Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sonetul 11

Sunt unii care încearcă cu tărie
Să descifreze marile mistere
Crezând c-aceasta e o datorie
Și se silesc cu întreaga lor putere.
Au spart atomul în bucăți mărunte
Bolta cerească atent au iscodit-o,
Și-n Univers au prins să se avânte,
Dar cauza dintâi nu au găsit-o.
Au coborât în mări și în oceane
S-au avântat pe creste înzăpezite
Au scotocit unghere și cotloane,
Cu inimile-n piept nefericite.

Și moartea vine și le ia trăirea
Și pierd misterul, care e iubirea.

poezie de (8 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vaporul

Navighezi cu îndrăzneală
Străbați mări, străbați oceane
Și cu multă osteneală
Te ferești de ghinioane.

Valuri se izbesc în tine,
Ba le urci, ba le cobori,
Din zori până noaptea vine
Și din noapte până-n zori.

Însă chiar de saltă întruna
Tu de ele nu ții cont
Hotărât întotdeauna,
Te îndrepți spre orizont.

Și-n orice călătorie,
Cât ai fi de încercat,
Te achiți de datorie
Și te-ntorci nevătămat.

poezie de (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răstignirea Luceafărului

Încearcă unii, când și când, Luceafărul -l răstignească,
S-arunce fiere și noroi pe haina lui împărătească.

Se ostenesc dea cu pietre în lacul codrilor albastru
Și-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru și sihastru.

Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,
Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.

Încearcă unii, cu mult zel, răstignească un Luceafăr,
Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos și teafăr.

Oricât de multe cuie-adună -i bată-n palme și în frunte,
Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.

poezie de din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea toamnei mele

Iubirea mă cheamă, de mână, s-o țin,
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă și prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.

Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei
Și vesel mă-ndeamnă spre creste.
Îi spun: vine iarna și-n păr și pe-alei!
Ea trece, râzând, peste toate aceste.

Iubirea mă cheamă și cu ochii închiși
Mă las purtată de mâna-i arzândă.
Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,
I-accept nebunia și trăiesc un vis!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 2

Eu m-am născut cu trupul din țărână,
Dar sufletul mi-a coborât din stele
Iubirea îmi va fi pe veci stăpână
Și o voi apăra în vremuri grele.
Ea e ca puful alb de păpădie
Sensibilă și pură și ușoară,
Dar dacă vântu-ncepe adie
Se sperie și-atunci grăbită zboară.
Pe-acest pământ iubirea-i temătoare,
Oamenii-s răi și și-au uitat menirea
Sunt atașați de lucruri trecătoare
O vor un timp, apoi se pierd cu firea.

Eu însă știu îmi respect stăpâna
Sunt robul ei acum și întotdeauna.

poezie de (31 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marele Preot (Sonet Tarot)

Ești guvernat de legile morale
Te pleci în fața lor cu reverență,
Căci sunt virtuți profund spirituale
Pătrunse de divina lor esență.
Ești protejat de rău și de năpastă
Ți-e garantat succesul cu tărie
Căci în această lume atât de vastă
Tu știi mereu că ai o datorie.
Dar când ești răzvrătit, se schimbă treaba,
Ai idei noi și lumea te respinge
Ai vrea să o convingi, însă degeaba,
Te lupți din greu, sperând că vei învinge.

Când faci ca toți, mulțimea te iubește,
Când faci ca tine, te năpăstuiește.

poezie de (16 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Îmbuteliem papilele gustative ale îndoielii

am tatonat puțin terenul celor privilegiați
până când s-au prins
că mă jucam cuminte
cu sfori despre care
nu prea se știa înainte

am acceptat pauzele dintre două înghițituri
crezând cu tăriese pot drege
dar degeaba

trebuia înșurubez dopuri de plută
până uitam de mișcarea de revoluție

persecuție!
mi-am zis și am plecat
în acel spațiu terestru
care seamănă cu un hambar
pentru oameni de pâine

unii îl numesc "acasă"

eu doar mă bucur că este
și pentru ziua de mâine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imn iubirii mele cea dintâi aleasă

Furat am fost de-a cerului mistere
Când taine noi din carne dezgropam,
Curând s-au stins în legănări aptere
Și n-am sfârșit nici azi ce căutam.

Te-am limitat în seri teologale
Șoptindu-Ți tot mai sincer: "Nu pleca"!
Cu ochi dogmatici ți-am ieșit în cale
Crezând că-așa Te voi îndupleca.

Prezenței Tale nu cred ca vreodată
-i înțeleg misterul voi putea
Mă-nvăluie când pare-ndepărtată
Dar pleaca iar – când mă avant spre ea.

Te-am întâlnit în versuri prima oară
Un dor aprins din piept de Dumnezeu,
De-atunci mi-ai curs în vine de fecioară
Și M-ai durut când Te-am durut și eu.

Deși presimt că mâine va vie
-mi dea târcoale nimfa vinovată,
Mă sprijin azi în poezie
Mai mult ca ieri – mai mult ca niciodată.

poezie de (noiembrie 2013)
Adăugat de Cătălin VargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Renasteri baptismale" de Cătălin Varga este disponibilă pentru comandă online la 27.00 lei.

