Croșetez rânduri
Răsucesc emoții pe ramurile înveșmântate
în strălucirea răsăritului purtând aripi
descântate de boala dulceagă înflorindu-mi la tâmple
într-un dans al muzelor vrăjite de cascade îmbrățișate.
Răsucesc gânduri despletite de ziduri
într-un strigăt târziu împodobit cu timpul nestatornic
umblându-mi pe perna de insomnii și iluzii vrăjite
croșetate de ochiul flămând al inimii rătăcitoare între două tăceri.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Opriți timpul!
Îmi răsucesc sinapsele pe strună
Și gândul negru o să-l fac fuior,
Văzând o lume sumbră și nebună,
Pe o spirală-n haos mă cobor.
Din ramuri de stejar îmi dreg cunună,
Iar când o fi, și-o fi, încet să mor,
Îmi răsucesc sinapsele pe strună
Și gândul negru o să-l fac fuior.
Dar evitați o groaznică furtună,
Lăsați un gând mai vesel, călător,
Că lumea asta poate fi mai bună
Și eu ca să vă scriu cu mult umor,
Îmi răsucesc sinapsele pe strună!
hipersonet de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul morii
Șoptiri și cântece vrăjite
O-mpăciuire torc sub plute,
Ca flaute și alăute
La scocul morii părăsite.
Amărăciunile trăite
În stinse zări rămân pierdute.
Șoptiri și cântece vrăjite
O-mpăciuire torc sub plute.
Mucigăirile-nverzite
Îmbracă jgheaburile mute
Cu florile lor nentrecute,
Iar peste apele-adormite,
Șoptiri și cântece vrăjite.
rondel celebru de Alexandru Macedonski (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Timpul iubirii
țipa amurgul în vâlvătaia sufletului
pășeam în trecut, purtând pe aripi un gând
eu, necunoscutul dintre voi
surâdeam dimineața, să nu plâng
durerilor ce curg, se scurg, din trupul ăsta, beteag
uneori străbăteam tăcerea în penumbra gândurilor, la pas
să nu frâng aripile viselor
alteori scrijeleam cuvântul cu tăceri, să nu vorbească norilor despre noi
flăcări ardeau în trupul pământului
era timpul să plec, dar nu puteam
noaptea mângâiam părul revărsat pe perna umedă de gânduri
rătăceam, în adâncimi abisale și ai țipat
chemându-mă la tine, iar și iar, într-un joc ireal
atunci am învățat să te iubesc
cu buzele, cu mâinile, cu gândul
în palme purtam heruvimi să îi așez pe trupul tău
atât de pur, atât de gol
apoi s-a făcut dimineață, iubito...
și am fugit, mă ardea lumina privirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis
pe cer plâng stele înnodate
de gânduri, păcate, de toate
valuri agață coliere de alge
de pașii rătăciți pe un țărm
pe valuri o plută plutește uitată
în larg, o stâncă
cu pleoapele udate de gânduri
aștern vise în noaptea înstelată
printre norii din suflet
de o viață mă răsucesc între ani
suspendat în gol
întind aripi să zbor
cad tăcut în mare, în zori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt valul
Sunt valul ce dansează în privirea rece a lunii
port în pletele-mi negre doruri ciobite și frunze rătăcitoare unduind ziduri pe trupu-mi de soare
care bântuie pe marginea speranței în roua dezmierdătoare a darului unei noi dimineți
plămădesc veșnice petale de suflet pe brațele-mi ce atârnă la țărmul plâns al neputinței.
În zborul astral luminând un colț de cer tandru sunt aripa frântă prea devreme
de Eris cea răzbunătoare semănând discordia cu mărul de aur
dăruit de Paris divinei Afrodita doar pentru a slăvi promisiunile înșelătoare
sunt doar Elena prinzându-și lumânări îngândurate pe chipul șlefuit de iluzii alungate de trista nimfă Oinone.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsucesc universul pe un bob de rouă
descarc cerul într-un respirat de gâză
umplu golul dintre două atingeri
cu dor
cu lacrimi
cu niciun pătrat de lună
inima mea nu știe să bată în șoaptă
nu poate despărți infinitul de sentimentul acesta sufocant
căruia îi spun dumnezeu din când în când
dar nu-i zidesc biserici
altarul se găsește în fiecare floare
trebuie doar să învăț rugăciunea
ca pe un firesc sentiment între două nașteri
desfac clipele în entități de etern
așez timpul în plan
doar așa îl pot măsura
când cu tic
când cu tac
iar când zborul nu mai e de-ajuns
împachetez aripile și reînvăț mersul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul clipei netrăite
Între două porți închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.
Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.
Lanțurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înșelătoare
Și de magice, ispite,
Care știu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înaintez sau stau...
înaintez sau stau
între două necuprinsuri,
cu neputința de a mă contura,
alunec înafară,
într-un cineva
care rămâne mereu altcineva.
pentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fi?
înafara inimii, e absența...
neauzitul strigăt al mineralei tăceri,
deconcertantă, eternă transformare.
Cândva, peste mine vor cădea norii,
întunericul altui început
și pasărea albă, pasărea pasăre suflet
oare o să tacă?
până atunci, am să-i păzesc cântarea
să nu înceteze
pentru tine și pentru mine
și pentru ea pasărea albă,
strigăt de lumină.
poezie de Agafia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre albastre
În umbra unei clipe de zidire și fum
ți-am adus ofrandă chipul meu
sărbătorind trandafirii roșii stând la poalele tristeții
stelelor învelind cercuri noi osândite de sorți.
În umbra unor salbe de vise strălucitoare
împrejmuindu-ți inima clară ademenindu-mi văile dulci
ți-am adus ofrandă sufletul meu de aer
luminându-ți șoaptele de argint strigându-mă între două tăceri.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
într-un templu
romboidal
colțurile de emoții se întâlnesc cu marea
mozolesc seninul cu griuri apoi
izbucnesc tâmple de tăceri
într-o roată a încercărilor pe care
omul
le transcende sau nu
după cum gândul voința credința sa
accesată sau nu
îi sporesc frica de a nu fi
și mai puternic
de a fi
om
rombul se strânge încet într-un cerc
arcuirile se întind
ca niște săgeți
până când pătratul se așterne mândru
sub mâna desenatorului orb
cine mai pictează deasupra desenului
glasurile?
cine mai poate fi creator de emoții când
în plămânii umanității zace timpul
mort și el în viul sinelui
și roade fortărețele
roade fundațiile
roade verbul a iubi
până la ultima așchie de stejar
nenăscut?
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri pe un drum
Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
și se spânzură gândul răsăritului.
Caut un mugur viu într-un izvor
și când îl așez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.
Diminețile țin printre gânduri
razele de soare și de lună,
dar nu le înțelegem niciodată
deși ele stau uneori împreună.
Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorința de trezire seculară
și caut semințe de muguri vii,
pentru a le ține pe drum o comoară.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Gânduri pe un drum
Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
și se spânzură gândul răsăritului.
Caut un mugur viu într-un izvor
și când îl așez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.
Diminețile țin printre gânduri
razele de soare și de lună,
dar nu le înțelegem niciodată
deși ele stau uneori împreună.
Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorința de trezire seculară
și caut semințe de muguri vii,
pentru a le ține pe drum o comoară.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva cu o foarfecă
[ostatec între mine și foame]
și așa voi pleca
cu un surâs în care silabele fac dragoste
pe mormintele ochiului
de foame
am topit într-un trup de pasăre armura depărtărilor
fascinată de pelerinajele ierbii
încui timpul în piatră
răsucesc perfect pupila în cheia sol
și las călătoria
să invadeze celulele viului
fără să cer procură stelară să-mi șterg trupul
din rădăcinile focului
în cuvânt scutur drumurile coapte
și mănânc
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flamenco
Îmi vinzi miraje, iluzii,
Clipești din ochii tăi migdalați,
Mă înconjuri parcă
Într-un dans de Flamenco
Mie mi se face rău de emoție,
Și ce e mai crâncen
Decât faptul că tu jubilezi?
Ți-ai prins o roză roșie în păr,
Pletele tale mă mângâie ușor
În adierea vântului
Și în mine se topește un ghețar.
Îmi vinzi iluzii,
Fata Morgana,
Nu mă privi cu ochii tăi
De jăratec violet,
Migdalați,
M-ai prins într-un joc nebun
De fuste parfumate,
De crinoline,
Într-un dans de Flamenco.
