Frigiderul

stăpânea fiinţa lui începând
din colţul buzelor rânjite
până în adâncul fiinţei lui
dormea îmbrăţişându-l strâns
schimbau vorbe despre frumuseţile
care erau frumos aranjate
în rafturile care străluceau
era frigiderul visurilor sale

striga în visul lui la televizor
s-o lase mai uşor cu meciurile de fotbal
i-a aruncat în ecran pliante
cu frigere pline cu bucurii
a promis că-i ridică o statuie
într-un oraş cu azur luminos
o să-i pună la uşă maşină
cu girofar şi sirenă

s-a fălit şi-n faţa dulapului
cu haine roase de timp
ce dormea pe-un parchet laminat
plin de gâze uscate
avea şi chei ruginite şi strâmbe
nu era un frigider luminos
şi toată lumea putea remarca
cine-ţi înveseleşte sufletul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormea la mal

ca un prunc la sânul cu lapte
pasteurizat lăsat la soare
visa inelul de logodnă furat
într-un groaznic trecut
care-l urmărea liniştit în somn
era coşmarul care plângea
sub pământul de lângă apă
dormea absurd absorbit de vânt
iarba din jur amaneta hainele
pentru achiziţionarea un şuvoi
de termite cu antene de ceară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o geografie interioară, peisaje ale inimii: acolo ne căutăm bucuriile de-a lungul vieţii. Cine are norocul să le găsească, curge lin, ca apa liniştită peste o piatră, până în adâncul luminos al fiinţei sale.

citat din Josephine Hart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hic et nunc

Într-un timp, pe drumul Ierihonului, un om
Şi-a văzut moartea cu ochii, odată,
Iar tu, cel ce citeşti, acum, rezemat de un pom,
Încă te mai întrebi dacă ieri l-ai văzut, în colţul unui hotel,
dormind, pe o dală de piatră...
Nu striga după un ajutor, era doar cu visele sale,
Înfrigurat şi lipsit de puteri,
Într-o mare de lume, într-un oraş luminat, şi nu o vale,
Cu trecători grăbiţi, indiferenţi, sirene şi puzderie de maşini,
acompaniate de raideri
Ai crede că, pe acest drum al tău, el, în această lume, nu-i singur
Şi, poate, speri că altcineva îl va privi cu alţi ochi,
Dar ochii tăi, când văd primii luminosul azur,
Cărei bucurii i se-nchină?
Privilegiul acesta e pentru toţi, căci a fost creat inimii şi nu privirii,
Iar tu de-ai înţeles, nu trece, ca atunci, mai departe,
Opreşte-te, ascultă-ţi secundele firii
Şi înveleşte-i sufletul plin de dureri, dându-le la o parte!

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vânt pe la fereşti,
Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i poveşti...
El povesteşte despre moarte foi
Pe care le goneşte ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam.
El stinge crini, şi roze, şi zambile,
El frânge ramuri,
Şi plânge, şi se tânguieşte zile
întregi şi nopti întregi, necontenit.
Acuma stins şi parcă ostenit
Abia suspină,
Ca plânsul violinei în surdină,
Apoi îşi schimbă fără veste tonul
Şi uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Şi suieră, şi fluieră, şi vuie,
Şi vâjâie, şi hohotă, şi geme
Într-un amestec înfiorător
De bocet, şi de vaiet, şi blesteme!
Ah, ce frumos, ce potolită vreme,
Ce veac senin fusese până ieri!
Ai fi crezut că firea amăgită
De visul cald al somnoroasei veri,
Aşa bogată-n fermecate vise,
Dormea, dar s-a trezit...
Vazând fugită
Vicleană vara care-o amăgise,
Acum, când înţelege adevărul,
Se zbate ca o mamă părăsită
Şi-n deznădejdea ei îşi smulge părul!...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea un singur

hobby: maşina lui
un bentley cumpărat în '33
un bentley cu patru cilindri în V
un bentley cu compresor electric
marca amherst villiers dacă vreţi
să ştiţi
să ştiţi
să ştiţi
avea un pistol glock
toţi se uitau pe ecrane
vânzătorii de oi electrice
aveau pălării negre şi ţineau
un trabuc în colţul gurii
se înghionteau
şuşoteau
şuşoteau
era o maşină care făcuse războiul
într-un garaj special
avea revizii făcute de specialiştii
în bentley din chelsea
era o maşină sport decapotabilă
de culoarea
cenuşie
cenuşie
cenuşie
a navelor de război
şi atingea uşor 140 de kilometri
la oră pe ecran
tastatura se rabatează
vânzătorii de oi electrice
comunicau telepatic
puneau mână de la mână
să joace şeful lor în filmul cu bond
să-l urce-n maşina aia
să tragă două trei cadre
să tragă
să tragă
cu pistolul colt police positive
calibru 38
îmbrăcat în costum gucci 2050
sau armani 2055
plimbă bişonul electric
care nu-şi face nevoile într-un parc
din notting hill şi sclipesc
dinţii juliei roberts
avea un hobby de spion
avea un hobby
maşina lui
la care ţinea foarte mult

