Câteodată, după toate zilele acelea când numai voința comandă, în care se edifică oră după oră acea muncă ce nu admitea nici distracție, nici slăbiciune, car...
Câteodată, după toate zilele acelea când numai voința comandă, în care se edifică oră după oră acea muncă ce nu admitea nici distracție, nici slăbiciune, care voia să ignore sentimentul și lumea, mă copleșea un sentiment de părăsire și mă aruncam cu ușurare în adâncul disperării care, în toate acele zile, mă însoțise. Ce dorință, ce tentație să nu mai fie nimic de construit și să abandonez acea operă și acea față atât de dificilă pe care trebuia să o modelez. IUBEAM, REGRETAM, DOREAM, eram ÎN SFÂRȘIT OM... cerul pustiu al verii, marea pe care am iubit-o atâta și buzele acestea întinse.
Albert Camus în Carnete, I
Adăugat de Eva Carbunaru

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.