Răstignirea Luceafărului

Încearcă unii, când şi când, Luceafărul să-l răstignească,
S-arunce fiere şi noroi pe haina lui împărătească.

Se ostenesc să dea cu pietre în lacul codrilor albastru
Şi-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru şi sihastru.

Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,
Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.

Încearcă unii, cu mult zel, să răstignească un Luceafăr,
Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos şi teafăr.

Oricât de multe cuie-adună să-i bată-n palme şi în frunte,
Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebune şi se ştie

Se dibuiesc şi se adună
cei care cred şi cei ce-ncearcă,
să prindă loc pe lângă lună,
să fie-n cer o stea de noapte!

Îşi vărsa unii către alţii
năduful lor cu vechi sorginte,
se-astupă totul cu spoială
să nu zăreşti un colţ minte!

De vrea cumva să se înalţe
un fir de iarbă să-nflorească,
apare-o umbră ca o gheară
şi-l înveleşte până-l seacă!

Ce e acum nu se-nţelege,
reci bolovani şi pietre multe,
alunecă şi curg la vale
şi se lovesc să se înfrunte!

Doar o speranţă se zăreşte
şi-o poartă numai muritorii,
şi dacă-i sinceră balanţa
doar unii vor atinge norii!

Rămâne timpul să aleagă
să-i pună-n praf, să-i ducă-n zare,
să-i îi atragă către soare
să fie stele călătoare!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul literei...

Când urlă litera prin tine
Şi tâlcul crede amintiri visate,
Încearcă să răzbată către mine,
O carte despre literele toate.

Când joacă focu-n întuneric
Şi marea-n amintiri tăcute,
Încearcă să-mi trimiţi un feeric
De litere nemaivăzute.

Când scrie sunetul himere
Şi instrumentele se sting dezacordate,
Încearcă să renaşti plăcere,
Pe valul literei stigmate.

Când jocul mintii te condamnă
Şi doar instinctul plânge,
Încearca să aduni prin toamnă,
Iubirea literei ce fuge.

Când frica morţii te atinge
Şi golul abisal se-arată,
Încearcă ochiul care plânge,
Să nu-l închizi în poartă.

Când ai trecut hotarul veşnic
Şi doar lumina te-nconjoară,
Încearcă gândul să-ţi rămână sfetnic
Şi litera să nu o laşi să moară...

poezie de Liviu Reti (14 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă ceva mai mult

Încearcă ceva mai mult decât să exişti; trăieşte.
Încearcă ceva mai mult decât să atingi; simte.
Încearcă ceva mai mult decât să priveşti; observă.
Încearcă ceva mai mult decât să citeşti;absoarbe.
Încearcă ceva mai mult decât să auzi; ascultă.
Încearcă ceva mai mult decât să asculţi; înţelege.
Încearcă ceva mai mult decât să gândeşti; cercetează.
Încearcă ceva mai mult decât să vorbeşti; spune ceva.

poezie de John H. Rhoades, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii nu-l mai vor

Atâta taină se ascunde în om
de într-o viaţă nu-l poţi cunoaşte,

fapt ştiut...

Nu se poate înlătura întunericul
chiar dacă lumina încearcă
tot timpul să-l pătrundă.

Mereu vom trăi
în suflet cu îndoiala
deplinei cunoaşteri.

La orice mişcare
întregul se clatină,
dar de cele mai multe ori
revine la echilibru.

Unii nu-l mai vor...

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunul

La Sărbătoarea de Crăciun
Noi colindăm din casă-n casă,
Ne punem straie moi şi calde
Şi stăm cu Dumnezeu la masă.

Să se-ncălzească lângă vatră,
Că vine şi El de departe,
Să-I facem patul să se culce,
Să-I dăm veşminte noi, curate.

Când Marea Stea va da de veste
Pe toată faţa pământească,
Şi Magii toţi când vor veni,
La noi, aici, au să-L găseasca.

Nu-n peşteră ca alte dăţi,
Dormind pe piatra friguroasă,
În anu-acesta, de Crăciun,
Vom sta cu Dumnezeu la masă.

poezie de Mariana Dobrin (decembrie 2008)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Fă-mi sufletul să râdă, fă-l să spere,
Încearcă să-l pătrunzi şi să-i aduni,
Din neştiutul inimii genuni,
Bucăţile ascunse prin unghere!

De poţi c-o şoaptă dulce a-l atinge,
Lumina lui, uşor, va tresări
C-un licăr nou, de suflet zori de zi
Şi va putea-ntunericul a-l stinge.

Va deveni puternic şi-ţi va cere
Mai mult să-i fii, mai multe să îi dai
Din tot ce altădată însemnai

Şi îţi va fi răsplată şi plăcere
În zborul tău de-ntoarcere în Rai,
Sălbatică şi tandră mângâiere!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 11

Sunt unii care încearcă cu tărie
Să descifreze marile mistere
Crezând c-aceasta e o datorie
Şi se silesc cu întreaga lor putere.
Au spart atomul în bucăţi mărunte
Bolta cerească atent au iscodit-o,
Şi-n Univers au prins să se avânte,
Dar cauza dintâi nu au găsit-o.
Au coborât în mări şi în oceane
S-au avântat pe creste înzăpezite
Au scotocit unghere şi cotloane,
Cu inimile-n piept nefericite.

Şi moartea vine şi le ia trăirea
Şi pierd misterul, care e iubirea.

poezie de Octavian Cocoş (8 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace!

