Rondelul morii

Şoptiri şi cântece vrăjite
O-mpăciuire torc sub plute,
Ca flaute şi alăute
La scocul morii părăsite.

Amărăciunile trăite
În stinse zări rămân pierdute.
Şoptiri şi cântece vrăjite
O-mpăciuire torc sub plute.

Mucigăirile-nverzite
Îmbracă jgheaburile mute
Cu florile lor nentrecute,
Iar peste apele-adormite,

Şoptiri şi cântece vrăjite.

rondel celebru de Alexandru Macedonski (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între "momentele" şedinţei şi chiar în decursul lor, se intercalau cântece. Cântece legionare, cântece de vitejie, marşuri şi imnuri naţionale erau cântate întotdeauna cu voioşie şi cu entuziasm de către cei prezenţi.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torsul

torc o frunză..
nu de alta dar îmi e că se usucă
şi tace
torc un ochi..
nu de alta dar după frunză se-ntoarce
fir subţire de iarbă tras din fus de lut de oală
dat prin jocul de copil după gâtul curţii
şcoală
torc un vişin arămiu şi îi scutur scări în plete
torc flăcăii ce pe dealuri torc în buza unei fete
torc de pe pereţi în furci grâul galben ce dă tihnă
torc
şi-n beci îmi torc în vin
tată... mamă şi odihnă...
torc
şi parcă-n tors mă storc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecele au imagini. Sunt cântece cu sevă şi cântece seci. Dar şi melodii măreţe.

citat din Art Garfunkel
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântece marinăreşti

Cântăm aceste cântece, stropiţi de spuma sărată,
Virând ancora sau, copii nevoii,
Jos pe covertă-n vânt şi în zloată,
În burniţă sau în rafalele ploii.

Cântăm aceste cântece ziua sub soare
Sau sub stelele nopţii,
Iar ele ne-ajută să ne facem treaba când, binevoitoare,
Luna urcă încetişor pe culmea bolţii.

Cântăm aceste cântece,-n care speranţele noastre-s vii,
În vreme ce ridicăm pe catarg vela mare,
Nostromul se-nfoaie-n pene când tragem vârtos de frânghii,
Iar refrenul răsună din ce în ce mai tare.

poezie de Harry Kemp din Cântece şi balade marinăreşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziene, cu noroc...

Floare galbenă în câmpie,
Drăgaica e o poezie,
Pentru văz, pentru miros,
Pentru românul frumos
Şi la minte sănătos.

Sânziene din poveşti,
Culese sub braţ de noapte,
Vrăjite de voci şi fapte,
În cântece descântate
Şi pe case aruncate,
Cruci la porţi pentru cei hoţi,
Ocrotiţi românii toţi!

Sânziene mult sfinţite
Harurile v-arătaţi,
Vrăjile le îngenunchiaţi,
Fetele le măritaţi,
Pentru zile înfrăţite,
Cu datini împodobite,
Din timpuri vechi dăruite,
Viaţa să ne încântaţi!
#
Am cules şi eu buchet
Şi-am pus florile la piept
Şi sub perina din pat
Să-mi visez omul cel drag.
Sânzienele mi-au dat
Visul cel mai parfumat,
Flori ce nu sunt de uitat,
Când iubeşti cu-adevărat.

poezie de Valeria Mahok (25 iunie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Croşetez rânduri

Răsucesc emoţii pe ramurile înveşmântate
în strălucirea răsăritului purtând aripi
descântate de boala dulceagă înflorindu-mi la tâmple
într-un dans al muzelor vrăjite de cascade îmbrăţişate.
Răsucesc gânduri despletite de ziduri
într-un strigăt târziu împodobit cu timpul nestatornic
umblându-mi pe perna de insomnii şi iluzii vrăjite
croşetate de ochiul flămând al inimii rătăcitoare între două tăceri.

poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărilor le-ai dat cântece, ele Ţi-au dat cântece în schimb. Mie mi-ai dat doar o voce, însă mi-ai cerut mai mult, de aceea cânt.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiajul

Care este catargul meu? Un creion.
Velele mele? Zece aştri pe cerul albastru ca un iris.
Care este marea mea? Călimara cu cerneală.
Unde mă duc? Înapoi în paradis.

Ce mănânc? Flori de ştir,
În vreme ce-alizeele-n păduri îngână cântece străvechi.
Mănânc florile cu lingură din fildeş,
În vreme ce-alizeele-n păduri îngână cântece străvechi;

Cântece pe care le cântau odinioară îngerii
Pe vremea când nu exista toamnă, ci numai primăvară...
Cântecele de-altădată ale raiului şi-ale primăverii.

poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui Ion Marin Sadoveanu - care, cu prilejul volumului Cântece de rob, i s-a expus portretul cu căciulă şi monoclu

Monoclul meu să nu vă-nşele
Şi nici figura mea de snob;
Dar m-am... căsnit atât la ele...
De aceea-s Cântece de rob.

epigramă de Tudor Măinescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată n-am cântat altceva decât cântece populare româneşti. Veniţi de prin împrejurimi şi din îndepărtări la oraş, ţăranii aciuiţi prin mahalaua noastră, după ce-şi lăsau lucrul, cu voci când înflăcărate, când domoale, cântau cântecele de acasă. De la ei ştiu cânta, de la ei, de la taica şi de la mama. Multă vreme mi-au rămas în suflet cântecele acelea triste, tărăganate, cu alean, de blestem, de răzbunare, de revoltă, bocete, cântece de leagăn, cântece de nuntă.

citat celebru din Maria Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie

Mi-e inima o rană de doliu şi de sânge.
Atâtea suliţi arse prin ea au străbătut,
Că-n ochi nu-mi mai rămase nici lacrimi pentru-a plânge
Pe florile uitate de vara ce-a trecut.