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homarul povesteşte

despre bătrânul jo care vâslea
când dormea pe râul chinuit
de iarba care creşte febra
şi
şi
mesteca un nap stricat
dădea din cleşti într-un mod original
l-a întâlnit pe jos când erau tineri
jucau banii la ruletă într-un cazinou
în
în
tasmania australiană suptă de oboseală
au fugit cu banii furaţi
şi
şi au stat la un foc cu omul de piatră
care a adormit primul
jo se temea că e o capcană
auzise de faptele acestui om
crăpa capul cu toporul
te agăţa de-un copac
cu capul în jos să sângerezi
îi scotea intestinele şi le prăjea
la
la
la foc şi homarul şi jo s-au uitat
în foc înfricoşaţi de coincidenţă
aici homarul s-a oprit pentru o bere

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu şi-a dat seama

că e un personaj din roman
când stătea rezemată în coatele
goale şi se uita la castel
de acolo începe praga cea adevărată
ar putea ajunge acolo într-un sfert de oră
academic cum se spune
începând cu acel parapet
este oraşul din ilustrate
a turiştilor
şi
şi a târfelor asistate de peştii lor
acolo este praga pe care prietenii ei
n-o vizitează din multe motive
cu restaurante prea luxoase
pentru cehul venit din tranziţie
luminată orbitor de mii de
de
de proiectoare care spală imaginea veche
praga asta e de neînţeles
şi
şi nici nu simte vreo dorinţă să-l înţeleagă
chiar o oboseşte privindu-l
în oraşul ăsta a trăit kafka
şi l-a urât din toată fiinţa lui
se uită
se uită
şi-i vine să strige din adâncul fiinţei
să ţipe cu putere: vreau un amant!
şi trupul ei simte nevoia asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mesele bolnavilor

se îngrămădesc organele
recondiţionate de roboţii
pe jumătate goi pe jumătate
durere şi plictiseală
care ţes viaţă
ansambleză brăţări pentru bolnavii
care scriu cu abur mesaje
cer ajutorul florilor de oţel
medicamentele curg în jeturi
din tavanul luminos
un ceas bate fără ordin
într-un perete - oraş
spital de nebuni recondiţionat
nepăsător se uită în oglindă
medicul de gardă se-ntreabă
dacă faţa lui de gâză
e cea mai frumoasă din visul
soldatului decupat din cartea
de colorat obiecte
strânse într-o debara plină cu şoareci
gri îngrăşaţi pentru mesele bolnavilor
rod organele - rebut
îngrămădite în burţile oamenilor - păianjeni
fără mască pe feţele palide

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau pregătiţi

să treacă prin gura humorului
auzeau vocile zdrobite
de piatra pinului şi potecile
erau asfaltate până în adâncul
pădurilor care împresurau oraşul
s-au hotărât să se refugieze
la voroneţ cu trabucul în colţul
gurilor schimonosite
conform planului hotărât
trăgeau de palma de pământ
nisipos şi umblau cu ochii
dezrădăcinaţi în ninsoarea
de flori de salcâm

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa se ducea în fiecare zi la cimitir şi plângea amar la mormântul maică-sii. Când veni iarna, zăpada se aşternu ca o maramă albă peste mormânt, iar în primăvară, când razele soarelui o topiră, omul îşi luă altă nevastă. Femeia asta de-a doua îşi aduse în casă cele două fete pe care le avea. Fetele, nu-i vorbă, erau frumoase, dar pe cât de luminos le era chipul, pe atât de întunecat şi plin de răutate le era sufletul. Pentru fata cea vitregă începură a curge, de-aci înainte, zile pline de amărăciune.

