Sonetul 11

Sunt unii care încearcă cu tărie
Să descifreze marile mistere
Crezând c-aceasta e o datorie
Şi se silesc cu întreaga lor putere.
Au spart atomul în bucăţi mărunte
Bolta cerească atent au iscodit-o,
Şi-n Univers au prins să se avânte,
Dar cauza dintâi nu au găsit-o.
Au coborât în mări şi în oceane
S-au avântat pe creste înzăpezite
Au scotocit unghere şi cotloane,
Cu inimile-n piept nefericite.

Şi moartea vine şi le ia trăirea
Şi pierd misterul, care e iubirea.

poezie de Octavian Cocoş (8 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaporul

Navighezi cu îndrăzneală
Străbaţi mări, străbaţi oceane
Şi cu multă osteneală
Te fereşti de ghinioane.

Valuri se izbesc în tine,
Ba le urci, ba le cobori,
Din zori până noaptea vine
Şi din noapte până-n zori.

Însă chiar de saltă întruna
Tu de ele nu ţii cont
Hotărât întotdeauna,
Te îndrepţi spre orizont.

Şi-n orice călătorie,
Cât ai fi de încercat,
Te achiţi de datorie
Şi te-ntorci nevătămat.

poezie de Octavian Cocoş (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignirea Luceafărului

Încearcă unii, când şi când, Luceafărul să-l răstignească,
S-arunce fiere şi noroi pe haina lui împărătească.

Se ostenesc să dea cu pietre în lacul codrilor albastru
Şi-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru şi sihastru.

Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,
Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.

Încearcă unii, cu mult zel, să răstignească un Luceafăr,
Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos şi teafăr.

Oricât de multe cuie-adună să-i bată-n palme şi în frunte,
Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn iubirii mele cea dintâi aleasă

Furat am fost de-a cerului mistere
Când taine noi din carne dezgropam,
Curând s-au stins în legănări aptere
Şi n-am sfârşit nici azi ce căutam.

Te-am limitat în seri teologale
Şoptindu-Ţi tot mai sincer: "Nu pleca"!
Cu ochi dogmatici ţi-am ieşit în cale
Crezând că-aşa Te voi îndupleca.

Prezenţei Tale nu cred ca vreodată
Să-i înţeleg misterul voi putea
Mă-nvăluie când pare-ndepărtată
Dar pleaca iar – când mă avant spre ea.

Te-am întâlnit în versuri prima oară
Un dor aprins din piept de Dumnezeu,
De-atunci mi-ai curs în vine de fecioară
Şi M-ai durut când Te-am durut şi eu.

Deşi presimt că mâine va să vie
Să-mi dea târcoale nimfa vinovată,
Mă sprijin azi în poezie
Mai mult ca ieri – mai mult ca niciodată.

poezie de Cătălin Varga (noiembrie 2013)
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea toamnei mele

Iubirea mă cheamă, de mână, s-o ţin,
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă şi prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.

Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei
Şi vesel mă-ndeamnă spre creste.
Îi spun: vine iarna şi-n păr şi pe-alei!
Ea trece, râzând, peste toate aceste.

Iubirea mă cheamă şi cu ochii închişi
Mă las purtată de mâna-i arzândă.
Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,
I-accept nebunia şi trăiesc un vis!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 2

Eu m-am născut cu trupul din ţărână,
Dar sufletul mi-a coborât din stele
Iubirea îmi va fi pe veci stăpână
Şi o voi apăra în vremuri grele.
Ea e ca puful alb de păpădie
Sensibilă şi pură şi uşoară,
Dar dacă vântu-ncepe să adie
Se sperie şi-atunci grăbită zboară.
Pe-acest pământ iubirea-i temătoare,
Oamenii-s răi şi şi-au uitat menirea
Sunt ataşaţi de lucruri trecătoare
O vor un timp, apoi se pierd cu firea.