Tu jubilezi,
Iar în mine se topește un ghețar.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clondirul cu rouă
strâng roua tuberozelor într-un clondir
petale diafane îmbracă gândul meu
seve de liniște extrag din nadir
cântând apropierea de Dumnezeu.
vântul întâmplărilor mă duce departe
am aripi vrăjite să zbor printre stele
de dragoste și fericire am avut parte
învelită-n lumini ca în fine dantele.
pe fuiorul timpului doruri am tors
lacrimi au spălat regrete și angoase
de-atâtea ori din bezne m-am întors
la versurile calde la vorbele frumoase.
strâng roua tuberozelor într-un clondir
seve de liniște extrag din nadir.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două singurătăți
mă plimb între două singurătăți
nici nu știu pe care să o aleg
una dintre ele îmi biciuie obrajii
negreșit voi continua să mă plimb
și să sorb din trupul meu ca
dintr-o ceașcă
cu iluzii
prin ochiul de sticlă al timpului
imaginile trec una câte una
nu mă recunosc
știu însă că Ea
va veni
dinspre partea cealaltă a răsăritului
și-mi va spune că
viața are gust de pământ
voi trece și prin gândul acesta
așa cum de la o vreme
am trecut pe lângă mine însumi
... și nu m-am recunoscut
poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ancora sufletului
apasă gânduri pe umeri
atârnă veghea pe gene
în labirintul gândului nespus
picură ceară din neguri uitate
susură amintiri din amintirile moarte
eu scriu pe coji roase de arțar cuvinte
le așez tăcute pe aripi rupte între coperțile timpului
ochii aprind stele
căutând pietre pe fundul mărilor
ei, un demiurg, tăcut...
un fir de iarbă
a rămas agățat într-un zbor
țipăt ascuns într-un crin
se aprind aripi de humă
urcând către piscuri străine
cu făclii de amurg în privire
nisipul s-a revărsat din clepsidră
în mână a rămas fir de lut astupând sângele pierdut
pulsează timpul în artere
ceasornicul a stat
catargul agătat de nori printre stele
ancora s-a rostogolit în nisip
urlă zadarnic steagul căzut
eu scriu un vers pe matca timpului pierdut
mă ridic pe vârfuri de gânduri
netezind tăcerea din adâncuri
orologiul a încremenit
plouă cu flori în abisul privirii
cuvântul meu, un strigăt în apus
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de înger
trecem
conturând gânduri pe aripile timpului
apoi vom poposi
păsări călătoare, într-un cuib
rânduit între faldurile cerului
uneori așteptăm drumul să schimbe timpul
opriri provizorii
privind încrucișarea cuvintelor
casa mea
e firesc aproape de cer
închid un gând între aripi de înger
e o liniște oarbă
în pulsul necontrolat al materiei
la sfârșit poposim
în strâmtorile universului
cu sufletul sfâșiat de întrebări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi
De-ar fi o lacrimă să fiu
Sau strigăt în tăcerea mută,
Tot aș veni într-un târziu
La tine... patimă tăcută.
Te-aș înveli cu cer și stele,
Cu pulberea din amintiri
Și ți-aș șopti de toate cele,
La margine de împliniri,
De-ar fi, doar lacrimă să fiu
Pe-al tău obraz, ca un sărut,
Dureri aș arunca-n pustiu,
Culcându-te în așternut.
Și depărtările voi sparge,
Cu gândul te aduc aproape,
Purtând o rochie de alge
În dans eteric, peste ape.
De-ar fi, doar lacrimă să fiu,
Sau dor în dimineți cu rouă,
Nu aș mai face-n veci pariu,
Dar aș iubi mereu, când plouă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un târziu
cu multe gânduri răvășite de iluzii
strâng în brațe dragostea rămasă
durerea rătăcirilor de drumurile știute
ce-mi rănesc adâncul inimii
locuiesc în cuvintele care mă mângâie
mă iartă de întuneric și neliniște
și-mi dau pacea rugăciunii
nu vreau să întâlnesc moartea
înainte de iertarea celor dragi
și după căderea din suflet
a pietrelor de moară
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!