Fraţii Grimm în Cenuşăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne trimiteam scrisori. Le primeam şi ne bucuram cu toată fiinţa. Au apărut telefoanele... Urechile noastre erau fericite. Restul fiinţei le invidia, mai ales ochii. Acum, ne putem şi auzi, şi vedea. Va veni o vreme, de-o vom prinde, în care ne vom putea face orice, de oriunde. Ne vom putea bucura cu toate simţurile... Doar sufletul va tânji după vremea aia-n care noi ne trimiteam scrisori.

citat din Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa

eşti cea mai frumoasă
frumoasă din lume
scriu asta pe pereţi
să ţin minte să nu uit
să vadă şi ea
o literă încolţeşte în colţul
buzelor care şoptesc
inima mi-a rămas pe o coală a4
pe care am scris că e frumoasă
şi chiar e frumoasa frumoaselor
dacă eram elev scriam pe caiet
şi pe manuale şi pe celelalte cărţi
din biblioteca judeţeană
să ştie toată lumea că sunt îndrăgostit
trebuie să-i spun că e frumoasa frumoaselor
încă o dată şi încă o dată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merge pe jos

până-n centrul oraşului
să ducă parfumul ei
care te ameţeşte care
te vrăjeşti şi-ţi ia
minţile înfierbântate
de gânduri şi pofte ascunse
în adâncul fiinţei
merge cu piciorul ei frumos
lângă piciorul ei şi mai frumos
tocurile înalte o fac şi mai înaltă
atrăgătoare cât să cazi în ispită
de câte ori o vezi
sau te gândeşti că ar merge
alături de tine până
la capătul lumii
puţin mai departe de centrul oraşului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori cerul e prea luminos

Uneori cerul e prea luminos
Sau are prea mulţi nori sau păsări,
Iar în depărtare-i un soare prea strălucitor
Care te face să te gândeşti la el.
De ce-i mâna mea prea tocită
Pentru a tăia propriile-mi imagini,
Mie însumi oribile,
Cu zâmbetele lor prea rodnice,
Aş vrea să cunosc
Imponderabila atingere-a buzelor
Pe care nu le pot ridica, dar pot;
Creatura cu chip de înger
Care-mi spune că doare
Şi care vede cum trupul meu
Se pierde-n nemernicie?
Nu există nicio pauză. Pune surâsul
Acolo unde s-au uscat lacrimile.
A rămas durerea îngerului;
Cuvintele lui ard.

Uneori inima unei femei este sărată
Sau are prea mult sânge;
Îi sfâşii sânul –
Şi văd că-i sângele meu,
Curgând din ea, dar al meu,
Şi-atunci mă gândesc
Că poate cerul e prea luminos;
Şi-mi privesc mâna,
Dar n-o urmez,
Şi-i simt suferinţa,
Dar nu mă doare.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Televizorul l-am lăsat

pradă disperării cu un aer serios
al omului care iese plin de traume
după ce vede materiale de prost gust
şi dezbateri lipsite de valoare
chiar îi invidia pe cei care pot fi
manipulaţi prin astfel de mijloace

lumea de la televizor e o harababură
întunecoasă din punct de vedere moral
plină cu manechine şi snobi cu buzele
ţuguiate care au convingerea că atrag
ochiul cetăţeanului cu televizor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o viaţă de vis. Dormea toată ziua.

aforism de Lucian Velea (10 martie 2017)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovitura de succes

Pe-un şezlong de prin Mamaia,
Într-un spaţiu îngrădit,
Se bronza, că doar de aia
A venit.

Soare, briză, leneveală,
Ochii-nchişi... nici n-a simţit
Un ţânţar cu burta goală,
Hămesit.

Nu ştia de-ngrăditură
Şi-a ajuns la ea uşor,
Începând o sugătură
De picior.

Ce să mai! – a fost un tunet,
De-am crezut că mor, parol!
Palma grea a scos un sunet
De pistol.

Dar... ce urmă sănătoasă:
Galben-pai pe-un roşu-crud;
Tatuaj o fi? Frumoasă! -
Tot aud.

A trecut şi săptămâna,
Iar de-atunci, succes uşor:
Toţi ar vrea să-i pună mâna
Pe picior.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteptarea, uneori cand suntem indragostiti, in singuratate si fara speranta, poate fi ca un ecran luminos, interior, spre care dau navala si ruleaza un timp, ca intr-un film unic, fantastic, gesturile noastre refulate.

N. Motoc în Golful salbatic
Adăugat de Faur Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

gâze uscate -
pomelnicul bunicii
citit de preot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

la televizor -
vinul înceţoşează
meciul de fotbal

senryu de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!