Laptopul era deschis

larg în faţa mea şi mesajul
trebuia citit de ochii mei
de mintea mea rătăcită
şi totuşi mi-a venit
brusc în minte imaginea ei
scriind toate acele mesaje
şi cât de pasionate erau
cât de intense
ca şi cum s-ar fi îmbătat de la scrierea lor
de la natura lor secretă şi clandestină
a relaţiei sale cu acel bărbat
eu trebuia să aflu asta
îi plăcea să mintă şi să se furişeze
era actriţă desăvârşită şi-i plăcea actoria
dar era în afara scenei
trebuie să tac şi s-o iert?
bâjbâiam după sentimente
bâjbâiam după cuvintele
care să exprime acel sentiment
de trădare din mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

începută

în starea de haos poezia
risca o amendă
pentru bulucirea în razele arămii
când trebuia să respecte dis
tanţa
între rânduri între cuvinte
muindu-mi tocul în altă situaţie
după
12 fix păşea pe altă coală a 4
poezia poetului era ordonată
după o ordonanţă militară
scrisă în spaţii închise
regulamentar poetul mască purta
mănuşile scriau restul de poezie
toate cuvintele erau am
plasate la distanţa cu
venită de la centrul de virusologie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuia să fie

cronica unei morţi anunţate
când ţi-a pierit cheful de ori
ce poţi păţi după o virusare zdravănă (!?)
când nu sunt tratamente
eficiente
şi coronavirusul muşcă
cu o lăcomie crâncenă
nebună te fură dintre cei vii
ar fi încă un poet mort
cu pana
- n mână scriind
şi sorbind aerul cu sete
trebuia să fie o re
construcţie pseudo -
jurnalistică a unei crime
înfăptuită de un virus îm
potriva unui poet
şi împotriva scrisului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am dobândit

o imunitate după ce am
strâns bradul de crăciun
acele miroseau a răşină
mă trăgeau de meninge
visam globuri şi steluţe
însă situaţia era sub control
la imunitatea asta nu-mi trebuia
remdesivir sau ivermectină
nu simţeam explozia
care traversa strada
în pantofii cu toc
dobândiţi în schimbul
miei de euro lăsaţi la casă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai ţin

minte nu mai ţin minte
dacă trebuia să ne întâlnim
sau trebuia
să ajung la dentist să îmi scoată
un dinte - prin tine -
sau trebuia
să mai ţin de o ţinere de o ră
dăcină răsucită de minte?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte curgătoare

Trebuie să te văd, iar –
Nu-mi lipsesc nici visele triste, nici clipele stranii,
Aş porni un foc, pe care să-l vezi de la distanţă,
În care să-mi ard trecutul şi... să-l vezi, pentru ultima oară,
Trebuie să te văd, iar -
m-am îmbătat în mireasma ta de femeie,
hmm....
în alcool, tutun şi nori plini de sunete distorsionate,
hmm - sunt sigur ca ai mai auzit măcar o singură dată
acel sunet
care parcă
îţi imită prezenţa; paşii subtili, piruetele timide,
hmm - nu sunt aici,
nu eu, ci acele momente -
trebuie să te văd, iar
dar cine eşti tu? De fapt, eşti tu, nu prea înţeleg exact ce,
dar eşti tot ce văd acum,
eşti imaginea din vise şi din dorinţele zilei
eşti C şi repet într-un mod consistent asta
în faţa ei, în faţa lui,
în a mea nu este nevoie,
te văd urcând pe-o aripă, şubredă,
- nu mi-am pierdut aripile -
Eşti un dicţionar şi-o oglindă...
Trebuie să te văd, iar, eşti C şi repet într-un mod consistent asta

poezie de Iordan Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi, noi nu aveam nimic cu soldaţii din faţa noastră. Erau şi ei oameni ca şi noi, dar era război. Ei trebuia să ne omoare pe noi şi noi trebuia să-i omorâm pe ei.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi stăteam acasă şi exersam la pian. Simţeam oarecare inspiraţie în acel moment şi am luat hârtia şi condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus "Minciuna", primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc şi m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putinţă, zidurile banalităţii.

Ionel Fernic în Compozitorul înălţimilor (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simetrie

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...
Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci, într-adevăr, aşa după cum îi indicaseră şi acele ceasului său, nu mai erau decât 35 de minute până în momentul în care elevii săi trebuiau să părăsească Terra, iar el, Eugen Manea, se vedea nevoit să plece de la bordul "Pacifis"-ului, altfel risca să zboare împreună cu elevii săi spre Proxima, ceea ce n-ar fi fost un lucru chiar atât de grav, căci domnul Manea n-ar fi avut ce să regrete. Totuşi, programul era dinainte stabilit cu minuţiozitate şi trebuia respectat, aşa că profesorul trebuia să se despartă de cei pe care simţea că nu-i poate lăsa singuri. Însă Eugen Manea le comunică şi celorlalţi acest fapt...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie care se aşează în faţa unui bărbat şi începe să aranjeze flori pentru a-l distra, o să constate că acesta a pus capul pe masă şi a adormit. Trebuie să ţii minte că o gheişă, mai presus de orice, este actriţă şi amfitrioană. Turnăm sake sau ceai în pahar unui bărbat, dar niciodată nu ne ducem după încă o porţie de murături.