Un singur suflet poate duce
Toată iubirea necesară
Pe veci la scară planetară
Precum Iisus a dus o cruce.

Pe care vor s-o răstignească
Războinicii de pe Pământ
E necesar doar un Cuvânt
Suficient să-i biruiască.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele...

mor în epoleţi,
se câştigă-n grade,
ani şi trepte...
Ele cad o dată
cu haina pe care
o dai jos seara.
Oricât de mult
ai spăla haina, zi de zi,
ele nu lucesc niciodată!
Ele au fost cusute
în vârful acului
şi în lumina neoanelor
când noaptea devenea albă.
De la cel ce vine,
tot ce vine se întoarce!
Ce plăcută şi curată
este la vedere Haina Dreptăţii,
unde stelele strălucesc pe cer
şi nu sunt cusute de mâna omului!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember, 2019

La Steaua ce străluce, de-i zicem noi Luceafăr
Mă-închin în zi de iarnă, smerit, mărunt şi teafăr...

Aştept să mi se spună, pe Lacul lunecos
Că sunt pierdut în toate, Luceafăr sus şi jos...

Şi vreau să ştie lumea că Teiul mă inspiră
Copou-mi e aproape, cuvintele-mi răsfiră...

În vremuri pe când Luna de El ştia anume
Eu nu eram aievea, eram pe altă lume...

Înfrigurat şi singur, pe lângă plopi impari
Ştiam ades să sufăr, copil iubit, Cotnari...

Azi Bolta Rece-mi pare mai caldă ca nicicând
Nemuritor şi rece, la pas uşor urcând...

Sunt amintiri pe care ca să le uita aş vrea
Nu pot, eu mă cutremur, privind în sus la Stea...

Aceste vorbe toate, cumplitele destine
Le-ar fi rostit în versuri chiar Eminescu-n sine!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peyton: Există 6.470.818.671 de oameni pe lume. Unii sunt speriaţi şi aleargă. Alţii se întorc acasă. Unii mint ca să supravieţuiască. Alţii de-abia acum află adevărul. Unii sunt răi. Alţii sunt buni şi încearcă să lupte contra răului. 6 miliarde de oameni. 6 miliarde de suflete. Uneori, tot ce-ţi trebuie e doar unul.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu de pădure

De-aş fi o pădure lâng-o margine de lac,
Lin mi-ar bate vântul în fiecare copac
Şi aş zâmbi în fiecare primăvară,
Când florile-n poiană mie-o să-mi apară.

Şi oi fi ca o regină-a florilor mărunte,
Iar semeţii copaci de mine-o să asculte
Plângand aşa de tare, eu m-oi înveseli,
Când păsări călătoare la mine or veni.

Şi-oi răsuna de-atâtea cântece voioase,
De simfonii plăcute-a mierlelor duioase,
Iar cerul s-a deschide şi norii i-a-nghiţi
Când măiastra pitulice lin va ciripi.

Cânta-va-n plop o gingaşă privighetoare,
Cu glasul ei divin venit din depărtare;
Iar sufletul mi-a plânge când ea a tot cânta
Şi-atunci o ploaie dulce pe mine va cădea.

Şi s-a stinge soarele ca o lumânare,
Eu voi rămâne singură în lunga zare,
Iar visu-mi de pădure încet s-a spulbera
Şi nimeni niciodată nu mă va ajuta.

Greu e să fi pădure într-o lume de vis
Când nici măcar un luceafăr nu este aprins,
Tot e stins acum în visul meu de pădure
N-aud păsări, nu e vântul şi nici mure.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii reuşesc cu ambiţie să mute munţii din loc, alţii nu, pentru că încearcă să-i mute pe bune.

aforism de Andrei Sulugiuc (iulie 2015)
Adăugat de Andrei Sulugiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distih eroic

Plop tânăr, încrustat în miezul verii,
Cu ramuri vii şi frunză sclipitoare,
Când râul vântului te scaldă,
Învaţă-mă să râd ca tine-n soare,
Să-i sorb lumina caldă.

Plop negru, încrustat în ger
Şi-ncremenit sub lună
Cu rămuriş de zgură şi de fier...
Învaţă-mă să uit lumina verii
Şi-n câmp silhui
Să dau tristeţea mea tăcerii
Şi gândurile mele nimănui...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bani, bani, bani... unii îi elogiază, alţii îi denigrează... şi când te gândeşti că ei doar încearcă să simplifice viaţa învăluită în prea multe mistere încă neelucidate ale karmei...

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul

Ridică o pietricică
şi o aruncă în mare.

Apoi încă una, şi încă una.
Nu se mai poate opri.

Nu încearcă să umple marea.
Nu încearcă să golească plaja.

El doar aruncă pietre,
atât şi nimic mai mult.

Ca un pisoi, jucându-se,
experimenta în aşteptarea viitorului

când vor fi atâtea lucruri
pe care va dori sa le arunce...

Numai dacă degetele lui se vor descleşta
şi le va lăsa să se ducă.

poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni, când trudesc alţii, doar se prefac că ei ostenesc.

citat din Esop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este greu când eşti tânăr şi vrei să răzbaţi. Sunt atât de multe fete frumoase care încearcă să devină actriţe şi foarte multe persoane care încearcă să profite de ele. Eu am fost norocoasă că am avut oameni buni care m-au protejat când am început să lucrez în lumea filmului.

citat din Sophia Loren
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni vor realiza cât de mult i-ai iubit, doar atunci când nu vor mai putea găsi pe nimeni care să-i iubească la fel de mult.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!