Eu însă ştiu să îmi respect stăpâna
Sunt robul ei acum şi întotdeauna.

poezie de Octavian Cocoş (31 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pierd

Mă pierd în apa unui râu,
Mă pierd în holdele de grâu.
Mă pierd pe plaja însorită
Şi-n pădurea adormită.
Mă pierd în iarna viscoloasă
Şi-n privirea-ţi luminoasă.
Mă pierd în toamna aurită
Şi-n frumuseţea ta iubită.
Mă pierd în tot ce sunt şi-n tot ce eşti,
Mă pierd atunci când mă iubeşti.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşeană (lui Păstorel)

E cer senin, şi visurile zboară;
Iar gând nebun în spaţii le petrece
Al sideralei bolte mister îl înfioară,
Şi ca să-l descifreze, porni spre Bolta Rece

epigramă de N.Georgescu-Cocoş din De-ar curge pe Dunăre vin... (1939)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbuteliem papilele gustative ale îndoielii

am tatonat puţin terenul celor privilegiaţi
până când s-au prins
că mă jucam cuminte
cu sfori despre care
nu prea se ştia înainte

am acceptat pauzele dintre două înghiţituri
crezând cu tărie că se pot drege
dar degeaba

trebuia să înşurubez dopuri de plută
până uitam de mişcarea de revoluţie

persecuţie!
mi-am zis şi am plecat
în acel spaţiu terestru
care seamănă cu un hambar
pentru oameni de pâine

unii îl numesc "acasă"

eu doar mă bucur că este
şi pentru ziua de mâine

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au spart iar amforele-n cer

S-au spart iar amforele-n cer,
Văzduhul invadând cu fluturi,
Căzând pe chipuri şi-n săruturi
Se-ndrăgostesc şi apoi pier!

Şi mii de aripi din eter
Plătesc pământului tributuri!
S-au spart iar amforele-n cer
Văzduhul invadând cu fluturi!

Iar îngeri cânta leru-i ler
Pe nori purtaţi în absoluturi...
Eu mă ascund sub aşternuturi,
De vifor şi de cruntul ger...

S-au spart iar amforele-n cer!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul de iubire

Dacă iubirea e un lanţ, să piară!
Ca omul să nu fie asuprit,
Căci vrea să aibă inima uşoară,
Nu să se simtă sclav năpăstuit.

Dacă iubirea e un lanţ, s-o smulgem
De câte ori se cuibăreşte-n piept,
S-o alungăm şi trişti să nu mai plângem,
A fi robiţi de ea este nedrept.

Dacă iubirea e un lanţ, femeie,
Să ne ferim de ea acum şi-n veci,
N-avem nevoie de a ei scânteie,
Şi vom fi liberi, însă.. singuri, reci.

poezie de Octavian Cocoş (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am spart capul norocului

eram o absenţă năstruşnică pornită
să caute zelul cu care mă născuse
frica de criblura stelară întinsă
pe magistrala orbirii.
Sângele curgându-i din clemenţa nesecurizată
şi-a pus ochelari cu lentile de vid.
Am uitat ce dioptrii avea părerea de rău
a praştiei certându-mă
că nu mi-am lovit norocul în buric.
Pentru viitorul meu acela era cepul gânditor
din care i-ar fi curs în cap creierii faimei
că pusesem pe jar bolta cerească
din care norocul cu capul spart
îşi făcuse pălărie.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi stelele cad? Nu-i adevărat: nicio stea care cade nu e dintre acelea care strălucesc şi s-au văzut vreodată pe bolta cerească.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veselin Corina Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind bolta cerească vreo câteva ore cu băgare de seamă, observăm că toate stelele au aceeaşi mişcare de la răsărit la apus, numai Steaua polară stă nemişcată tot pe locul ei. În jurul ei se învârteşte parcă întreaga boltă cerească.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ela, ela! (Haide, haide!)

E dimineaţă acum în Santorini
Un soare-aprins încinge atmosfera
În mare zburdă graţioşi delfinii,
Iar eu îţi spun în şoaptă, kalimera!

Tu te trezeşti cu zâmbetul pe faţă
Şi-ai o privire dulce, îmbietoare,
Iar mâna mea tot trupul ţi-l răsfaţă
Necontenit, din cap până-n picioare.

Ne îmbrăţişăm şi inima palpită
Simţim iubirea cum ne curge-n vine
Eşti minunată ca o Afrodită
Ce din Olimp a coborât la mine.

Se-aude un bouzouki cum jeleşte
Cu el întreaga insulă vibrează
Sunetul lui duios te răscoleşte
Şi-ţi văd obrajii cum se îmbujorează.

Te uiţi la mine plină de dorinţă,
Stârnită mult de cântecul acela,
Mă ispiteşti cu-ntreaga ta fiinţă
Şi-mi zici în limba greacă: Ela, ela!

poezie de Octavian Cocoş (9 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proxima

Pornind temerari printre aştrii
Rătăcind prin Univers
Ocupanţii navei "Pacifis"
X-ul necunoscut căutându-l
Inimoşi se avântă-n aventură
Mereu curioşi să descifreze
Atât de multe mistere...

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu poet

Vreau să fiu şi eu poet
Ca Bacovia, Coşbuc...
Să mă ştie toată lumea
Peste tot unde mă duc.

Vreau să fac versuri frumoase,
De iubire şi de dor,
Inspirate, armonioase,
Pe-înţelesul tuturor.

Vreau ca cei care citesc
Să se umple de plăcere
Şi să simtă că plutesc
Într-o lume de mistere.

Vreau să am şi o statuie
Şi-n muzeu să am portret
Cine va privi să spună:
"Uite un mare poet!".

poezie de Octavian Cocoş (3 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebi

Întrebi ce e iubirea,
Dar vorbele sunt seci,
Cum să-ţi descriu trăirea?
N-o să înţelegi în veci.

Te-ating c-o sărutare
Pe buzele fierbinţi,
Că poate cu răbdare
O să te fac să simţi.

Iar dacă, cine ştie,
De tine-o să mă îmbăt,
Atunci, cu bucurie,
Sunt gata să-ţi arăt.

Deci, când îmi simţi privirea
Şi tandru te răsfăţ,
Să nu te pierzi cu firea
Că vreau doar să te învăţ.

poezie de Octavian Cocoş (16 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut încă printre flori,
Prin colţul ierbii care plânge,
Iar pe cărare se răsfrânge
Iubirea noastră prinsă-n nori.
Prin ploaia frunzelor ce mor,
Un dor nestins de tine creşte
Şi-n piept, subit, îmi înfloreşte
Un ţipăt tainic de cocor.

E prea târziu să uit ce simt
E prea târziu să-alung dorinţa
Şi-n ochi îmi scrie neputinţa
Un cod cifrat cu ce resimt.
Iubeşte-mă din nou un ceas,
Cum te iubesc eu în tăcere
Şi fă-mi din clipe giuvaiere,
Să simt iubirea-n orice pas.

Am alungat al nopţii cânt,
Iar toamna geme în apusuri
Şi ploaia-nalţă-n ambitusuri
Doar uragane prin cuvânt.
Primeşte-mă în braţe iar
Şi dăm balsamul dezmierdării,
O noapte-n braţele mirării,
Să-ţi simt iubirea ca pe-un dar.

Te caut încă pe cărări,
Prin ale toamnei lăicere,
Prin ale vântului unghere,
Dar între noi se ţes doar mări...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de primăvară

Cât de blândă-i adierea
Primăverii care vine!
Ne aşteaptă mângâierea
Unor zile mai senine.

Inima în piept tresare,
Pomii-ncep să înverzească,
Şiruri de cocori în zare
Se întorc să cuibărească.

Peticele de zăpadă
Se retrag acum grăbite
Ghioceii ies grămadă,
Gâzele sunt fericite.

Stau pe banca mea iubită
Bucuros să-i simt căldura
Şi cu mintea liniştită
Devin una cu natura.

poezie de Octavian Cocoş (25 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Pre)facerea

mă voi preface că nu exist
voi pune alţi oameni înaintea mea
şi îngeri
apoi câteva animale de povară
să-mi care tristeţea până la marginea lumii
mă voi preface că nu exist
voi pune pietre înaintea mea
sau mări şi oceane
pe care să navigheze sufletele pierdute
mă voi preface
sigur că mă voi preface
şi vor creşte păduri
poate şi munţi
aşa dintr-o dată
îmi vor acoperi urmele
strigătele
mă voi preface că nu exist
voi pune în faţa mea oameni
sau poate îngeri
sau animale de povară
şi pietre
şi mări şi oceane de tristeţe
deci nu mă căutaţi
prefaceţi-vă că nu exist
şi bucuraţi-vă de alţi oameni
sau de păduri şi de munţi
sau de mări şi oceane
pe care navighează
sufletele pierdute

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!