri de păsări împânzesc zarea
Şi luna apare pe un cer tamisat
De-atâta galben scuturat din tei...

rondel de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a soarele răsare

Cioc, cioc, cioc,
bate soarele într-o uşă
a norilor bosumflaţi,
te aşteptăm,
spun margaretele
primenite de stropi,
veniţi primăveri,
haideţi
la Căldura cea Mare!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care şi-a lăsat cioc

Văzând ciocul care-l are
Aş avea ceva de spus:
(E de fapt o întrebare)
O fi cioc crescut sau pus?

epigramă de Florea Ştefănescu din Lumea haimanalelor (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pian, mâna stângă are acompaniamenutul, basul, tonul, iar mâna dreaptă are melodia principală, jocul şi principiul. Dacă vorbim în termeni de emisfere, viaţa e ca o melodie la pian: stânga acompaniază, dreapta dă tonul. Dreapta face muzica, strigă, stânga susţine, ajută. Stânga dă putere şi voluptate, dreapta dă tonus şi gingăşie. Dreapta se urcă pe pereţi, face ravagii, distruge, stânga bate toba şi opreşte delirul. Dar când dreapta tace, stânga murmură... ispitind-o cu noate joase, să mai cânte ceva.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Muzica (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amin

Cum, Doamne, doar suflet m-ai făcut,
m-ai umplut cu oase şi carne,
două buze în formă de tălpi
lipite mereu de ţâţa pământului.

Privesc înăuntru,
sunt plin de seminţe,
de gene semănate pe cromozomii de rând.

Ştiu că-ţi pot dărui milioane de urmaşi,
cât timp mai are lapte ţărâna,
dar Tu n-ai trebuinţă de braţele lor,
ci
numai de pasărea celor trei degete,
acelea care plutesc închinarea
cu aripile în zbor peste frunte,

de sus în jos,
de la dreapta la stânga,
în vecii vecilor,

Amin.

poezie de Dan Tipuriţă din Cromozomi din genunchi de femeie (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dan Tipuriţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea spre casă

Stau în mijlocul unei întinderi de apă
privesc în faţă
nu zăresc pământul,
privesc în spate,
la dreapta, la stânga
pământ nu zăresc.
Am vrut să-mi strig disperarea
şi am privit în sus.
Am zărit o scară
ce şerpuia printre stele.
Am început să urc.
Fiecare treaptă era o oră,
fiecare treaptă era o zi,
un an, un secol...
sus, mai sus urcam,
la celălalt capăt
mă aştepta mama
cu braţele deschise.
Să nu râdeţi, prieteni,
am vrut să cuceresc universul.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alţii din ignoranţă sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
şi necunoscute itinerare
iar alţi în schimb aleg din comoditate
cele mai uşoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...

Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protest

Ne-au ars greşelile în spate
Sub ochi de cer neiertator
Cuvintele-au plecat departe
Să plângă într-un alt decor.

Înghesuite-ntre acuze
Sub umbra binelui de ieri
Cuvintele ne mor pe buze
Cu ochii umezi de poveri.

Mai ţipă jalnic o chemare-n
Al buciumului glas molcom
Cuvinte plâng în disperare
Condiţiunea de-a fi om.

Mai trec speranţele deşarte
În pas de orologiu spart
Cuvinte tac mergând spre moarte
Când fraţii sângele-şi împart.

Oglinzile-s întunecate
Şi ne privesc cu ochii goi
În ţara plină de păcate
Ne vrem cuvintele-napoi!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

melancolie -
doi porumbei cioc în cioc
şi o privire

haiku de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioc, cioc, cioc

Începem să murim pe dinăuntru şi, asemeni altor statui,
Dedicăm amintirii noastre eterne
O mulţime de fleacuri sculptate
În beton, bronz, ipsos sau lemn.

Putrezim; înăuntru, pe dinafară.
Aşa se face că atunci când Moartea,
În cele din urmă, este expusă pe feţele noastre,
Prietenii
Sunt brusc liberi să recunoască, pur şi simplu miraţi,
Că, de fapt, nu ne-au cunoscut niciodată
Atât de bine...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua bunicilor singuri

cele două perechi de tenişi
una fermă, alta pe vârfuri
din fotografia (care tot circulă pe internet)
azi înmaronită
şi-au rătăcit chiriaşii
transfigurându-se în
două perechi de şoşoni cuminţi
la marginea canapelei
o telecomandă căzută prea jos
şi o mână tremurând
să o prindă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson: Nu există stânci! V-am mai spus! Hărţile dumneavoastră sunt greşite... Intraţi în port... Aşa! Acum viraţi tare la dreapta... Fără emoţii. Aveţi prioritate... Aşa... Dreapta! Dreapta am spus! Acceleraţi... Perfect! Dreapta... Stânga, Centru, Centru stânga... Centru dreapta... Excelent... Dreapta...

replică din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce doctrine visezi? Cei de dreapta devalizează bugetul cu mâna dreaptă; cei de stânga, cu stânga. Să ne ferească Dumnezeu de un guvern de uniune naţională, când toţi vor fura cu ambele mâini.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţa

neputinţa fiecărei zile
m-a legat de mâini şi de picioare
iar soarta m-a condamnat la exil
în mijlocul oamenilor

seara mă culc cu gândul la cocori
iar noaptea mă visez zburând

copilul ingenuu urcă în viaţă
pierzându-şi puritatea,

omul matur coboară treptele
încercând să-şi recâştige imperiile

oamenii pleacă dimineaţa de acasă
cu câte o grijă pe fiecare umăr
şi se întorc seara
cu câte două griji pe fiecare umăr

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugul aprins

O apă de ploaie cu picuri grele, alungite -
aşa îmi apar vorbele tale.
În cuvinte se pune vulnerabilul în mişcare,
iubirea se pierde în moartea clipelor,
păsări pestriţe duc în cioc seminţe de vânt.

Unii îşi îmbracă hainele cerului,
gustă cu plăcere fructele;
de sub copaci nu se mai vedea pădurea.

Cuvintele se frig pe limbi de foc;
restu-i o ceaţă densă şi nu arde
decât rugul aprins
din inima ta.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioc-cioc...

De cum te trezeşti în zori
Ai în prag ciocănitori,
Un vecin, ba o vecină
La împrumutat făină,
După un şurub sau cleşte,
Să te-anunţe c-adus peşte
Ieftin, proaspăt, pus în stoc
La marketul de după bloc,
De te-apuci să faci o ciorbă
Cioc la uşa după vorbă,
Când iei un relax pe budă
Ţup un cioc de la o rudă
Şi când crezi că stai şi hopa
Cioc din nou că vine popa,
Poftă bună când îţi spui
Cioc! mai puneţi-o în cui,
Săru'mâna pentru masă
Împărţită cu grimasă,
Când să pleci şi tu-ncotrova
Te opresc de-ai lui Iehova
Dar tu nu le oferi timp
Basmelor de pe Olimp...
Şi-ute-aşa juma de ziuă
Altora le baţi în piuă
Că-n loc să-ţi cauţi de treabă
Le deschizi uşa în grabă
Ia stai tu mai liniştit
Ciocăne? Dă-le cu flit!
Pentru-acei vecini de seamă,
Ce găsesc la tine cramă
Spune-le cu-n iz acruţ
Mai răruţ că-i mai drăguţ!
Acum cred c-o iau din loc
Mă primiţi cu cioc-cioc-cioc?...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!