Neputința
neputința fiecărei zile
m-a legat de mâini și de picioare
iar soarta m-a condamnat la exil
în mijlocul oamenilor
seara mă culc cu gândul la cocori
iar noaptea mă visez zburând
copilul ingenuu urcă în viață
pierzându-și puritatea,
omul matur coboară treptele
încercând să-și recâștige imperiile
oamenii pleacă dimineața de acasă
cu câte o grijă pe fiecare umăr
și se întorc seara
cu câte două griji pe fiecare umăr
poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.