O, muză, tristă muză! sub ceruri vagi şi pale,
În norii blonzi de toamnă, sub zările-azurii,
Eu te-ntrevăd, cu ochii deschişi - două opale -
Cu păr ce rourează în valuri aurii.

Pe lungi vestminte albe în ale căror cute
Şi-ascund uitate raze de soare ostenit,
Şi moarte foi pe care pădurile tăcute,
Pe când cădea amurgul, în păr ţi-au risipit.

O, muză blândă! în mâini de ceară fină
Ai florile uitării ce veşnic le cătai,
Să adorm iubirea-mi tristă ce-n inimă-mi suspină
Eterna nostalgie pe părul ei bălai.

Pe buzele-ţi pălite tu porţi cântări vrăjite;
În tainele de seară, printr-un suspin de foi,
Se-aud cum se strecoară în note risipite,
Ce dorm pe nesimţite durerile din noi.

Din nori coboară, muză; dă-mi florile uitării
Şi spune-mi la ureche ce cântece ascunzi,
Pe liră fă să treacă zefirul inspirării,
Să uit că mări visează în ochii ei profunzi.

poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecele mele reflectă în mare parte lumea provincială a unei fetiţe care trăieşte în Siena, cu toate poveştile ascunse. Am scris cântece şi am compus melodii care întotdeauna au narat probleme psihologice şi am cântat oamenilor despre ceea ce am descoperit. Rezultatul a fost cântece de o infinită tristeţe.

citat din Gianna Nannini
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica e viaţa mea, e ceva foarte special. Muzica este asemenea unui sentiment. Sunt cântece pe care le scrii când eşti fericit şi cântece pe care le scrii când eşti trist.

citat din Joe Jonas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce toamne vrăjite ştiu să povestească bătrânii copaci...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai uitat

Florile fără un nume,
Le-am adus în faţa ta
Să uităm de tot de lume,
Să putem din nou zbura!
Zâmbetul tău fără semne
Îl privesc ca pe-un magnet,
Cânt cântece despre lemne
Dar n-am învăţat să iert...
Băncile nu au atingeri,
Sufletele se separă,
Nu vreau cântece de îngeri
Vreau o altă prima oară!
Praful vine peste toate,
Inimile nu tresar,
Eu nu cred, a fost odată?
Gheaţă, umbre şi trotuar...
Multe pagini s-au umplut
Cu versuri doar despre tine,
Niciodată nu mi-ai spus
C-am fost rău sau c-a fost bine.
Lacrimile nu îngheaţă
Dacă râzi neîncetat,
Cine eşti tu?
Altă viaţă?
Tot ce-a fost
Tu n-ai uitat...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Veghează soare peste noi
Fiinţei mele dăruindu-i viaţă,
Urmează mersul ei în toi
Prin revărsarea lui măreaţă.

O, lună tu, nu te-ntrista,
Pe-alei de nopţi nu te ascunde,
Speranţe noi îţi vom lansa,
Şoptiri de dor te vor pătrunde.

Degeaba staţi îngânduraţi
Şi-n gene fulgere aprindeţi,
Voi, norilor cei supăraţi,
Obrajii Terrei voi mângâieţi!

În inimi visele se-aprind,
Privesc la bolta mea şi a ta
Şi fie ploaie, fie vânt,
Rămâne-vom alăturea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul clipei netrăite

Între două porţi închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.

Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.

Lanţurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înşelătoare
Şi de magice, ispite,

Care ştiu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem tors

Torc pisicile, ce torc
se răsfaţă se întorc
mângându-le blana
să mângâie inima
si blana de fiară

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brăduţul

Brăduleţ, brăduţ drăguţ,
Ninge peste tine
Haide, hai in casa mea
Unde-i cald şi bine.

Pom de Anul Nou te fac
O, ce bucurie!
Cu beteală-am sa te-mbrac
Şi steluţe o mie.

Şi fetiţe şi băieţi
Bătând din mânuţe
Ne-om juca şi ţi-om cânta
Cântece drăguţe.

poezie de Alexandru Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aspiraţiile principelui sunt meschine, se cântă cântece încete şi întretăiate, poporul fiind gânditor şi îngrijorat; când acesta este mărinimos şi indulgent, cântecele sunt bogat împodobite şi cu ritm simplu, poporul fiind liniştit şi vesel. Atunci când principele este violent, crud şi mândru, se cântă cântece lungi şi energice, poporul fiind dur şi hotărât.

în Memorialul riturilor, Memorial al muzicii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!