Sunt valul
Sunt valul ce dansează în privirea rece a lunii
port în pletele-mi negre doruri ciobite și frunze rătăcitoare unduind ziduri pe trupu-mi de soare
care bântuie pe marginea speranței în roua dezmierdătoare a darului unei noi dimineți
plămădesc veșnice petale de suflet pe brațele-mi ce atârnă la țărmul plâns al neputinței.
În zborul astral luminând un colț de cer tandru sunt aripa frântă prea devreme
de Eris cea răzbunătoare semănând discordia cu mărul de aur
dăruit de Paris divinei Afrodita doar pentru a slăvi promisiunile înșelătoare
sunt doar Elena prinzându-și lumânări îngândurate pe chipul șlefuit de iluzii alungate de trista nimfă Oinone.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.