Arthur Golden în Memoriile unei gheişe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată, după toate zilele acelea când numai voinţa comandă, în care se edifică oră după oră acea muncă ce nu admitea nici distracţie, nici slăbiciune, care voia să ignore sentimentul şi lumea, mă copleşea un sentiment de părăsire şi mă aruncam cu uşurare în adâncul disperării care, în toate acele zile, mă însoţise. Ce dorinţă, ce tentaţie să nu mai fie nimic de construit şi să abandonez acea operă şi acea faţă atât de dificilă pe care trebuia să o modelez. IUBEAM, REGRETAM, DOREAM, eram ÎN SFÂRŞIT OM... cerul pustiu al verii, marea pe care am iubit-o atâta şi buzele acestea întinse.

Albert Camus în Carnete, I
Adăugat de Eva Carbunaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micle

nu trebuia să îi scrii
nu trebuia să îi vii
nu trebuia să-i mai ucizi cu sânge
rece picioarele care nu încăpeau în şosetele
pantofilor dulci fără degete-n etajere -
cartofi-eunuci în umblarea ră
sunătoare după fustele ieşilor dumitale -
micle
trebuia să fii o femeie de
săvârşită din viaţa de-acum
când geniul piticului uluitor (?!) boem şi poet
te-a cunoscut prin ale sale sfere
castrate la atingerea sorţii
la destinderea
morţii cu somnoroase prăsele -
micle
ce bună erai încă mai eşti
de vorbit de tăiat de iubit...
grai şi trist crai
uite: îţi e
criminalul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele nu trebuie să moară niciodată

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Şi crede cu adevărat în fericire.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubeşte viaţa
Şi nu ia de la ea nici o plăcere.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori şi miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Şi are de la ea plăcere.

Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt uşoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.

poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-am cunoscut pe Henry Miller... am văzut un bărbat care îmi plăcea. În scrierile sale este flamboiant, viril, animalic, magnific. E un bărbat pe care viaţa îl îmbată. E ca mine. Are un cap interesant cu accente puternice date de ochii negri, părul negru, pielea măslinie, gura şi nările senzuale, un profil frumos. Arată ca un spaniol... Pare sensibil, uşor de rănit.

citat clasic din Anais Nin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tinereţe aveam un caracter mai iute, îmi plăcea să dau la bot. Nu iertam băieţii care povesteau cum au dormit seara la Natalia şi ce au făcut după ce au stins lumina. Nu-mi plăcea să fie jignită femeia.

citat din Petru Bodarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anii 20, erai o faţă. Şi asta era de ajuns. În anii '30, trebuia, de asemenea, să fii o voce. Şi vocea ta trebuia să se potrivească cu faţa ta, dacă vă puteţi imagina asta.

citat din Joan Blondell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genunchiul era verde

trebuia să mă mândresc cu el
după atâta fotbal jucat în glumă
o jumătate de veac sportiv
mediocru cu veleităţi de mare star
îl simt că a început să înmugurească
brusc aş putea spune de la contactul
cu iarba verde de la stadion
mâine o să-l verific la driblingul
pe gazonul proaspăt udat
fără crampoane o să cedeze în sfârşit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Girezile de orz erau gata. Dincolo de ele, în valea celor doi peri, secerea grâului era în toiu. Mai erau şi alte lanuri unde se pornise seceratul. La capătul unuia din ele trebuia să găsească pe acel tăcut şi vrednic slujitor Sofronie Leca, pentru care începea să aibă deodată dragoste şi prietinie.

Mihail Sadoveanu în Nopţile de Sânziene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mic (7-11 ani) şi eram foarte bun la pian, era prin 1990 şi nu era uşor să aduci aparatura de filmat ca să înregistrezi. Eram un puştiulică în frac, cu cămaşă albă, în faţa publicului şi aveam mai puţine emoţii decât la vârsta adultă deşi trebuia să interpretez piesele fără greşeală în faţa unui public pretenţios. Azi, au rămas doar amintirile din mintea şi sufletul meu din acele vremuri atât de preţioase. Totuşi, după 20 de ani m-am reapucat să învăţ, ruginit, mai bătrân, mai încet la minte şi prin 2011 m-am şi înregistrat un pic. Am şi o amintire video! Uneori nu toate talentele noastre devin cariere şi vocaţie, ba dimpotrivă, unele poate le vom sacrifica. Însă e important ca măcar un talent al nostru să îl antrenam şi să îl ducem la gradul de măiestrie. Eu am ales ca acest domeniu pentru mine să fie psihologia, însă privesc pianul ca pe marea dragoste pierdută a vieţii mele. Ai grijă de talentele tale. Ele sunt cu adevărat singura şi adevărata noastră comoară în această viaţă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că toate femeile au o poezie proprie. Nu consider că e inteligent un bărbat care ştie să iubească, ci acel bărbat care are răbdarea, atenţia şi satisfacţia din a o iubi pe "ea" după versurile acelei poezii!

citat din Ioana Andreea Dogeanu (23 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!