Mă pierd

pierd în apa unui râu,
pierd în holdele de grâu.
pierd pe plaja însorită
Și-n pădurea adormită.
pierd în iarna viscoloasă
Și-n privirea-ți luminoasă.
pierd în toamna aurită
Și-n frumusețea ta iubită.
pierd în tot ce sunt și-n tot ce ești,
pierd atunci când mă iubești.

poezie de (martie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ieșeană (lui Păstorel)

E cer senin, și visurile zboară;
Iar gând nebun în spații le petrece
Al sideralei bolte mister îl înfioară,
Și ca -l descifreze, porni spre Bolta Rece

epigramă de din De-ar curge pe Dunăre vin... (1939)
Adăugat de Mihai HaivasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și stelele cad? Nu-i adevărat: nicio stea care cade nu e dintre acelea care strălucesc și s-au văzut vreodată pe bolta cerească.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veselin Corina MariaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar dacă luna pare că stă singură pe bolta albastră cerească al cerului de opal, este percepută ca fiind singuratică, dar nu este, fiindcă toate astrele care strălucesc o mângâie cu lumina lor din cele mai distante locații din univers, de lumina soarelui, care îi oferă din abundență iubire, culori care o mângâie oferindu-i fire de lumină din distantul neant al universului care este veșnic infinit.

aforism de din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fiecare pas al vieții
Adăugat de cinepaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Jignirile

Curg răutățile, e vremea lor,
Și par a nu se mai opri vreodată,
Se-aruncă peste oameni ca un zbor
De păsări mii în zarea-ntrunecată!
Curg răutățile și mândre ne cuprind
Și ne privesc apoi triunfătoare,
Suntem mâhniți și suspinăm în gând
Și printre lacrimi ne punem o-ntrebare!
Oare, sunt flori pe care de le-am lua
Punându-le-n trăirea celor care
Jignesc crezând că e normal așa,
Ar înțelege că lasă supărare?
Oare, sunt raze și-un soare-n Univers
Ca sufletul să le cuprindă-odată
Iar vorba lor să fie ca un vers
Ce-l repetăm, cu drag, până și-n șoaptă?
Oare, câți știu că a jigni nu e
O clipă când ești bun și-ți dă mândrie,
E-o răutate... ucide zilele...
Dar astăzi, vreau s-o cred... copilărie!
Azi, mulți nu știu că-n clipa când jignești,
Nu ești mai bun, ci te disprețuiești!

poezie de (17 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

2 de Bâte (Sonet Tarot)

Da, ai putere, folosește-o bine
Nu te lăsa condus de îngâmfare,
Că cei din jur așteaptă de la tine
fii în viața lor precum un soare.
Ești mai bogat, mai nobil, ai cultură,
Curajul nicidecum nu îți lipsește
Și tot ce ai primit de la Natură
A ta inteligență mult sporește.
Dar dacă-n piept ai sufletul scârbavnic
Și asuprești cu posesivitate,
Iar gândul tău de bine e zăbavnic
Ești un tiran lipsit de demnitate.

Puterea face bine sau rănește
Tu ești acela care o păzește.

poezie de (3 februarie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dostoievski

Lucrurile mărunte au importanța lor, dar aproape întotdeauna din cauza lucrurilor mărunte le pierdem din vedere pe cele importante.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Le Joueur" de Dostoievski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.72- 32.99 lei.
Cornelia Georgescu

Proxima

Pornind temerari printre aștrii
Rătăcind prin Univers
Ocupanții navei "Pacifis"
X-ul necunoscut căutându-l
Inimoși se avântă-n aventură
Mereu curioși să descifreze
Atât de multe mistere...

acrostih de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privind bolta cerească vreo câteva ore cu băgare de seamă, observăm că toate stelele au aceeași mișcare de la răsărit la apus, numai Steaua polară stă nemișcată tot pe locul ei. În jurul ei se învârtește parcă întreaga boltă cerească.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

7 de Bâte

Sunt forțe care vor te doboare,
Dar tu te aperi și reziști, chiar dacă
Această luptă e obositoare
Și numeroși sunt cei care te-atacă.
Priviri te urmăresc cu răutate,
Părerea ta deloc nu mai contează
Ești contestat, n-ai autoritate,
Doar iscusința ta te protejează.
Dar încordarea macină ființa
Și-oricât de bine te-ai lupta pe cale
Cu timpul intervine neputința
Și te vei prăbuși cu chin și jale.

lupți atunci când ai putere multă,
Dar când nu ai, un compromis te-ajută.

poezie de (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eleodor Dinu

Când am spart capul norocului

eram o absență năstrușnică pornită
caute zelul cu care mă născuse
frica de criblura stelară întinsă
pe magistrala orbirii.
Sângele curgându-i din clemența nesecurizată
și-a pus ochelari cu lentile de vid.
Am uitat ce dioptrii avea părerea de rău
a praștiei certându-mă
nu mi-am lovit norocul în buric.
Pentru viitorul meu acela era cepul gânditor
din care i-ar fi curs în cap creierii faimei
că pusesem pe jar bolta cerească
din care norocul cu capul spart
își făcuse pălărie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Sfârșitul e încă pe drum

Cade noaptea în pereții scorojiți
și-n odaie niciodată n-a fost singurătate,
n-a fost nici tristețe
cu lacrimi fără curgă.

Dar ce neliniște apasă în genunchi
de nimic nu mai contează
înrourând inima pietrei.

Doamne, fiorul lăuntric
trăirea în afară...

rupe din mine bucăți colțuroase
pe care nu vrau să le pierd.

Noaptea fuge, scapă din capcana
pe care timpul mi-o lasă mie
și tu-mi șoptești
sfârșitul e încă pe drum.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

S-au spart iar amforele-n cer

S-au spart iar amforele-n cer,
Văzduhul invadând cu fluturi,
Căzând pe chipuri și-n săruturi
Se-ndrăgostesc și apoi pier!

Și mii de aripi din eter
Plătesc pământului tributuri!
S-au spart iar amforele-n cer
Văzduhul invadând cu fluturi!

Iar îngeri cânta leru-i ler
Pe nori purtați în absoluturi...
Eu mă ascund sub așternuturi,
De vifor și de cruntul ger...

S-au spart iar amforele-n cer!

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook